17:1 Cand a fost Avram in varsta de nouazeci si noua ani, Domnul i S-a aratat, si i-a zis: Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Umbla inaintea Mea, si fii fara prihana.
Cand a fost Avram in varsta de nouazeci si noua de ani. De la nasterea lui Ismael au trecut treisprezece ani (cap. 16,16), inainte ca Dumnezeu sa Se descopere din nou lui Avram. In timpul celor 11 ani precedenti, Dumnezeu S-a aratat lui Avram de cel putin patru ori (vezi cap. 12,1.7; 13,14; 15,1). Indelungata amanare din partea lui Dumnezeu de a Se arata din nou lui Avram, probabil ca nu a fost fara un scop. Probabil ca s-a intentionat o pedeapsa vindecatoare pentru nerabdarea lui Avram de a nu astepta ca Dumnezeu sa aduca la indeplinire lucrurile la timpul si dupa buna Lui gasire cu cale.
Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Acest nume al lui Dumnezeu, ’El-Shaddai, se afla numai in cartile Geneza si Iov, de 6 ori in prima si de 31 de ori in ultima. Aceasta este una dintre multele indicatii ca autorul ambelor carti este aceeasi persoana. Originea si semnificatia cuvantului shaddai sunt nesigure, insa traducerea de ,,atotputernic” din KJV este, dupa toate probabilitatile, cea mai buna (Isaia 13,6; Ioel 1,15). Acest nume a fost bine ales in vederea unei noi fagaduinte pe care Dumnezeu urma sa o faca lui Avram. Douazeci si patru de ani trecusera de la intrarea in tara Canaanului (vezi Geneza 12,4). In timpul primilor zece ani, Dumnezeu ii fagaduise de repetate ori lui Avram un fiu, pana ce el a luat lucrurile in propriile maini, s-a casatorit cu Agar si l-a nascut pe Ismael. De la nasterea lui Ismael, nu mai este nici un raport despre nici un fel de descoperiri divine pe care sa le fi primit, iar Avram se pare ca a crezut ca Ismael era implinirea fagaduintelor lui Dumnezeu (vezi v.17.18). Acum, fiind gata sa reinnoiasca fata de Avram fagaduinta Sa, Dumnezeu l-a gasit oarecum indoielnic. Din cauza aceasta, Dumnezeu Se prezinta pe ca ,,Dumnezeu cel Atotputernic”, pentru care nimic nu va fi cu neputinta, oricat de greu ar putea sa apara pentru oameni.
Umbla inaintea Mea. De 13 ani Avram nu umblase in totul ,,inaintea lui Dumnezeu”, de aceea i s-a dat porunca sa faca asa. Avram trebuia sa umble intocmai ca in prezenta lui Dumnezeu, constient de vizitele divine si doritor sa aiba aprobarea Sa – nu in urma Lui, ca si cum si-ar da seama de greselile sale si dorind sa evite observatia. Este o mare diferenta intre expresia folosita pentru a descrie viata lui Enoh (cap. 5,24) si a lui Noe (cap. 6,9) si aceasta porunca. Despre primii doi patriarhi s-a spus ca ei au umblat ,,cu Dumnezeu”, in timp ce lui Avram i se cere sa umble ,,inaintea” Lui. Aceasta presupune un grad de prietenie mai scazut si ar putea sa insemne neplacerea lui Dumnezeu fata de lipsa de credinta a lui Avram, pentru ca s-a casatorit cu Agar.
Fii fara prihana. Intocmai dupa cum neprihanirea primita prin credinta (indreptatire) era necesara pentru incheierea legamantului, tot asa o umblare fara prihana inaintea lui Dumnezeu (sfintire) era necesara pentru mentinerea lui. Acest indemn poate sa fi fost o referire indirecta la faptul ca viata din trecut a lui Avram nu fusese intru totul neprihanita. Dumnezeu dorea ca Avram sa inteleaga ca partea finala a realizarii fagaduintei divine cerea de la el o mai inalta si completa stare de curatenie si sfintire pentru proslavirea lui Dumnezeu (vezi Matei 5,8.48). Avram era chemat la o experienta mai inalta, decat cunoscuse mai inainte.