Printable ModeGeneza, 17
|
17:1 Cand a fost Avram in varsta de nouazeci si noua ani, Domnul i S-a aratat, si i-a zis: Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Umbla inaintea Mea, si fii fara prihana. Cand a fost Avram in varsta de nouazeci si noua de ani. De la nasterea lui Ismael au trecut treisprezece ani (cap. 16,16), inainte ca Dumnezeu sa Se descopere din nou lui Avram. In timpul celor 11 ani precedenti, Dumnezeu S-a aratat lui Avram de cel putin patru ori (vezi cap. 12,1.7; 13,14; 15,1). Indelungata amanare din partea lui Dumnezeu de a Se arata din nou lui Avram, probabil ca nu a fost fara un scop. Probabil ca s-a intentionat o pedeapsa vindecatoare pentru nerabdarea lui Avram de a nu astepta ca Dumnezeu sa aduca la indeplinire lucrurile la timpul si dupa buna Lui gasire cu cale. Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Acest nume al lui Dumnezeu, ’El-Shaddai, se afla numai in cartile Geneza si Iov, de 6 ori in prima si de 31 de ori in ultima. Aceasta este una dintre multele indicatii ca autorul ambelor carti este aceeasi persoana. Originea si semnificatia cuvantului shaddai sunt nesigure, insa traducerea de ,,atotputernic” din KJV este, dupa toate probabilitatile, cea mai buna (Isaia 13,6; Ioel 1,15). Acest nume a fost bine ales in vederea unei noi fagaduinte pe care Dumnezeu urma sa o faca lui Avram. Douazeci si patru de ani trecusera de la intrarea in tara Canaanului (vezi Geneza 12,4). In timpul primilor zece ani, Dumnezeu ii fagaduise de repetate ori lui Avram un fiu, pana ce el a luat lucrurile in propriile maini, s-a casatorit cu Agar si l-a nascut pe Ismael. De la nasterea lui Ismael, nu mai este nici un raport despre nici un fel de descoperiri divine pe care sa le fi primit, iar Avram se pare ca a crezut ca Ismael era implinirea fagaduintelor lui Dumnezeu (vezi v.17.18). Acum, fiind gata sa reinnoiasca fata de Avram fagaduinta Sa, Dumnezeu l-a gasit oarecum indoielnic. Din cauza aceasta, Dumnezeu Se prezinta pe ca ,,Dumnezeu cel Atotputernic”, pentru care nimic nu va fi cu neputinta, oricat de greu ar putea sa apara pentru oameni. Umbla inaintea Mea. De 13 ani Avram nu umblase in totul ,,inaintea lui Dumnezeu”, de aceea i s-a dat porunca sa faca asa. Avram trebuia sa umble intocmai ca in prezenta lui Dumnezeu, constient de vizitele divine si doritor sa aiba aprobarea Sa – nu in urma Lui, ca si cum si-ar da seama de greselile sale si dorind sa evite observatia. Este o mare diferenta intre expresia folosita pentru a descrie viata lui Enoh (cap. 5,24) si a lui Noe (cap. 6,9) si aceasta porunca. Despre primii doi patriarhi s-a spus ca ei au umblat ,,cu Dumnezeu”, in timp ce lui Avram i se cere sa umble ,,inaintea” Lui. Aceasta presupune un grad de prietenie mai scazut si ar putea sa insemne neplacerea lui Dumnezeu fata de lipsa de credinta a lui Avram, pentru ca s-a casatorit cu Agar. Fii fara prihana. Intocmai dupa cum neprihanirea primita prin credinta (indreptatire) era necesara pentru incheierea legamantului, tot asa o umblare fara prihana inaintea lui Dumnezeu (sfintire) era necesara pentru mentinerea lui. Acest indemn poate sa fi fost o referire indirecta la faptul ca viata din trecut a lui Avram nu fusese intru totul neprihanita. Dumnezeu dorea ca Avram sa inteleaga ca partea finala a realizarii fagaduintei divine cerea de la el o mai inalta si completa stare de curatenie si sfintire pentru proslavirea lui Dumnezeu (vezi Matei 5,8.48). Avram era chemat la o experienta mai inalta, decat cunoscuse mai inainte. 