Printable ModeGeneza, 2
|
2:1 Astfel au fost sfarsite cerurile si pamantul, si toata ostirea lor. Au fost sfarsite. Primele trei versete din capitolul al doilea si jumatate din versetul 4, sunt, de fapt, o continuare neintrerupta a creatiunii descrise in capitolul intai. Versetul 1, in solemna privire retrospectiva, uneste lucrarea celor sase zile precedente cu odihna de Sabat care a urmat. Cand Dumnezeu ,,Si-a sfarsit lucrarea”, El nu a lasat lucrul neterminat (vezi Evrei 4,3). Cuvantul ,,ostire”, saba’, inseamna toate cele create. 2:2 In ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea, pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. In ziua a saptea. Au fost facute diferite incercari spre a rezolva dificultatea aparenta dintre versetul 1 si versetul 2, unul declarand ca lucrarea lui Dumnezeu a fost sfarsita in ziua a sasea, iar celalalt in ziua a saptea. LXX, versiunea samariteana si cea siriaca au ales calea cea mai usoara spre a rezolva problema, inlocuind cuvantul ,,a saptea” din textul ebraic, unde acesta este folosit de prima data, prin cuvantul ,,a sasea”. Unii comentatori sunt de acord cu aceasta schimbare socotind ca cuvantul ,,a saptea” din textul ebraic se datoreaza erorii unui copist. Totusi, procedand astfel ei calca una din propriile reguli de baza ale criticii textuale, si anume ca cea mai dificila din doua exprimari posibile este, de obicei, cea originala. ,,A sfarsit”, yekal. Unii cercetatori, incepand cu Calvin, au tradus yekal prin ,,sfarsise”, traducere posibila din punct de vedere gramatical. O alta interpretare considera ca lucrarea creatiunii a fost sfarsita numai dupa instituirea zilei Sabatului. Completarea a constat in mod negativ din incetarea lucrarii de creatiune si in mod pozitiv din binecuvantarea si sfintirea zilei a saptea. Insasi incetarea a format o parte a completarii lucrarii. S-a odihnit. Verbul ,,S-a odihnit”, shabath, inseamna literal ,,a inceta” lucrul sau activitatea (vezi Geneza 8,22; Iov 32,1; etc.). Dupa cum un mester incheie lucrarea sa, atunci cand a adus-o la nivelul idealul sau si, in felul acesta, inceteaza sa lucreze la ea, tot asa intr-un sens infinit superior Dumnezeu a incheiat creatiunea lumii prin incetarea de a mai produce ceva nou, si apoi S-a ,,odihnit”. Dumnezeu nu S-a odihnit pentru ca avea nevoie de odihna (vezi Isaia 40,28). Prin urmare, odihna lui Dumnezeu nu este nici rezultatul epuizarii, nici al oboselii, ci incetarea ocupatiei anterioare. Din cauza ca, asa cum ar fi fost de asteptat, expresia ,,a fost seara, a fost dimineata, ziua a saptea” nu apare in Cartea sfanta, unii comentatori biblici au sustinut ca perioada de odihna nu a continuat numai 24 de ore, asemenea fiecareia dintre cele sase zile premergatoare, ci a inceput la incheierea celei de-a sasea zile a creatiunii si se continua inca. Dar acest verset combate o astfel de parere. Acesta nu este singurul text din Scriptura care il convinge pe cititorul impartial de faptul ca odihna lui Dumnezeu a avut loc numai in timpul zilei a saptea, pentru ca insusi Decalogul declara in mod clar ca Dumnezeu, lucrand sase zile, S-a odihnit a saptea zi din saptamana creatiunii (Exod 20,11). Conform cuvintelor textului, cele sase zile ale creatiunii au fost zile terestre de durata obisnuita. In lipsa unei lumini contrare clare, trebuie sa o intelegem pe cea de-a saptea la fel, cu atat mai mult cu cat in fiecare pasaj in care este mentionata ca motivare a Sabatului terestru, ea este privita ca o zi obisnuita (Exod 20,11; 31,17). 2:3 Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea. O explicatie a intelesului si importantei acestei zile este adaugata. Aici raportul sacru leaga strans Sabatul saptamanal de lucrarea de creatiune a lui Dumnezeu si de odihna Lui in ziua a saptea, exact asa cum face porunca a patra. Binecuvantarea asezata asupra zilei a saptea lasa sa se inteleaga ca, prin aceasta, ea a fost declarata ca fiind un subiect deosebit al favorii divine si o zi ce urma sa aduca binecuvantare fapturilor Sale. Si a sfintit-o. Actul sfintirii a constat dintr-o declaratie ca ziua era sfanta, sau pusa deoparte pentru scopuri sfinte. Asa cum, mai tarziu, a fost sfintit Muntele Sinai (Exod 19,23), adica, pentru timpul acela a fost investit cu sfintenie ca resedinta a lui Dumnezeu, asa cum Aaron si fiii lui au fost sfintiti sau consacrati in slujba preoteasca (Exod 29,44) si asa cum anul jubiliar era sfintit sau inchinat unui scop religios (Levitic 25,10), tot asa si aici ziua a saptea a fost sfintita si, ca atare, proclamata sa fie o zi sfanta. Acest act de binecuvantare a zilei a saptea si de declarare a ei ca sfanta a fost facut in interesul neamului omenesc pentru