2:9 Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului.
Tot felul de pomi. In pregatirea minunatei locuinte a omului s-a dat atentie atat impodobirii, cat si utilitatii. Au fost prevazute tot felul de plante care puteau servi atat pentru placerea, cat si pentru nevoile lui. Flori, pomi si arbusti mangaiau simturile lui cu parfumul lor, incantau ochii lui cu minunata lor infatisare si culoare si delectau gustul lui cu roadele lor placute. Pentru toate timpurile, Edenul a devenit cea mai inalta conceptie a omului despre cea mai buna calitate de viata pe pamant.
Si pomul vietii. Ordinea in care apar aceste cuvinte, ca si cand ar fi un gand ulterior, ne apare straina intr-o limba moderna. Acest fapt i-a condus pe unii cercetatori sa pretinda ca ultima jumatate a versetului 9 este fie un adaos de mai tarziu, fie o deteriorare a originalului. Dar aceasta ordine, care pare neobisnuita cand este tradusa, este intalnita in ebraica. Ea nu ofera nici o scuza pentru a pune la indoiala puritatea textului asa cum il avem. De exemplu, in capitolul 12,17 se citeste literal: ,,Domnul a lovit pe Faraon cu plagi mari si casa sa”. Alt exemplu de structuri asemanatoare ale propozitiei pot fi gasite in Geneza 28,14; Numeri 13,23; Deuteronom 7,14, cu toate ca in traducere nu se poate recunoaste acest lucru.
Mancand din pomul vietii, Adam si Eva aveau ocazia sa isi exprime credinta lor in Dumnezeu ca sustinator al vietii, la fel cum prin pazirea Sabatului dovedeau credinta si supunerea lor fata de Creatorul lor. In scopul acesta, Dumnezeu a inzestrat omul cu insusiri supranaturale, fructele lui fiind un antidot contra mortii si frunzele lui fiind pentru intretinerea vietii si a nemuririi, oamenii ar fi continuat sa traiasca atat de mult cat ar fi mancat din el (8T 288; PP 60).
Unul dintre pomi a fost numit pomul ,,vietii”, literal ,,viata” hachayyim. Faptul ca acest cuvant are forma de plural este explicat prin recunoasterea lui ca o forma de plural de abstractie, articolul hotarat aratand ca acest pom avea ceva de-a face cu viata ca atare, adica viata putea sa fie obtinuta sau pastrata prin folosirea fructelor sale. Cu toate acestea, ceilalti pomi ai gradinii, fiind ,,buni la mancare”, erau de asemenea destinati sa intretina viata. Daca un pom este deosebit de ceilalti prin extraordinarul nume de ,,pom al vietii”, fructele lui trebuie sa fi avut scopul de a intretine viata intr-un fel deosebit, depasind in valoare ceilalti pomi. Declaratia ca mancarea din fructul acestui pom il putea face pe om sa ,,traiasca vesnic” (cap. 3,22) arata ca valoarea acestui pom era cu totul diferita de aceea a multor alti pomi folositori ai gradinii.
Numele celui de-al doilea pom poate fi tradus mai exact ,,pomul cunostintei binelui si raului”. Articolul ,,l” inaintea cuvantului ,,cunostinta” inseamna ca pomul nu putea oferi orice fel de cunostinta, ci numai o trista cunostinta a ,,raului”, in contrast cu ,,binele”.
Numele acestor pomi sunt importante. In ambele cazuri cuvantul ,,pom” este legat cu termeni abstracti, viata si cunostinta. Aceasta nu reprezinta un motiv de a declara ca acesti doi pomi nu au existat, ci mai degraba le atribuie influente spirituale. Cu toate ca ,,chivotul legamantului” era un obiect real din templu, a primit si el un nume care avea semnificatie religioasa. Sangele de ispasire varsat de Mantuitorul pentru noi era si el o substanta cu totul reala. Cei doi pomi trebuie sa fie considerati tot in felul acesta, ca pomi reali care aveau de indeplinit scopuri pline de insemnatate, aceste scopuri fizice si morale fiind aratate de numele lor.