19:1 Cei doi ingeri au ajuns la Sodoma seara; si Lot sedea la poarta Sodomei. Cand i-a vazut Lot, s-a sculat, le-a iesit inainte, si s-a plecat pana la pamant.
Doi ingeri. In ebraica se citeste literal ,,cei doi ingeri”, fapt ce arata ca ei erau tot cei doi care il vizitasera pe Avraam ceva mai devreme in acea dupa-amiaza (vezi cap.18,22). Desi nu este mentionat ca sosirea lor la Sodoma a avut loc in aceeasi zi in care au plecat de la Avraam, aici si in versetul 27 se intelege in felul acesta. Distanta de la Hebron la Sodoma era de cel putin 40 km, peste teren muntos, iar calatoria avea sa dureze cel putin 7 sau 8 ore. De cand ei au plecat de la Avraam, dupa amiaza tarziu, nu ar fi putut ajunge la Sodoma inainte de caderea noptii, prin mijloacele de calatorie obisnuite.
Lot sedea la poarta. Lot, care mai intai si-a intins cortul pana la Sodoma (cap. 13,129), intre timp isi cladise o casa inauntrul zidurilor sale. In vechile cetati orientale viata publica se concentra la poarta cetatii. Acolo se tineau targurile (2 Regi 7,1; Neemia 13,19), iar instanta de judecata era acolo (Deuteronom 21,19; 22,15; 25,7; Iosua 20,4; Rut 4,1; etc.). David a sezut la poarta spre a se arata poporului (2 Samuel 19,8), acolo erau discutate evenimentele zilei (Psalmi 69,12; Proverbe 31,31) si tot acolo se faceau anunturile publice (Proverbe 1,21; 8,3). Nu este mentionat de ce sedea Lot la poarta. Faptul ca el era in cautare de calatori carora sa le ofere gazduire si pe care sa-i poata ocroti de sodomiti este sigur. Explicatia ca el fusese avansat la slujba si demnitatea de judecator, desi acest lucru nu rezulta cu necesitate din Geneza 19,9 nu este deloc improbabil, tinand seama mai ales de faptul inrudirii sale cu Avraam care salvase odata intreaga cetate de sclavie.
Cand i-a vazut, Lot s-a sculat. Recunoscandu-i pe barbati ca fiind straini, Lot, ca si unchiul sau Avraam, le-a oferit de indata ospitalitatea propriului camin. Nu numai ca i-a salutat, cum facuse Avraam, dar si oferta lui a fost exprimata in cuvinte asemenea ale unchiului sau (vezi cap. 18,2-5).