folosul caruia a fost instituita ziua a saptea. Sabatul saptamanal al zilei a saptea a fost adesea considerat o institutie a dispensatiunii iudaice, insa raportul inspirat declara ca el a fost instituit cu mai mult de doua milenii inainte ca primul israelit (un descendent al lui Iacov, Israel) sa se fi nascut. Mai avem, in plus, si cuvantul lui Isus care declara: ,,Sabatul a fost facut pentru om” (Marcu 2,27), care arata in mod clar ca aceasta institutie nu a fost lasata numai pentru iudei, ci si pentru intreg neamul omenesc. Pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit. Dumnezeu nu a putut avea un motiv mai inalt pentru a-i prescrie omului odihna in ziua a saptea, decat ca, odihnindu-se in felul acesta, omul sa se poata bucura de prilejul de a reflecta la iubirea si bunatatea Creatorului sau si astfel sa devina ca El. Dupa cum Dumnezeu a lucrat timp de sase zile si S-a odihnit in ziua a saptea, tot asa si omul urma sa munceasca timp de sase zile si sa se odihneasca in cea de-a saptea. Acest Sabat saptamanal este o institutie divina data omului de Dumnezeu, Creatorul, iar respectarea ei este ceruta de Dumnezeu, datatorul Legii. Prin urmare, a retine pentru om o parte din el, sau tot timpul acesta sfant, inseamna a fi vinovat de neascultare si de furt fata de Dumnezeu ca stapanul initial al puterii omului si al timpului sau. Ca o institutie intemeiata de Dumnezeu, Sabatul merita cinstea si stima noastra. Neglijarea de a face acest lucru este considerata de Dumnezeu un pacat. Sabatul cere abtinerea de la munca fizica obisnuita si consacrarea mintii si a inimii pentru lucruri sfinte. Izraelitii au fost sfatuiti sa-l foloseasca pentru adunari sfinte (Levitic 23,3). Evangheliile marturisesc ca asa a fost folosit de Isus Hristos si de apostoli (Luca 4,16; Fapte 17,2; 18,4; etc.), si ca el trebuia sa continue a fi sfintit de crestini dupa indeplinirea lucrarii de pe pamant a lui Isus Hristos (Matei 24,20). Faptul ca Sabatul va fi sarbatorit si pe noul pamant ca o zi de inchinare (Isaia 66,23) este un indiciu clar ca Dumnezeu nu a intentionat niciodata sa transfere respectarea lui asupra unei alte zile. Sabatul saptamanal este momentul comemorativ al creatiunii, aducandu-i omului aminte in fiecare saptamana de puterea creatoare a lui Dumnezeu si cat de mult Ii datoreaza el unui Creator si sustinator plin de indurare. O abandonare a Sabatului inseamna o abandonare a Creatorului si deschide larg usa pentru tot felul de teorii false. ,,El este o constanta marturie a existentei Lui si o aducere aminte a maretiei Lui, a intelepciunii si a iubirii Lui. Daca Sabatul ar fi fost intotdeauna pazit cu sfintenie, niciodata nu ar fi existat vreun ateu sau vreun idolatru” (PP 336). 2:4 Iata istoria cerurilor si a pamantului, cand au fost facute. Iata istoria. [Acestea sunt generatiile, KJV]. Cuvantul ,,generatii”, toledoth, este folosit de obicei cu referire la istoria familiei unui om, adica la nasterea fiilor lui (vezi cap. 5,1; 6,9; 11,10; etc.). Aici este singurul loc unde cuvantul acesta este folosit cu privire la altceva decat la legaturile omenesti, adica, la ,,ceruri si pamant”, o expresie care aduce aminte de cap. 1,1 si 2,1. Un comentator prezinta sugestia ca ,,generatii” se refera de fapt la ,,istoria crearii lor”. Enciclopedia iudaica spune cu referire la acest cuvant: ,,Procesul de creare a cerului si a pamantului este avut in vedere in capitolul 2,4 ca o istorie genealogica” (art. ,,Generatie”). ,,Fiecare zi a fost numita o generatie, din cauza lucrurilor pe care Dumnezeu le-a produs in ea, o parte noua a lucrarii Sale” (PP 112). Cand au fost facute. Astfel se incheie istorisirea creatiunii inceputa cu Geneza 1,1. Aceste cuvinte au fost interpretate in diferite feluri. Ele sunt o traducere a lui behibare’am, care ar trebui sa fie tradus: ,,dupa ce ele au fost create”, asa cum s-a facut uneori. Insemnand, literal, ,,la crearea lor”, intreaga propozitie, ,,acestea sunt generatiile”, etc., este cel mai bine redata prin, ,,Aceasta este originea cerurilor si pamantului cand au fost create.” In ziua. Aceste cuvinte introduc raportul din Geneza 2. Multi comentatori au inclinat sa considere pasajul de la capitolul 2,4 la capitolul 3,24 ca fiind o a doua istorie diferita a creatiunii, apartinandu-i unui alt scriitor de mai tarziu, diferit de cel al pasajului de 1,1 la 2,4. Cu privire la teoria aceasta care nu sta, vezi introducerea la Geneza. Un studiu asupra continutului arata cu claritate ca pasajul din capitolul 2 nu poate fi considerat in nici un sens o alta versiune a istorisirii creatiunii din capitolul anterior. Scopul lui este acela de a-l aseza pe Adam si pe Eva in caminul din gradina