17:11 Sa va taiati imprejur in carnea preputului vostru: si acesta sa fie semnul legamantului dintre Mine si voi.
Sa va taiati imprejur. Din vremuri stravechi au fost date diferite sugestii in explicarea acestui rit. Filozoful alexandrin Philo, un evreu, credea ca acesta a fost poruncit de Dumnezeu numai pentru a promova curatenia fizica. Altii au vazut in el un protest impotriva anumitor rituri idolatre practicate de egipteni si de alte natiuni pagane. Calvin credea ca aceasta insemna indepartarea murdariei carnii si, astfel, a pacatului in general. Cu referire la importanta taierii imprejur, totusi, pot fi avute in vedere urmatoarele puncte. Ea avea menirea: (1) sa deosebeasca samanta lui Avraam de Neamuri (Efeseni 2,11), (2) sa perpetueze amintirea legamantului lui Iehova (Geneza 17,11), (3) sa intretina cultivarea curatiei morale (Deuteronom 10,16), (4) sa reprezinte indreptatirea prin credinta (Romani 4,11), (5) sa prefigureze ritualul crestin al botezului (Coloseni 2,11, 12).
Evreii nu au fost singurii din antichitate care au practicat taierea imprejur. De exemplu, exista rapoarte ale acestui obicei printre egiptenii timpurii si diferite popoare semite.
Ea a fost practicata in diferite forme si administrata unor persoane de diverse varste si clase si a supravietuit in timpurile moderne printre unele popoare africane, arabi si alte natiuni mahomedane, ajungand pana la unele grupuri indepartate, cum ar fi insularii din Pacific.
Semnul legamantului. Dumnezeu a hotarat semne si aduceri aminte despre diferite evenimente insemnate. Sabatul a fost instituit ca o aducere aminte a creatiunii; taierea imprejur, a legamantului avraamic; botezul, a mortii si invierii lui Hristos; iar Cina Domnului, ca jertfa inlocuitoare a lui Hristos. Semne exterioare pot sa ne invete adevaruri spirituale, devenind, in felul acesta, mijloace hotarate de Dumnezeu pentru binecuvantarea spirituala. Astfel, ele pot sluji ca vesnice aduceri aminte despre harul lui Dumnezeu si despre datoria si raspunderea noastra.