2:22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.
A facut o femeie. Moise stapanea bine limba ebraica si stia cum s-o foloseasca spre a fi convingator pentru cititorii sai. Spre a descrie activitatea creatoare a lui Dumnezeu, el a folosit in istorisirea din capitolul 1, verbele ,,a crea” (cap. 1,27), ,,a face” (cap. 1,26), si ,,a forma” (cap. 2,7). Acum adauga la acesti termeni mai mult sau mai putin sinonimi verbul ,,a construi”. Fiecare dintre acestea are nuanta proprie de inteles. Coasta lui Adam a format materialul de baza din care a fost ,,construita” tovarasa lui. Femeia a fost facuta pentru o unitate de nedespartit si pentru tovarasie de viata cu barbatul, iar modul crearii ei a fost pentru a pune adevarata temelie institutiei morale a casatoriei. Ea urma ,,sa stea alaturi de el ca egala, sa fie iubita si ocrotita de el” (PP 46). Casatoria este un simbol al legaturilor de iubire si de viata care exista intre Domnul si biserica Sa (Efeseni 5,32).
A adus-o la om. Insusi Dumnezeu a celebrat prima casatorie. Dupa ce a facut-o pe femeie, El a adus-o la Adam, care in acest timp trebuie sa se fi trezit din somnul sau adanc. Dupa cum Adam era ,,fiul lui Dumnezeu” (Luca 3,38), tot asa Eva putea fi pe drept cuvant numita fiica lui Dumnezeu si, in calitate de Tata al ei, Dumnezeu a adus-o la Adam si a prezentat-o. De aceea, legamantul casatoriei este numit corespunzator legamantul lui Dumnezeu (Proverbe 2,17), un nume care contine autoritatea Sa asupra acestei sfinte institutii.