Edenului, iar aceasta se face prin adaugarea de informatii suplimentare din care, cea mai mare parte, de fapt, nu au legatura cu istoria creatiunii ca atare. Aceasta este descrierea caminului edenic dupa ce fusese creat. Fara aceste informatii, nu numai ca raportul nostru despre pamant in starea lui edenica ar fi fost trist de incomplet, dar si evenimentele din Geneza capitolul 3 – caderea omului in pacat – ar fi fost greu de inteles. Acest capitol (Geneza 2) contine amanunte suplimentare despre creatiunea omului, o descriere a caminului lui edenic, punerea la proba a ascultarii lui de Dumnezeu, sau dreptul moral asupra caminului lui, punerea la incercare a inteligentei lui, sau a calificarilor mintale de a stapani peste lucrurile create de Dumnezeu si mediul in care a fost intemeiat cel dintai camin. 2:5 In ziua cand a facut Domnul Dumnezeu un pamant si ceruri, nu era inca pe pamant nici un copacel de camp si nici o iarba de pe camp nu incoltea inca: fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse inca ploaie pe pamant si nu era nici un om ca sa lucreze pamantul. Nici un copacel. [Orice planta, KJV]. Versetele 4-6 anticipeaza crearea omului din versetul 7, prin descrierea pe scurt a infatisarii fetei pamantului si indeosebi a vegetatiei chiar inainte de timpul cand el a fost adus la fiinta, in a sasea zi a saptamanii creatiunii. Iata paradisul, desavarsit, dar lipsit de prezenta cuiva ,,ca sa lucreze pamantul”. Intreaga natura, vibrand de nerabdare, astepta aparitia domnului ei, la fel cum membrii unei orchestre simfonice cu toate instrumentele acordate asteapta venirea dirijorului ei. 2:6 Ci un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului. Un abur. Cuvantul ebraic tradus ,,abur”, ’ed, are un inteles oarecum neclar, deoarece in afara de textul acesta mai apare numai in Iov 36,27. Cercetatorii l-au comparat cu asirianul edu, ,,potop” si au aplicat acest inteles celor doua texte biblice in care este intalnit. Cuvantul ,,potop” nu se potriveste in contextul nici unuia dintre aceste doua texte, in timp ce cuvantul ,,abur” sau ,,vapori” are un inteles bun in amandoua locurile. Traducerile vechi au redat cuvantul acesta prin ,,primavara”, interpretare ce da la iveala faptul ca ei nu l-au inteles. Imposibilitatea ca o primavara sa poata uda pamantul arata ca ,,primavara” nu poate fi traducerea corecta a lui ’ed. ,,Abur” se pare ca este cea mai buna traducere si in acest caz ne putem gandi la ,,abur” ca sinonim cu ,,roua” (PP 96). Faptul ca oamenii din timpul lui Noe si-au batut joc de ideea ca ploaia din cer poate sa aduca nimicirea acestui pamant (2 Petru 3,3-6) si ca Noe este laudat pentru ca credea in ,,lucruri care inca nu se vedeau” (Evrei 11,7) arata ca ploaia le era inca necunoscuta celor dinainte de potop (vezi PP 96-07). Numai ochiul credintei lui Noe putea sa-si imagineze apa cazand din cer si inecand toate fiintele vii care nu au vrut sa-si caute refugiul in corabia construita de el. Faptul ca curcubeul a fost instituit dupa potop (Geneza 9,13-16), si se pare ca nu existase mai inainte, sporeste importanta observatiei ca ploaia fusese ceva necunoscut inainte de acest eveniment. 2:7 Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu. Dumnezeu a facut pe om. Sunt date importante amanunte suplimentare despre crearea lui Adam. Ne este ingaduit sa privim in atelierul lui Dumnezeu, asa cum era el, si sa urmarim mana lui Dumnezeu, aducand la indeplinire actul tainic al creatiunii. Cuvantul ,,a forma”, yasar, implica un act de modelare si finisare intr-o forma corespunzatoare cu modelul si chipul planului divin. Cuvantul acesta este folosit la descrierea lucrarii olarului (Isaia 29,16; 49,5; etc.), a giuvaergiului care face idoli (Isaia 44,9; Habacuc 2,18), si a lui Dumnezeu care intocmeste diferite lucruri, printre altele, lumina (Isaia 45,7), ochiul omului (Psalmi 49,9), inima (Psalmi 33,15) si anotimpurile (Psalmi 74,17). Din tarana pamantului. Faptul ca omul este alcatuit din materiale luate din sol, elemente ale pamantului, este confirmat de stiinta. Descompunerea dupa moarte a corpului omenesc aduce marturie cu privire la acelasi fapt. Elementele mai insemnate care alcatuiesc corpul omenesc sunt: oxigenul, carbonul, hidrogenul si azotul. Mai exista inca multe altele in proportii mai mici. Cat de adevarat este ca omul a fost facut ,,din tarana pamantului” si ca trebuie sa ,,se intoarca in pamantul” din care a fost luat (Eclesiastul 12,7). Suflare de viata. ,,Suflare”, neshamah. Din izvorul oricarei vieti, principiul datator de viata a intrat in corpul fara viata a lui Adam. Agentul prin care a fost transmisa corpului sau scanteia de viata se spune ca este ,,suflarea” lui