17:2 Voi face un legamant intre Mine si tine, si te voi inmulti nespus de mult. Un legamant. Acesta nu presupune un legamant nou, ci mai degraba intentia ca acela care fusese incheiat cu 14 ani mai inainte (cap. 15) sa fie adus la indeplinire. 17:3 Avram s-a aruncat cu fata la pamant; si Dumnezeu i-a vorbit astfel: Avram s-a aruncat cu fata la pamant. Avram, care poate ca s-a intrebat in timpul numerosilor ani de tacere, daca Dumnezeu se va mai descoperi vreodata, a cazut jos intr-o teama reverentioasa. Atitudinea aceasta de inchinare era obisnuita in vremurile vechi si era o pozitie prin care se arata respect chiar si fata de fiintele omenesti (vezi Geneza 17,17; 24,52; Numeri 16,22; Marcu 14,35). 17:4 Iata legamantul Meu, pe care-l fac cu tine: vei fi tatal multor neamuri. Incat pentru mine (trad. Nitzulescu). La inceputul propozitiei, Dumnezeu Se refera la Sine prin metoda accentuarii. Aceasta expresie este echivalenta cu a spune ,,In masura in care MA priveste pe MINE”, sau ,,Eu, din partea Mea”, raman credincios legamantului facut cu multi ani in urma. Tatal multor neamuri. Aceasta precizare avea sa aiba o indoita implinire. In primul rand, ea indica spre numeroasele triburi a caror genealogie va merge inapoi, pana la Avram. Arabii izraeliti, madianitii si alte triburi arabe care se trag din Chetura (vezi cap. 25,1-4) si edomitii – ca si izraelitii – toti erau urmasii lui Avram. Intr-un sens mai larg, totusi, aceasta fagaduinta arata spre nenumaratii urmasi spirituali care il vor revendica pe Avram ca tata al lor (Galateni 3,29). 17:5 Nu te vei mai numi Avram; ci numele tau va fi Avraam; caci te fac tatal multor neamuri. Numele tau va fi Avraam. Avram a fost cel dintai din numerosii barbati carora Dumnezeu le-a schimbat numele. Pentru cei din vechime, numele aveau o mult mai mare importanta decat au pentru noi. Toate numele semite au un inteles si, de obicei, constau intr-o expresie, sau propozitie care exprima o dorinta, sau poate o recunostinta a parintelui. Avand in vedere importanta pe care oamenii insisi o dadeau numelor, Dumnezeu a schimbat numele anumitor oameni pentru a le aduce in armonie cu experientele lor trecute sau viitoare. Avram, care inseamna ,,Tata laudat”, nu mai apare in aceasta forma in alt loc din Biblie, ci se afla sub forma Abiram care inseamna ,,Tatal meu este laudat” (vezi Numeri 16,1; 1 Regi 16,34). Faptul ca numele Avraam este numai o forma extinsa a lui Avram, asa cum sustin unii comentatori este putin probabil, avand in vedere explicatia data in acest verset. Totusi, in ciuda cunostintelor noastre actuale despre diferitele limbi semite curente pe vremea lui Avraam, nu este usor a explica numele de Avraam. Cel mai bine este sa recurgem inca la cuvantul arabic ruham, asa cum au facut mai multe generatii de comentatori. Cuvantul ruham inseamna ,,numar mare”, si este posibil sa fi existat in ebraica veche, desi nu se intalneste in literatura ebraica de care dispunem astazi. Numele de Avraam, prin urmare, va fi tradus ,,tata al unui mare numar”, care corespunde cu explicatia data de Dumnezeu patriarhului dupa schimbarea numelui sau, ,,te fac tatal multor neamuri”. 