2:6 Ci un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului.
Un abur. Cuvantul ebraic tradus ,,abur”, ’ed, are un inteles oarecum neclar, deoarece in afara de textul acesta mai apare numai in Iov 36,27. Cercetatorii l-au comparat cu asirianul edu, ,,potop” si au aplicat acest inteles celor doua texte biblice in care este intalnit. Cuvantul ,,potop” nu se potriveste in contextul nici unuia dintre aceste doua texte, in timp ce cuvantul ,,abur” sau ,,vapori” are un inteles bun in amandoua locurile. Traducerile vechi au redat cuvantul acesta prin ,,primavara”, interpretare ce da la iveala faptul ca ei nu l-au inteles.
Imposibilitatea ca o primavara sa poata uda pamantul arata ca ,,primavara” nu poate fi traducerea corecta a lui ’ed. ,,Abur” se pare ca este cea mai buna traducere si in acest caz ne putem gandi la ,,abur” ca sinonim cu ,,roua” (PP 96).
Faptul ca oamenii din timpul lui Noe si-au batut joc de ideea ca ploaia din cer poate sa aduca nimicirea acestui pamant (2 Petru 3,3-6) si ca Noe este laudat pentru ca credea in ,,lucruri care inca nu se vedeau” (Evrei 11,7) arata ca ploaia le era inca necunoscuta celor dinainte de potop (vezi PP 96-07). Numai ochiul credintei lui Noe putea sa-si imagineze apa cazand din cer si inecand toate fiintele vii care nu au vrut sa-si caute refugiul in corabia construita de el. Faptul ca curcubeul a fost instituit dupa potop (Geneza 9,13-16), si se pare ca nu existase mai inainte, sporeste importanta observatiei ca ploaia fusese ceva necunoscut inainte de acest eveniment.