Dumnezeu. Aceeasi idee apare si in Iov 33,4: ,,Suflarea celui Atotputernic mi-a dat viata.” Impartasita omului, suflarea este echivalenta cu viata lui; aceasta este viata insasi (Isaia 2,22). La moarte ,,n-a mai ramas suflare in el” (neshamah, viata) (1 Regi 17,17). Aceasta ,,suflare de viata” din om nu se deosebeste cu nimic de ,,suflarea de viata” din animale, pentru ca toate isi primesc viata de la Dumnezeu (Geneza 7,21, 22; Eclesiastul 3,19). Prin urmare, aceasta nu poate fi inteligenta. Un suflet viu. Cand in forma lipsita de viata a omului a fost insuflata aceasta ,,suflare” divina, neshamah, de viata, omul a devenit un ,,suflet” viu, nephesh. Termenul nephesh are o serie de intelesuri: (1) suflare (Iov 41,21), (2) viata (1 Regi 17,21; 2 Samuel 18,13; etc.), (3) inima ca sediu al sentimentelor (Geneza 34,3; Cant. 1,7; etc.), (4) fiinta vie (Geneza 12,5; 36,6; Levitic 4,2; etc.), si (5) pentru a scoate in evidenta pronumele personale (Psalmi 3,2; 1 Samuel 18,1; etc.). Observati ca nephesh este facut de Dumnezeu (Ieremia 38,16) si ca poate sa moara (Judecatori 16,30), poate fi ucis (Numeri 31,19), mancat (metaforic, Ezechiel 22,25), salvat (Psalmi 34,22), si reinviat (Psalmi 19,7). Nici unul dintre aceste cuvinte nu se aplica la spirit, ruach, ceea ce arata marea deosebire dintre acesti doi termeni. Prin examinarea celor de mai sus, reiese clar ca traducerea ,,suflet” data de KJV lui nephesh nu este potrivita daca prin aceasta se intelege obisnuita expresie de ,,suflet nemuritor”. Desi populara, aceasta conceptie este straina de Biblie. Acest pasaj poate fi tradus in mod corect astfel: ,,Omul a devenit o fiinta vie” (RSV). Daca sufletul este considerat a fi sinonim cu ,,fiinta”, am obtinut semnificatia biblica a lui nephesh din acest text. 2:8 Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit; si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise. Dumnezeu a sadit o gradina. Asezarea Edenului este necunoscuta. Potopul a schimbat atat de mult trasaturile fizice ale pamantului, incat face imposibila prezenta identificare a lucrurilor de pe vremuri. De obicei, ne referim la aceasta gradina numind-o ,,Paradis”, un cuvant de origine persana care inseamna ,,parc”. Cuvantul ebraic corespunzator lui paradis, pardes, se intalneste de putine ori in Vechiul Testament (Neemia 2,8; Eclesiastul 2,5; Cant. 4,13), dar mai degraba cu referire la pomi decat ca un nume pentru gradina Edenului. Traducatorii LXX au aplicat la inceput cuvantul paradis, greceste paradeisos, la caminul primilor parinti. 2:9 Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului. Tot felul de pomi. In pregatirea minunatei locuinte a omului s-a dat atentie atat impodobirii, cat si utilitatii. Au fost prevazute tot felul de plante care puteau servi atat pentru placerea, cat si pentru nevoile lui. Flori, pomi si arbusti mangaiau simturile lui cu parfumul lor, incantau ochii lui cu minunata lor infatisare si culoare si delectau gustul lui cu roadele lor placute. Pentru toate timpurile, Edenul a devenit cea mai inalta conceptie a omului despre cea mai buna calitate de viata pe pamant. Si pomul vietii. Ordinea in care apar aceste cuvinte, ca si cand ar fi un gand ulterior, ne apare straina intr-o limba moderna. Acest fapt i-a condus pe unii cercetatori sa pretinda ca ultima jumatate a versetului 9 este fie un adaos de mai tarziu, fie o deteriorare a originalului. Dar aceasta ordine, care pare neobisnuita cand este tradusa, este intalnita in ebraica. Ea nu ofera nici o scuza pentru a pune la indoiala puritatea textului asa cum il avem. De exemplu, in capitolul 12,17 se citeste literal: ,,Domnul a lovit pe Faraon cu plagi mari si casa sa”. Alt exemplu de structuri asemanatoare ale propozitiei pot fi gasite in Geneza 28,14; Numeri 13,23; Deuteronom 7,14, cu toate ca in traducere nu se poate recunoaste acest lucru. Mancand din pomul vietii, Adam si Eva aveau ocazia sa isi exprime credinta lor in Dumnezeu ca sustinator al vietii, la fel cum prin pazirea Sabatului dovedeau credinta si supunerea lor fata de Creatorul lor. In scopul acesta, Dumnezeu a inzestrat omul cu insusiri supranaturale, fructele lui fiind un antidot contra mortii si frunzele lui fiind pentru intretinerea vietii si a nemuririi, oamenii ar fi continuat sa traiasca atat de mult cat ar fi mancat din el (8T 288; PP 60). Unul dintre pomi a fost numit pomul ,,vietii”, literal ,,viata” hachayyim. Faptul ca acest cuvant are forma de plural este explicat prin recunoasterea lui ca o forma de plural de abstractie, articolul hotarat aratand ca acest pom avea ceva de-a face cu viata ca atare, adica viata putea sa fie obtinuta sau pastrata prin folosirea fructelor