2:2 In ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea, pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.
In ziua a saptea. Au fost facute diferite incercari spre a rezolva dificultatea aparenta dintre versetul 1 si versetul 2, unul declarand ca lucrarea lui Dumnezeu a fost sfarsita in ziua a sasea, iar celalalt in ziua a saptea. LXX, versiunea samariteana si cea siriaca au ales calea cea mai usoara spre a rezolva problema, inlocuind cuvantul ,,a saptea” din textul ebraic, unde acesta este folosit de prima data, prin cuvantul ,,a sasea”. Unii comentatori sunt de acord cu aceasta schimbare socotind ca cuvantul ,,a saptea” din textul ebraic se datoreaza erorii unui copist. Totusi, procedand astfel ei calca una din propriile reguli de baza ale criticii textuale, si anume ca cea mai dificila din doua exprimari posibile este, de obicei, cea originala. ,,A sfarsit”, yekal. Unii cercetatori, incepand cu Calvin, au tradus yekal prin ,,sfarsise”, traducere posibila din punct de vedere gramatical. O alta interpretare considera ca lucrarea creatiunii a fost sfarsita numai dupa instituirea zilei Sabatului. Completarea a constat in mod negativ din incetarea lucrarii de creatiune si in mod pozitiv din binecuvantarea si sfintirea zilei a saptea. Insasi incetarea a format o parte a completarii lucrarii.
S-a odihnit. Verbul ,,S-a odihnit”, shabath, inseamna literal ,,a inceta” lucrul sau activitatea (vezi Geneza 8,22; Iov 32,1; etc.). Dupa cum un mester incheie lucrarea sa, atunci cand a adus-o la nivelul idealul sau si, in felul acesta, inceteaza sa lucreze la ea, tot asa intr-un sens infinit superior Dumnezeu a incheiat creatiunea lumii prin incetarea de a mai produce ceva nou, si apoi S-a ,,odihnit”. Dumnezeu nu S-a odihnit pentru ca avea nevoie de odihna (vezi Isaia 40,28). Prin urmare, odihna lui Dumnezeu nu este nici rezultatul epuizarii, nici al oboselii, ci incetarea ocupatiei anterioare.
Din cauza ca, asa cum ar fi fost de asteptat, expresia ,,a fost seara, a fost dimineata, ziua a saptea” nu apare in Cartea sfanta, unii comentatori biblici au sustinut ca perioada de odihna nu a continuat numai 24 de ore, asemenea fiecareia dintre cele sase zile premergatoare, ci a inceput la incheierea celei de-a sasea zile a creatiunii si se continua inca. Dar acest verset combate o astfel de parere. Acesta nu este singurul text din Scriptura care il convinge pe cititorul impartial de faptul ca odihna lui Dumnezeu a avut loc numai in timpul zilei a saptea, pentru ca insusi Decalogul declara in mod clar ca Dumnezeu, lucrand sase zile, S-a odihnit a saptea zi din saptamana creatiunii (Exod 20,11).
Conform cuvintelor textului, cele sase zile ale creatiunii au fost zile terestre de durata obisnuita. In lipsa unei lumini contrare clare, trebuie sa o intelegem pe cea de-a saptea la fel, cu atat mai mult cu cat in fiecare pasaj in care este mentionata ca motivare a Sabatului terestru, ea este privita ca o zi obisnuita (Exod 20,11; 31,17).