2:15 Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca.
o lucreze si sao pazeasca.
S-o lucreze si s-o pazeasca. Dumnezeu a pregatit un camin pentru omul pe care il crease si la asezat in aceasta gradina-camin cu insarcinarea precisa: ,,s-o lucreze si s-o pazeasca.” Aceasta porunca ne invata ca desavarsirea in care toate lucrurile care au iesit din mana lui Dumnezeu nu exclude nevoia de cultivare, adica de munca omeneasca. Omul urma sa foloseasca facultatile sale fizice si mintale spre a pastra gradina in aceeasi stare perfecta in care o primise. Faptul ca munca fizica va fi o placuta caracteristica a vietii pe noul pamant (Isaia 65,21-23) arata ca nu s-a intentionat ca munca sa fie un blestem.
Insarcinarea data lui Adam ,,de a pazi” gradina poate fi o vaga aluzie la pericolele care amenintau sa i-o rapeasca, daca nu veghea. Verbul ,,a pazi”, shamar, inseamna ,,a pastra”, ,,a pazi”, ,,a veghea”, ,,a feri de”, si ,,a tine strans”. Este nerezonabil sa gandim ca lui Adam i s-a cerut sa pazeasca gradina contra atacurilor fiarelor salbatice, asa cum unii comentatori au interpretat acest text. Inainte de cadere nu a existat pe pamant nici o vrajmasie, nici intre animale, nici intre om si animale. Frica si vrajmasia sunt rezultatele pacatului. Dar un alt pericol, si inca foarte real, ameninta sa smulga de la om stapanirea asupra pamantului si posesiunea asupra gradinii. Pe de alta parte, ,,a pazi” gradina poate fi pur si simplu sinonim cu ,,a o aranja”. Noi avem asigurarea ca Dumnezeu nu face nimic care sa-l influenteze pe om, fara ca mai intai sa-i descopere intentiile Sale (Amos 3,7). Daca Dumnezeu care face numai ce este folositor pentru om considera ca este necesar sa ne instiinteze si pe noi despre scopurile Sale, este sigur ca El trebuie sa-l fi tinut mereu informat pe Adam cu privire la primejdia care ameninta acest pamant (PP 36, 52-53).