sale. Cu toate acestea, ceilalti pomi ai gradinii, fiind ,,buni la mancare”, erau de asemenea destinati sa intretina viata. Daca un pom este deosebit de ceilalti prin extraordinarul nume de ,,pom al vietii”, fructele lui trebuie sa fi avut scopul de a intretine viata intr-un fel deosebit, depasind in valoare ceilalti pomi. Declaratia ca mancarea din fructul acestui pom il putea face pe om sa ,,traiasca vesnic” (cap. 3,22) arata ca valoarea acestui pom era cu totul diferita de aceea a multor alti pomi folositori ai gradinii. Numele celui de-al doilea pom poate fi tradus mai exact ,,pomul cunostintei binelui si raului”. Articolul ,,l” inaintea cuvantului ,,cunostinta” inseamna ca pomul nu putea oferi orice fel de cunostinta, ci numai o trista cunostinta a ,,raului”, in contrast cu ,,binele”. Numele acestor pomi sunt importante. In ambele cazuri cuvantul ,,pom” este legat cu termeni abstracti, viata si cunostinta. Aceasta nu reprezinta un motiv de a declara ca acesti doi pomi nu au existat, ci mai degraba le atribuie influente spirituale. Cu toate ca ,,chivotul legamantului” era un obiect real din templu, a primit si el un nume care avea semnificatie religioasa. Sangele de ispasire varsat de Mantuitorul pentru noi era si el o substanta cu totul reala. Cei doi pomi trebuie sa fie considerati tot in felul acesta, ca pomi reali care aveau de indeplinit scopuri pline de insemnatate, aceste scopuri fizice si morale fiind aratate de numele lor. 2:10 Un rau iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se impartea si se facea patru brate. Un rau. Multe stradanii stiintifice au fost depuse cu scopul de a lamuri versetele 10-14, dar o explicatie satisfacatoare probabil ca nu va fi gasita niciodata, din cauza ca fata pamantului dupa potop nu mai seamana cu ceea ce era mai inainte. O catastrofa de proportii atat de mari incat sa ridice inalte siruri de munti si sa formeze intinsele suprafete de ocean cu greu ar fi putut lasa neatinse suprafete de acestea mai mici cum sunt raurile. Din cauza aceasta nu putem spera sa identificam denumirile geografice de dinainte de potop cu caracteristicile suprafetei de astazi a pamantului, afara numai daca Inspiratia poate face asa ceva pentru noi. (PP 105-108). 2:11 Numele celui dintai este Pison; el inconjoara toata tara Havila, unde se gaseste aur. Pison. Numele primului rau, Pison, nu este cunoscut de nici un izvor nebiblic, si chiar in Biblie acest rau nu mai este amintit niciunde. Incercarile cercetatorilor de a identifica raul acesta cu Indusul sau Gangele din India, Nilul din Egipt, sau cu rauri din Anatolia, nu au nici o valoare. Havila, unde se gaseste aur. In alte texte unde apare acelasi nume propriu, aceasta se refera la timpuri de dupa potop. Aceste texte nu sunt in felul acesta de nici un ajutor in determinarea locului ,,Havilei” din cap. 2,11. 2:12 Aurul din tara aceasta este bun; acolo se gaseste si bedelion si piatra de onix. Acolo se gaseste si bedelion. In conformitate cu Pliniu, bedelionul era rasina transparenta si mirositoare a unui copac care creste in Arabia, India, Persia si Babilonia. Nu stim daca acesta era si bedelionul zilelor dinainte de potop. Piatra de onix. Aceasta trebuie sa fie una dintre pietrele pretioase sau semi-pretioase, probabil de culoare rosie. Vechile versiuni variaza in traducerile lor intre onix, sardonix, sardiu si beril, deci, nu este sigur ca traducerea ,,onix” este corecta. 2:13 Numele raului al doilea este Ghihon; el inconjoara toata tara Cus. Gihon. Vezi cele comentate la v.10 in legatura aceasta si v.14. 2:14 Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la rasaritul Asiriei. Al patrulea rau este Eufratul. Verset ce nu a fost comentat. 2:15 Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. o lucreze si sao pazeasca. S-o lucreze si s-o pazeasca. Dumnezeu a pregatit un camin pentru omul pe care il crease si la asezat in aceasta gradina-camin cu insarcinarea precisa: ,,s-o lucreze si s-o pazeasca.” Aceasta porunca ne invata ca desavarsirea in care toate lucrurile care au iesit din mana lui Dumnezeu nu exclude nevoia de cultivare, adica de munca omeneasca. Omul urma sa foloseasca facultatile sale fizice si mintale spre a pastra gradina in aceeasi stare perfecta in care o primise. Faptul ca munca fizica va fi o placuta caracteristica a vietii pe noul pamant (Isaia 65,21-23) arata ca nu s-a intentionat ca munca sa fie un blestem. Insarcinarea data lui Adam ,,de a pazi” gradina poate fi o vaga aluzie la pericolele care amenintau sa i-o rapeasca, daca nu veghea. Verbul ,,a pazi”, shamar, inseamna ,,a pastra”, ,,a pazi”, ,,a veghea”, ,,a feri de”, si ,,a tine strans”. Este nerezonabil sa gandim ca lui Adam