2:23 Si omul a zis: Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru ca a fost luata din om.
Aceea care este os din oasele mele. Adam, recunoscand in ea tovarasa dorita, plin de bucurie, o intampina cu bun venit ca mireasa a sa si isi exprima bucuria printr-o exclamare poetica. Cuvintele ,,iata in sfarsit” reflecta placuta lui surpriza, cand a vazut in femeie implinirea dorintei inimii lui. Repetarea de trei ori a cuvantului ,,aceasta” (asa cum este in ebraica) o arata in mod viu pe cea pe care, plin de bucurie si uimire, o privea cu intensul fior al primei iubiri. In mod instinctiv, sau datorita instruirii divine, el a recunoscut in ea parte din propria lui fiinta. De aici inainte, urma sa o iubeasca ca pe propriul trup, pentru ca iubind-o pe ea, el se iubea pe sine. Apostolul Pavel accentueaza acest adevar (Efeseni 5,28).
Ea se va numi femeie. Numele pe care Adam l-a dat tovarasei lui de curand creata reflecta modul crearii ei. Cuvantul ebraic ’ishshah, ,,femeie”, este format de la cuvantul ’ish, ,,om” cu terminatie feminina. Cuvantul englezesc ,,woman” (anglo-saxon, wife-man) este in mod similar inrudit cu cuvantul ,,man” (woman – ,,femeie”, wife – ,,sotie”, man – ,,barbat”). Acelasi lucru este adevarat si in diverse alte limbi. [in romaneste: barbata (Isa) ca din barbat (Is) este luata, Trad. Iasi, 1874; la fel trad. Nitulescu].