2:19 Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele.
Toate fiarele pamantului. Ideea exprimata de unii comentatori ca Dumnezeu a facut mai multe incercari nereusite de a-i oferi omului un tovaras, creand diferite animale, este o gresita intelegere a intentiei acestei parti narative. Moise nu vorbeste despre timp, ci pur si simplu despre faptul crearii animalelor. Forma verbului ebraic redata in KJV prin ,,a facut” poate fi tradusa corect prin ,,facuse”, referindu-se in felul acesta la actele creatoare ale celor cinci zile si ale primei parti a zilei a sasea. Prima parte a acestui verset este data cu scopul de a oferi o prefata la cele ce aveau sa urmeze imediat dupa aceea.
Le-a adus la om. Adam urma sa studieze aceste animale si sa se angajeze in importanta lucrare de a le da nume corespunzatoare, sarcina care ar fi cerut din partea lui o intelegere a lor si a obiceiurilor lor. Acest fapt urma sa il califice sau, poate sa-l dovedeasca a fi capabil de a domni peste ele. In acelasi timp, Adam urma sa inteleaga viata de familie de care se bucurau ele si, astfel, faptul ca el era lipsit de tovarasie. Recunoscand astfel ca Dumnezeu il crease cu mult superior fata de animale, el urma sa inteleaga ca nu-si putea alege un tovaras dintre ele. Daca facerea femeii urma sa implineasca pe deplin intentia Creatorului, Adam trebuia sa ajunga sa simta propria lipsa si nevoia de tovarasie, ca ,,nu era bine”, cu alte cuvinte, ca el sa ramana singur.