i s-a cerut sa pazeasca gradina contra atacurilor fiarelor salbatice, asa cum unii comentatori au interpretat acest text. Inainte de cadere nu a existat pe pamant nici o vrajmasie, nici intre animale, nici intre om si animale. Frica si vrajmasia sunt rezultatele pacatului. Dar un alt pericol, si inca foarte real, ameninta sa smulga de la om stapanirea asupra pamantului si posesiunea asupra gradinii. Pe de alta parte, ,,a pazi” gradina poate fi pur si simplu sinonim cu ,,a o aranja”. Noi avem asigurarea ca Dumnezeu nu face nimic care sa-l influenteze pe om, fara ca mai intai sa-i descopere intentiile Sale (Amos 3,7). Daca Dumnezeu care face numai ce este folositor pentru om considera ca este necesar sa ne instiinteze si pe noi despre scopurile Sale, este sigur ca El trebuie sa-l fi tinut mereu informat pe Adam cu privire la primejdia care ameninta acest pamant (PP 36, 52-53). 2:16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; Din orice pom din gradina. Porunca redata in aceste versete presupune ca omul a inteles limba vorbita de Dumnezeu si deosebirea dintre ,,sa” si ,,sa nu”. Porunca incepe in mod pozitiv, acordand ingaduinta de a manca dupa placere din toti pomii din gradina – cu exceptia unuia singur. Dreptul de a se bucura dupa placere din toti ceilalti pomi este subliniat prin puternicul idiom ,,mancand sa mananci” ’akol to’kel; intr-o interdictie divina exista si un aspect pozitiv. 2:17 dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit. Pomul cunostintei binelui si raului. Limitarea acestei libertati este mai precisa. Omul urma sa nu manance dintr-un singur pom care purta numele de ,,pomul cunostintei binelui si raului” (vezi la v.9). Este inutil sa se faca speculatii cu privire la ce fel de fructe a putut face acesta, intrucat acest lucru nu a fost descoperit. Chiar prezenta acestui pom in gradina a descoperit ca omul era o persoana morala libera. Slujirea omului nu era din constrangere, el putea sa asculte, sau sa nu asculte. Hotararea ii apartinea. Fructul in sine era nevatamator (Ed. 25). Numai porunca explicita a lui Dumnezeu de a se abtine sa manance din el a asezat acest pom ca motiv de punere la proba a credinciosiei si ascultarii omului. Ca o fiinta morala, omul avea Legea lui Dumnezeu scrisa in constiinta sa. Dar pentru a lamuri principiile acestei legi prin aplicarea ei la o situatie specifica si, in felul acesta, spre a da o frumoasa marturie despre ascultarea omului de Facatorul sau, a fost pusa o interdictie cu privire la el. Dumnezeu era proprietarul adevarat al tuturor lucrurilor, chiar si al acelora incredintate lui Adam, iar acest fapt ii dadea dreptul de a pastra pentru Sine o parte a creatiunii. Ar fi fost rezonabil sa pastreze pentru Sine o mare parte din acest pamant si sa-i ingaduie lui Adam sa foloseasca doar o mica parte din el. Dar nu a facut asa. Omul putea sa se foloseasca liber de tot ce era in gradina – cu exceptia unui singur pom. Este evident ca singurul scop urmarit prin interdictia de a manca fructul acestui pom era un examen clar in ce priveste ascultarea fata de Dumnezeu. In ziua in care vei manca din el. Interdictia era insotita de o pedeapsa severa pentru pacat, si anume moartea. Unii au crezut ca declaratia despre pedeapsa cerea executarea ei chiar in ziua in care fusese calcata. Ei vad o serioasa contradictie intre anuntarea si implinirea ei. Cu toate acestea, declaratia divina: ,,In ziua in care vei manca din el, vei muri”, literal, ,,murind tu vei muri” inseamna ca in ziua pacatuirii sentinta urma sa fie pronuntata. Omul avea sa treaca de la starea de nemurire conditionata la cea de moarte neconditionata. La fel cum, inainte de caderea sa, Adam putea fi sigur de nemurire, garantata prin pomul vietii, tot asa acum, dupa acea catastrofa, moartea lui era tot atat de sigura. Acesta este continutul declaratiei, mai mult decat moartea fizica imediata. Dumnezeu a cerut sa faca o alegere de principii. El urma sa accepte voia lui Dumnezeu si sa se supuna ei, increzator ca drept rezultat ii va merge bine, sau urma ca sa se desparta de legatura cu Dumnezeu prin propria alegere si sa devina, dupa cate s-ar putea presupune, independent de El. Insa despartirea de izvorul vietii, inevitabil, putea sa aduca numai moartea. Aceleasi principii mai sunt inca valabile. Pedeapsa si moartea sunt rezultatele sigure ale liberei alegeri a omului de a-si ingadui sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu. 2:18 Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el. Un ajutor potrivit pentru el. Adica, potrivit nevoilor lui, spre a-l completa. Animalele au fost create in cirezi, in grupuri, insa omul a fost creat ca o persoana singura. Totusi, nu era intentia lui Dumnezeu ca el sa fie singur timp indelungat. Singuratatea ar fi fost in paguba binelui omului si de aceea Dumnezeu urma sa-i faca un tovaras de viata. 