17:6 Te voi inmulti nespus de mult; voi face din tine neamuri intregi; si din tine vor iesi imparati. Verset ce nu a fost comentat. 17:7 Voi pune legamantul Meu intre Mine si tine si samanta ta dupa tine din neam in neam; acesta va fi un legamant vesnic, in puterea caruia, Eu voi fi Dumnezeul tau si al semintei tale dupa tine. Voi pune legamantul Meu. Conditiile si binefacerile acestui legamant au legaturi nu numai cu Avraam ca individ, ci si cu toti urmasii sai, atat literali, cat si spirituali. Fagaduinta facuta aici lui Avraam se refera in mod deosebit la Hristos (Galateni 3,16; Fapte 2,30), iar prin El, conform celor spuse de Pavel, urmeaza ca toti crestinii sa se impartaseasca de ea (Galateni 3,29; Fapte 16,31). O corecta intelegere a termenilor acestui legamant se va intinde departe spre pastrarea unei adevarate legaturi intre Dumnezeu si credinciosul de astazi. Un legamant vesnic. Cuvantul tradus ,,vesnic” in nici un caz nu inseamna intotdeauna o perioada fara sfarsit (vezi comentariul pentru Exod 21,6). ,,Vesnic”, asa cum este folosit de obicei in Biblie, inseamna imprejurari sau conditii care urmeaza sa persiste timp atat de indelungat, cat poate obiectul la care ele se aplica sa fie afectat de ele, in virtutea naturii lor inerente. Acest fapt reiese clar din expresii ca ,,traiasca pe vecie... imparatul” (1 Regi 1,31; Neemia 2,3; etc.), care exprima pur si simplu dorinta ca imparatul sa se bucure de viata lunga. Avand in vedere ca urmasii lui Hristos – samanta spirituala a lui Avraam – sunt mostenitori ai maretelor fagaduinte ale legamantului (Galateni 3,7, 27-29), ,,legamantul cel vesnic” trebuie sa ramana in vigoare atata timp cat timp este operativ Planul de Mantuire. Voi fi Dumnezeul tau. Aceasta fagaduinta cuprinde toate binecuvantarile mantuirii si este o dovada clara despre caracterul spiritual al legamantului avraamic. Dumnezeu Se preda pe Sine Insusi celui care intra in relatia legamantului si, facand asa, ii atribuie toate privilegiile, bucuriile si mareata speranta care deriva din inrudirea cu Dumnezeu. Acela care devine in felul acesta un fiu sau o fiica a lui Dumnezeu nu poate dori nimic mai mult spre a-l face fericit, fie in viata aceasta, fie in cea viitoare. Este ca si cand Dumnezeu i-ar spune lui Avraam, ,,Orice sunt sau ce am, sau orice pot sa fac, Eu voi fi si voi face pentru tine si samanta ta. Toate mijloacele Mele nemarginite vor fi folosite pentru ocrotirea, mangaierea si mantuirea ta” (vezi Romani 8,32). Fericiti, cu adevarat, sunt aceia al caror Dumnezeu este Iehova (Psalmi 144,15). In astfel de conditii ale legamantului celui vesnic, Dumnezeu si credinciosul se predau fiecare, unul altuia, fara rezerve. 17:8 Tie, si semintei tale dupa tine, iti voi da tara in care locuiesti acum ca strain, si anume iti voi da toata tara Canaanului in stapanire vesnica; si Eu voi fi Dumnezeul lor. Toata tara Canaanului. La acele fagaduinte de natura spirituala, care se intind atat de departe, a fost adaugata inca o data asigurarea ca intreaga tara a Canaanului avea sa ii apartina lui Avraam si urmasilor lui. Aceasta fagaduinta a fost facuta in trecut de repetate ori (vezi cap. 12,7; 13,15; 15,7, 18-21). Cu aceasta ocazie, s-a spus ca fagaduinta va ramane in vigoare pentru totdeauna, in sensul ca urmasii sai literali aveau sa stapaneasca tara atata timp cat se vor supune conditiilor legamantului si ca fiii sai credinciosi, atat cei literali, cat si cei spirituali, vor mosteni in cele din urma Canaanul ceresc in veci de veci. 17:9 Dumnezeu a zis lui Avraam: Sa pazesti legamantul Meu, tu si samanta ta dupa tine, din neam in neam. Verset ce nu a fost comentat. 