2:20 Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar, pentru om, nu s-a gasit nici un ajutor, care sa i se potriveasca.
Omul a pus nume tuturor vitelor. Este evident ca omul a fost creat cu darul vorbirii. Aceasta capacitate a fost folosita acum de Adam pentru a exprima observatiile facute in studiile sale despre animale. Astfel, el a fost introdus in stiintele naturale, iar prin numirea animalelor, domnia lui asupra lor a inceput. Mai intai sunt amintite vitele, pentru ca ele urmau sa stea mai aproape de om decat alte animale in relatiile lor viitoare. Pasarile pe care omul le iubeste asa de mult si dintre care unele specii urmau sa devina de cel mai mare ajutor pentru el au primit locul al doilea in enumerare. Este imposibil sa se descopere care au fost aceste nume, deoarece nu se stie ce limba a vorbit Adam si lumea dinainte de potop.
Nu s-a gasit nici un ajutor potrivit. Studiul lui Adam asupra creatiunii animale i-a oferit multa stiinta, dar nu i-a satisfacut nevoia lui de intovarasire cu o alta fiinta egala cu el. Acest fapt arata egala asociere cu barbatul de care urma sa se bucure femeia. Nici un tovaras adevarat nu putea fi gasit pentru Adam printre vietuitoarele create mai prejos de el.