19:16 Si fiindca Lot zabovea, barbatii aceia l-au apucat de mana, pe el, pe nevasta sa si pe cele doua fete ale lui, caci Domnul voia sa-l crute; l-au scos, si l-au lasat afara din cetate.
Si fiindca Lot zabovea. Lot si sotia sa au crezut, dar au gasit ca este foarte greu sa paraseasca toata averea lor. In confuzia si zapaceala momentana, Lot a zabovit, nehotarat cu privire la ce trebuia sa ia cu el in timpul fugii. Deoarece ingerii nu au manifestat nici un interes fata de averile lui Lot, i-au scos afara pe cei patru cu forta, ,,caci Dumnezeu voia sa-l crute”. Asa este slabiciunea naturii omenesti, incat chiar un om bun poate deveni atat de atras de lume, ca nu se poate rupe de ea. El este ca un drumet intr-un viscol care, simtind o amortire fatala furisandu-se in membrele sale inghetate, este ispitit sa cedeze fata de ceea ce stie ca este somnul mortii. El are nevoie de cineva care sa-l trezeasca si sa-l impinga spre un loc de scapare.