17:10 Acesta este legamantul Meu pe care sa-l paziti intre Mine si voi, si samanta ta dupa tine: tot ce este de parte barbateasca intre voi sa fie taiat imprejur. Tot ce este de parte barbateasca. In ebraica aceasta este mai mult o porunca, decat lasa sa se inteleaga traducerea engleza. Literal, ,,Circumcide pe orice parte barbateasca intre voi”. Ritualul circumciziei este prezentat aici ca o conditie in legatura cu legamantul. El trebuie sa fie un semn al legamantului cu Israelul literal, cum este botezul pentru Israelul spiritual (vezi Geneza 17,11; Coloseni 2,11; Tit 3,5; 1 Petru 3,21). Unul era in legatura cu nasterea corporala, celalalt insotea renasterea spirituala. 17:11 Sa va taiati imprejur in carnea preputului vostru: si acesta sa fie semnul legamantului dintre Mine si voi. Sa va taiati imprejur. Din vremuri stravechi au fost date diferite sugestii in explicarea acestui rit. Filozoful alexandrin Philo, un evreu, credea ca acesta a fost poruncit de Dumnezeu numai pentru a promova curatenia fizica. Altii au vazut in el un protest impotriva anumitor rituri idolatre practicate de egipteni si de alte natiuni pagane. Calvin credea ca aceasta insemna indepartarea murdariei carnii si, astfel, a pacatului in general. Cu referire la importanta taierii imprejur, totusi, pot fi avute in vedere urmatoarele puncte. Ea avea menirea: (1) sa deosebeasca samanta lui Avraam de Neamuri (Efeseni 2,11), (2) sa perpetueze amintirea legamantului lui Iehova (Geneza 17,11), (3) sa intretina cultivarea curatiei morale (Deuteronom 10,16), (4) sa reprezinte indreptatirea prin credinta (Romani 4,11), (5) sa prefigureze ritualul crestin al botezului (Coloseni 2,11, 12). Evreii nu au fost singurii din antichitate care au practicat taierea imprejur. De exemplu, exista rapoarte ale acestui obicei printre egiptenii timpurii si diferite popoare semite. Ea a fost practicata in diferite forme si administrata unor persoane de diverse varste si clase si a supravietuit in timpurile moderne printre unele popoare africane, arabi si alte natiuni mahomedane, ajungand pana la unele grupuri indepartate, cum ar fi insularii din Pacific. Semnul legamantului. Dumnezeu a hotarat semne si aduceri aminte despre diferite evenimente insemnate. Sabatul a fost instituit ca o aducere aminte a creatiunii; taierea imprejur, a legamantului avraamic; botezul, a mortii si invierii lui Hristos; iar Cina Domnului, ca jertfa inlocuitoare a lui Hristos. Semne exterioare pot sa ne invete adevaruri spirituale, devenind, in felul acesta, mijloace hotarate de Dumnezeu pentru binecuvantarea spirituala. Astfel, ele pot sluji ca vesnice aduceri aminte despre harul lui Dumnezeu si despre datoria si raspunderea noastra. 17:12 La varsta de opt zile, orice copil de parte barbateasca dintre voi sa fie taiat imprejur, neam dupa neam: fie ca este rob nascut in casa, fie ca este cumparat cu bani de la vreun strain, care nu face parte din neamul tau. Orice copil de parte barbateasca. Lui Avraam i-au fost date instructiuni speciale cu privire la cine anume sa ia parte la ritualul taierii imprejur si cand urma sa fie administrat. Aceste reguli au fost cuprinse mai tarziu in legea lui Moise (Levitic 12,3; Luca 2,21). Nici un om de parte barbateasca din comunitatea ebraica fie liber, fie rob, nu era scutit. Taierea imprejur, semn al legamantului lui Dumnezeu cu Avraam, a devenit un semn pentru Israel, aratand ca ei erau poporul lui Dumnezeu si, de aceea, fiecare israelit de parte barbateasca, primea semnul acela. O data cu respingerea Israelului literal ca popor ales al lui Dumnezeu, taierea imprejur a incetat sa mai aiba insemnatate ca ritual religios (Fapte15,5.10.19.20.24.28.29; Galateni 2,3–5; 5,2–6; Romani 2,28.29). 17:13 Va trebui taiat imprejur atat robul nascut in casa cat si cel cumparat cu bani; si astfel legamantul Meu sa fie intarit in carnea voastra ca un legamant vesnic. Verset ce nu a fost comentat. 17:14 Un copil de parte barbateasca netaiat imprejur in carnea preputului lui, sa fie nimicit din mijlocul neamului sau: a calcat legamantul Meu. Sa fie nimicit. Aceasta judecata este repetata in legislatia mozaica pentru diferite incalcari ale prevederilor ei (vezi Exod 12,15.19; Levitic 17,4.10; Numeri 15,30; 19,13). Experienta personala a lui Moise arata solemna importanta data de Dumnezeu implinirii acestui ritual (Exod 4,24–26). Daca sentinta urma sa fie adusa la indeplinire prin mainile adunarii, prin magistratii civili, sau de Dumnezeu Insusi, nu este spus in mod explicit. Faptul ca expulzarea din popor a cuiva era in anumite cazuri urmata de pedeapsa cu moartea (vezi Exod 31,14) nu este o dovada ca pedeapsa capitala insotea in mod invariabil o astfel de sentinta (vezi Exod 12,19; Levitic 7,20.21; Numeri 19,13). Oricum ar fi fost, un evreu netaiat imprejur, fie copil, fie adult, isi pierdea drepturile pozitiei sale sociale, politice si religioase ca evreu (vezi comentariul pentru Exod 12,15). 17:15 Dumnezeu a zis lui Avraam: Sa nu mai chemi Sarai pe nevasta ta Sarai; ci numele ei sa fie Sara. Numele ei sa fie Sara. Este pentru prima data cand Sarai, sotia lui Avraam, a fost amintita pe nume intr-o comunicare divina cu el. Intre cele doua nume, Sarai si Sara, nu exista nici o deosebire majora. Sarai, care inseamna ,,printesa mea” a devenit simplu Sara, ,,o printesa”. Mai inainte ea fusese printesa lui Avraam, insa de aici inainte ea trebuia sa fie recunoscuta ca printesa si stramoasa unei natiuni intregi. Ea avea sa apartina atat urmasilor ei, cat si lui Avraam. 17:16 Eu o voi binecuvanta, si iti voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvanta, si ea va fi mama unor neamuri intregi; chiar imparati de noroade vor iesi din ea. Un fiu din ea. Dupa multi ani de asteptare, lui Avraam i s-au dat instiintari precise cu scopul de a arata ca samanta fagaduita avea sa fie copilul Sarei, nu copilul Agarei (vezi Galateni 4,22-31). Imparati de noroade vor iesi din ea. Aceasta se refera in primul rand la David si la urmasii sai de pe tronul lui Iuda, dar cuprinde si regalitatea Edomului. Dumnezeu il asigura pe Avraam ca in ciuda stricaciunii oamenilor, care Il impiedica atat de des in graba lor, scopul Sau va fi realizat (vezi Isaia 46,10.11; 55,10.11). 17:17 Avraam s-a aruncat cu fata la pamant si a ras, caci a zis in inima lui: Sa i se mai nasca oare un fiu unui barbat de o suta de ani? Si sa mai nasca oare Sara la nouazeci de ani? Avraam s-a aruncat cu fata la pamant. Faptul ca Avraam s-a aruncat inca o data cu fata la pamant, arata ca se ridicase de cand se prosternase la inceputul acestei descoperiri (vezi v.3). Si a ras. Comentatorii difera in parerile lor daca rasul lui Avraam a fost expresia bucuriei, sau a indoielii. Desi ar fi mai placut a fi de acord cu aceia care sunt de prima parere, pe temeiul din Romani 4,19-20, contextul se pare ca favorizeaza ultima parere. Declaratia lui Pavel din Romani s-ar aplica atunci la starea sufleteasca a lui Avraam, dupa ce a fost convins de realitatea fagaduintei. Intrebarile puse de Avraam, probabil in inima sa mai degraba decat vorbite cu glas, ,,sa i se mai nasca oare un fiu unui barbat de o suta de ani?” si ,,sa mai nasca oare Sara la nouazeci de ani?” nu lasa impresia ca sunt puse de bucurie. Ele par sa exprime indoiala. Poate ca rasul lui Avraam reflecta si incurcatura lui, afland ca fagaduinta divina cu privire la Sara trecea cu vederea planurile sale pentru Ismael (vezi Geneza 17,18). Aceia care gasesc ca este dificil a se gandi ca in inima lui Avraam, marele erou al credintei, era indoiala trebuie sa tina seama de evenimentele raportate in capitolul 12,11-13 si 16,2-4. Sa observam, de asemenea, la rasul Sarei in cap. 18,12-15, care arata ca ea inca se indoia, chiar si dupa ce Avraam crezuse (vezi cap. 21,6.9 si comentariul pentru cap. 17,19). 17:18 Si Avraam a zis lui Dumnezeu: Sa traiasca Ismael inaintea Ta! ,,Sa traiasca Ismael inaintea Ta!” Aceasta mijlocire sugereaza ca, de la nasterea lui Ismael, Avraam se agatase cu putere si fara intrerupere de speranta ca acest fiu ar putea sa fie mostenitorul fagaduit. Orb fata de posibilitatea Sarei de a-i darui un fiu la varsta ei inaintata, Avraam mijloceste in favoarea lui Ismael. Avraam ar fi multumit sa-l accepte, fiul propriei planuiri, chiar in locul celui nascut de Sara. Mai mult, acesta lucru l-ar scoate din incurcatura de a renunta la planul lui pentru Ismael, facut public, de a fi mostenitorul sau (vezi PP 146). 17:19 Dumnezeu a zis: Cu adevarat, nevasta ta Sara iti va naste un fiu; si-i vei pune numele Isaac. Eu voi incheia legamantul Meu cu el, ca un legamant vesnic pentru samanta lui dupa el. Si-i vei pune numele Isaac. ,,Cu adevarat” – fara indoiala – Sara va deveni o mama. Nu era nici un motiv de indoiala. Numele ales de Dumnezeu pentru fiul fagaduit al Sarei, Isaac inseamna ,,el rade”. Aceasta poate sa fie o referire la rasul lui Avraam, continuul aducator aminte al unui slab moment de indoiala. Mai probabil, el reflecta bucuria pe care Avraam o va incerca o data cu nasterea fiului fagaduit. Acum s-ar putea sa rada din indoiala, insa atunci el se va bucura cu adevarat, cand credinta avea sa intalneasca realitatea (vezi Geneza 21,6-7; Isaia 54,1; Galateni 4,27). Ambele nume, Isaac si Ismael, au fost alese inainte de nastere, iar numele de Avram si Sarai au fost schimbate, pentru ca le era rezervata o noua experienta. 17:20 Dar si cu privire la Ismael te-am ascultat. Iata, il voi binecuvanta, il voi face sa creasca, si il voi inmulti nespus de mult; doisprezece voievozi va naste, si voi face din el un neam mare. Cu privire la Ismael. Dumnezeu il asigura din nou pe Avraam ca fagaduintele speciale facute lui Isaac nu vor contraveni celor facute mamei lui Ismael la izvorul din pustie (cap. 16,10). Ca si cei doisprezece fii ai lui Iacov, fiecare din ei a devenit tatal unui fiu (vezi comentariul pentru cap. 25,13-16). 17:21 Dar legamantul meu il voi incheia cu Isaac, pe care ti-l va naste Sara la anul pe vremea aceasta. Cu Isaac. Repetand declaratia din v.19, Dumnezeu il asigura pe Avraam ca Isaac, nu Ismael, avea sa fie fiul legamantului. In timp ce Ismael trebuia sa se impartaseasca, in general, din binecuvantarile fagaduite lui Avraam, urmasii lui Isaac aveau sa devina suficient de numerosi pentru a stapani tara Canaanului. In mod deosebit, legamantul, cu toate binecuvantarile lui spirituale si materiale, era pentru fiul Sarei, Isaac, si pentru urmasii sai. Istoria de mai tarziu a acestor doi fii justifica pe deplin alegerea a unuia si respingerea celuilalt. Chiar daca Agar ajunsese sa creada in adevaratul Dumnezeu, influenta educatiei ei egiptene de mai inainte s-a dovedit a fi hotaratoare in viata lui Ismael si a fiilor ei, pentru ca descendentii sai au devenit pagani. Pe vremea aceasta. La fagaduinta despre fiu este acum adaugata o limita de timp. Nu mai putea sa existe nici un loc pentru incertitudine. Dupa o asteptare de aproape 25 de ani de la prima fagaduinta, insotita de credinta si indoiala, Avraam a aflat ca timpul avea sa se incheie curand. 17:22 Cand a ispravit de vorbit cu el, Dumnezeu S-a inaltat de la Avraam. Dumnezeu S-a inaltat. Aceasta declaratie arata ca descoperirea lui Dumnezeu fusese o descoperire vizibila. Nu avem nici o idee cu privire la forma in care Avraam L-a vazut pe Dumnezeu. 17:23 Avraam a luat pe fiul sau Ismael, pe toti cei ce se nascusera in casa lui, si pe toti robii cumparati cu bani, adica pe toti cei de parte barbateasca dintre oamenii din casa lui Avraam, si le-a taiat imprejur carnea preputului, chiar in ziua aceea, dupa porunca, pe care i-o daduse Dumnezeu. Avraam a luat pe... Ismael. Ascultand de Dumnezeu, Avraam i-a taiat imprejur pe toti membrii de parte barbateasca a marii sale familii, printre care si pe Ismael. Pentru ca Ismael era de 13 ani cand a fost taiat imprejur (v.25), arabii chiar si acum amana acest ritual pentru o perioada mult mai tarzie decat evreii, in general de la varsta de 5 la 13 ani si de obicei nu inainte de al treisprezecelea an. Comentariile lui Ellen G. White 1-16 PP 137-138 1 PP 137, 370 1, 2 SR 146 4 PP 137 5 PP 138 7 PP 370; SR 78, 146 10 PP 138, 363; SR 148 10,11 SR 146 16 PP 138, 146 18 SR 78 18-20 PP 146 19 SR 78 17:24 Avraam era in varsta de nouazeci si noua de ani, cand a fost taiat imprejur in carnea preputului sau. Verset ce nu a fost comentat. 17:25 Fiul sau Ismael era in varsta de treisprezece ani, cand a fost taiat imprejur in carnea preputului sau. Verset ce nu a fost comentat. 17:26 Avraam si fiul sau Ismael au fost taiati imprejur chiar in ziua aceea. Verset ce nu a fost comentat. 17:27 Si toti oamenii din casa lui: robi nascuti in casa lui, sau cumparati cu bani de la straini, au fost taiati imprejur impreuna cu el. Verset ce nu a fost comentat. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: