2:24 De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup.
Va lasa pe tatal sau si pe mama sa. Cuvintele acestui verset nu pot fi privite ca o declaratie profetica a lui Adam, ci mai degraba ca niste cuvinte ale lui Dumnezeu Insusi. Ele fac parte din declaratia facuta de Dumnezeu la ceremonialul casatoriei (vezi Matei 19,4.5; MB 99). Aceste cuvinte exprima cea mai adanca unire fizica si spirituala dintre un barbat si o femeie si sustin inaintea lumii monogamia ca forma de casatorie intocmita de Dumnezeu. Aceste cuvinte nu recomanda o renuntare la datoria si respectul filial fata de tata si mama, ci in primul rand se refera la faptul ca afectiunile barbatului urmeaza sa fie mai intai fata de sotia sa si ca prima lui datorie este fata de ea. Iubirea lui pentru ea urma sa creasca, totusi, cu siguranta nu trebuia sa anuleze o iubire cat se poate de indreptatita pentru parintii lui.
Si se vor face un singur trup. Unirea barbatului si femeii este exprimata in cuvinte clare, existand ca atare intr-o unire de corpuri, intr-o comuniune de interese si o reciprocitate de afectiuni. Este semnificativ faptul ca Isus Hristos foloseste chiar acest pasaj in condamnarea vehementa a divortului (Matei 19,5).