2:19 Domnul Dumnezeu a facut din pamant toate fiarele campului si toate pasarile cerului; si le-a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care-l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela-i era numele. Toate fiarele pamantului. Ideea exprimata de unii comentatori ca Dumnezeu a facut mai multe incercari nereusite de a-i oferi omului un tovaras, creand diferite animale, este o gresita intelegere a intentiei acestei parti narative. Moise nu vorbeste despre timp, ci pur si simplu despre faptul crearii animalelor. Forma verbului ebraic redata in KJV prin ,,a facut” poate fi tradusa corect prin ,,facuse”, referindu-se in felul acesta la actele creatoare ale celor cinci zile si ale primei parti a zilei a sasea. Prima parte a acestui verset este data cu scopul de a oferi o prefata la cele ce aveau sa urmeze imediat dupa aceea. Le-a adus la om. Adam urma sa studieze aceste animale si sa se angajeze in importanta lucrare de a le da nume corespunzatoare, sarcina care ar fi cerut din partea lui o intelegere a lor si a obiceiurilor lor. Acest fapt urma sa il califice sau, poate sa-l dovedeasca a fi capabil de a domni peste ele. In acelasi timp, Adam urma sa inteleaga viata de familie de care se bucurau ele si, astfel, faptul ca el era lipsit de tovarasie. Recunoscand astfel ca Dumnezeu il crease cu mult superior fata de animale, el urma sa inteleaga ca nu-si putea alege un tovaras dintre ele. Daca facerea femeii urma sa implineasca pe deplin intentia Creatorului, Adam trebuia sa ajunga sa simta propria lipsa si nevoia de tovarasie, ca ,,nu era bine”, cu alte cuvinte, ca el sa ramana singur. 2:20 Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar, pentru om, nu s-a gasit nici un ajutor, care sa i se potriveasca. Omul a pus nume tuturor vitelor. Este evident ca omul a fost creat cu darul vorbirii. Aceasta capacitate a fost folosita acum de Adam pentru a exprima observatiile facute in studiile sale despre animale. Astfel, el a fost introdus in stiintele naturale, iar prin numirea animalelor, domnia lui asupra lor a inceput. Mai intai sunt amintite vitele, pentru ca ele urmau sa stea mai aproape de om decat alte animale in relatiile lor viitoare. Pasarile pe care omul le iubeste asa de mult si dintre care unele specii urmau sa devina de cel mai mare ajutor pentru el au primit locul al doilea in enumerare. Este imposibil sa se descopere care au fost aceste nume, deoarece nu se stie ce limba a vorbit Adam si lumea dinainte de potop. Nu s-a gasit nici un ajutor potrivit. Studiul lui Adam asupra creatiunii animale i-a oferit multa stiinta, dar nu i-a satisfacut nevoia lui de intovarasire cu o alta fiinta egala cu el. Acest fapt arata egala asociere cu barbatul de care urma sa se bucure femeia. Nici un tovaras adevarat nu putea fi gasit pentru Adam printre vietuitoarele create mai prejos de el. 2:21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. Un somn adanc. Planuind sa-i creeze lui Adam o tovarasa din corpul omului, Dumnezeu l-a facut sa cada intr-un somn adanc, care poate fi comparat cu starea de inconstienta sub anestezie. Intr-adevar, operatia chirurgicala pe care Dumnezeu i-a facut-o lui Adam in timpul somnului a fost ca a retras una din coastele acestuia si a umplut locul ei cu carne. Cuvantul ebraic sela’ inseamna in alte parti in Biblie ,,parte”, ,,canat de usa”, ,,aripa” (a unei cladiri), ,,tablie”, are aici intelesul de ,,coasta”. Aceasta traducere traditionala, transpusa in Bibliile moderne din LXX si Vulgata, a fost mai recent dovedita ca fiind corecta prin rapoartele cuneiforme. In limba asiriana, care era strans inrudita cu ebraica, cuvantul pentru coasta era selu. 2:22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om. A facut o femeie. Moise stapanea bine limba ebraica si stia cum s-o foloseasca spre a fi convingator pentru cititorii sai. Spre a descrie activitatea creatoare a lui Dumnezeu, el a folosit in istorisirea din capitolul 1, verbele ,,a crea” (cap. 1,27), ,,a face” (cap. 1,26), si ,,a forma” (cap. 2,7). Acum adauga la acesti termeni mai mult sau mai putin sinonimi verbul ,,a construi”. Fiecare dintre acestea are nuanta proprie de inteles. Coasta lui Adam a format materialul de baza din care a fost ,,construita” tovarasa lui. Femeia a fost facuta pentru o unitate de nedespartit si pentru tovarasie de viata cu barbatul, iar modul crearii ei a fost pentru a pune adevarata temelie institutiei morale a casatoriei. Ea urma ,,sa stea alaturi de el ca egala, sa fie iubita si ocrotita de el” (PP 46). Casatoria este un simbol al legaturilor de iubire si de viata care exista intre Domnul si biserica Sa (Efeseni 5,32). A adus-o la om. Insusi Dumnezeu a celebrat prima casatorie. Dupa ce a facut-o pe femeie, El a adus-o la Adam, care in acest timp trebuie sa se fi trezit din somnul sau adanc. Dupa cum Adam era ,,fiul lui Dumnezeu” (Luca 3,38), tot asa Eva putea fi pe drept cuvant numita fiica lui Dumnezeu si, in calitate de Tata al ei, Dumnezeu a adus-o la Adam si a prezentat-o. De aceea, legamantul casatoriei este numit corespunzator legamantul lui Dumnezeu (Proverbe 2,17), un nume care contine autoritatea Sa asupra acestei sfinte institutii. 2:23 Si omul a zis: Iata in sfarsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru ca a fost luata din om. Aceea care este os din oasele mele. Adam, recunoscand in ea tovarasa dorita, plin de bucurie, o intampina cu bun venit ca mireasa a sa si isi exprima bucuria printr-o exclamare poetica. Cuvintele ,,iata in sfarsit” reflecta placuta lui surpriza, cand a vazut in femeie implinirea dorintei inimii lui. Repetarea de trei ori a cuvantului ,,aceasta” (asa cum este in ebraica) o arata in mod viu pe cea pe care, plin de bucurie si uimire, o privea cu intensul fior al primei iubiri. In mod instinctiv, sau datorita instruirii divine, el a recunoscut in ea parte din propria lui fiinta. De aici inainte, urma sa o iubeasca ca pe propriul trup, pentru ca iubind-o pe ea, el se iubea pe sine. Apostolul Pavel accentueaza acest adevar (Efeseni 5,28). Ea se va numi femeie. Numele pe care Adam l-a dat tovarasei lui de curand creata reflecta modul crearii ei. Cuvantul ebraic ’ishshah, ,,femeie”, este format de la cuvantul ’ish, ,,om” cu terminatie feminina. Cuvantul englezesc ,,woman” (anglo-saxon, wife-man) este in mod similar inrudit cu cuvantul ,,man” (woman – ,,femeie”, wife – ,,sotie”, man – ,,barbat”). Acelasi lucru este adevarat si in diverse alte limbi. [in romaneste: barbata (Isa) ca din barbat (Is) este luata, Trad. Iasi, 1874; la fel trad. Nitulescu]. 2:24 De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup. Va lasa pe tatal sau si pe mama sa. Cuvintele acestui verset nu pot fi privite ca o declaratie profetica a lui Adam, ci mai degraba ca niste cuvinte ale lui Dumnezeu Insusi. Ele fac parte din declaratia facuta de Dumnezeu la ceremonialul casatoriei (vezi Matei 19,4.5; MB 99). Aceste cuvinte exprima cea mai adanca unire fizica si spirituala dintre un barbat si o femeie si sustin inaintea lumii monogamia ca forma de casatorie intocmita de Dumnezeu. Aceste cuvinte nu recomanda o renuntare la datoria si respectul filial fata de tata si mama, ci in primul rand se refera la faptul ca afectiunile barbatului urmeaza sa fie mai intai fata de sotia sa si ca prima lui datorie este fata de ea. Iubirea lui pentru ea urma sa creasca, totusi, cu siguranta nu trebuia sa anuleze o iubire cat se poate de indreptatita pentru parintii lui. Si se vor face un singur trup. Unirea barbatului si femeii este exprimata in cuvinte clare, existand ca atare intr-o unire de corpuri, intr-o comuniune de interese si o reciprocitate de afectiuni. Este semnificativ faptul ca Isus Hristos foloseste chiar acest pasaj in condamnarea vehementa a divortului (Matei 19,5). 2:25 Omul si nevasta lui erau amandoi goi, si nu le era rusine. Erau amandoi goi. Adam si Eva nu aveau nevoie de imbracaminte materiala, pentru ca asupra lor Creatorul pusese un vesmant de lumina, un vesmant simbolic al propriului Sau caracter drept, care se reflecta in mod desavarsit in ei. Cand chipul moral al Facatorului lor va fi reoglindit in fiii si fiicele sale pamantesti, El Se va intoarce sa-i pretinda ca proprietate a Sa (Apocalipsa 7,9; 19,8; COL 69, 310). Aceasta haina alba a nevinovatiei este vesmantul cu care vor fi imbracati cei mantuiti de pe pamant cand vor intra pe porti in Paradis. Comentariile lui Ellen G. White 1-25 PP 45-51 1 DA 769 1-3 GC 455; PK 180; PP 47, 336; 9T 212 2 GC 453; ML 140 2,3 EW 217; GC 52; MM 215; PP 111; SR 145; 8T 197 3 DA 281; MB 99; 4T 147, 247 4 PP 112 6 PP 96; SR 66 7 MH 415; PP 56; 2T 300; 8T 264 8 AH 27; ML 136; PP 46; SR 58; 3T 77, 153 8,9 Ed 20 8-17 MYP 364 9 AH 27; Ed 23; PP 47, 48, 84; 6T 368; 8T 288 15 AH 27; CD 396; CT 147; Ed 21; FE 314, 327, 419, 512; LS 355;MH 261; ML 112; PP 47, 50; SR 24; 1T 568; 3T 77, 153; 4T 410 16 3T 50 16, 17 CH 108; Ed 23; 3T 72; 4T 11 17 CS 65; CT 12; EW 125, 147; GC 532; MH 449; PP 48, 53, 60; SR 24; 2T 561; 5T 365; 6T 386 18 AH 25; PP 56 18-20 PP 46 19, 20 PP 51 21-23 PP 56 22 AH 99; 3T 484 23 MB 99 23-25 COL 310; FE 141 24 AH 25, 341; MB 99; PP 46 25 PP 445; SR 38 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: