16:1 Sarai, nevasta lui Avram, nu-i nascuse deloc copii. Ea avea o roaba egipteanca numita Agar.
O roaba. Cu toate fagaduintele lui Dumnezeu, la zece ani dupa ce i se facuse prima fagaduinta, Avram inca nu avea un copil (v.3). Este prezentata Agar, o roaba egipteana a Sarei. Deoarece pe timpul lui Avram egiptenii erau o natiune puternica, era ceva cu totul neobisnuit sa se gaseasca o slujnica egipteana intr-o gospodarie palestiniana. Probabil ca Agar a fost insotitoarea personala data Sarei cand a fost luata de Faraon (vezi cap. 12,15.16). Faptul ca ea se mai afla inca in casa lui Avram constituie o dovada ca Faraon nu luase inapoi darurile pe care le daduse lui Avram.
Agar. Acesta nu este un nume egiptean. Numele ei original nu este redat. Numele ,,Agar”, care inseamna ,,fuga” in araba, ar putea sa-i fi fost dat dupa fuga ei din fata stapanei sale.
16:2 Si Sarai a zis lui Avram: Iata, Domnul m-a facut stearpa; intra, te rog, la roaba mea; poate ca voi avea copii de la ea. Avram a ascultat cele spuse de Sarai.
Intra... la roaba mea. Lipsita de credinta si ajungand la concluzia ca pentru ea nu mai exista nici o speranta sa nasca, Sarai s-a hotarat sa urmeze obiceiul tarii sale de bastina in scopul de a avea un mostenitor pentru familie. Codurile legale din Mesopotamia recunosteau practica prin care
o femeie fara copii putea sa dea pe una dintre roabele ei barbatului sau pentru a obtine copii cu ajutorul ei si hotarau in mod precis drepturile unui astfel de urmas. Erau necesare prescriptii speciale in cazul in care prima nevasta ar naste copii, dupa ce a nascut slujnica, sau cand o slujnica ar deveni aroganta, dupa ce a avut cinstea sa dea nastere unui mostenitor (vezi codul lui Hammurabi, sectiunea 144-146, 170, 171).
Avram a ascultat. Credinta poate sa fie curata, si totusi se dovedeste a fi slaba in clipe de apasare si incurcatura. O credinta puternica se va agata de fagaduinta, si numai de ea, increzanduse intru totul in Dumnezeu pentru implinirea ei. Astfel a fost credinta lui Avram, in afara de trei sau patru mici ocazii, in cursul unei lungi vieti plina de evenimente. Dumnezeu nu avea nevoie de mijloacele lui Avram pentru a implini fagaduinta. Se cerea numai incredere si ascultare. Consimtind repede la sugestia Sarei, Avram a mers pe urmele lui Adam. In ambele cazuri, rezultatul a fost suferinta si dezamagire, iar imaginara binecuvantare s-a dovedit a fi un blestem. Prin ascultarea de sugestia Sarei, Avram si-a creat greutati cu urmari indepartate. A urmat necaz in casnicie, durere de inima si o ura adanca intre viitorii urmasi ai ambelor sotii, care a crescut in intensitate pana in zilele noastre. Cat de amarnic au luptat evreii, descendenti ai Sarei, impotriva arabilor, urmasi ai Agarei, pentru stapanirea Tarii Sfinte!
16:3 Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, si a dat-o de nevasta barbatului sau Avram, dupa ce Avram locuise ca strain zece ani in tara Canaan.
Zece ani. Credinta lui Avram si a Sarei, care a ramas statornica timp de zece ani, acum a cedat. Aceasta lamurire probabil ca este introdusa pentru a explica nerabdarea cauzata de amanarea sosirii unui mostenitor. Putin a inteles Avram ca amanarea a fost o hotarare divina pentru a dovedi credinta sa si a dezvolta caracterul sau.
16:4 El a intrat la Agar, si ea a ramas insarcinata. Cand s-a vazut ea insarcinata, a privit cu dispret pe stapana sa.
A privit cu dispret pe stapana sa. Printre Evrei, sterilitatea a fost privita intotdeauna ca o descurajare si un repros (Geneza 30,1.23; Levitic 20,20; vezi Luca 1,25), in timp ce fecunditatea era considerata un semn special al favorii divine (vezi Geneza 21,6; 24,60; Exod 23,26; etc.). faptul ca slujnica egipteana, onorata prin admiterea la rangul de sotie, (v.3) avea sa uite pozitia ei privilegiata si sa devina aroganta, era exact comportamentul care putea fi de asteptat. Ea nu va consimti la planul stapanei sale. De ce sa fie copilul ei trecut drept copil al Sarei? Slujitoare care o servise pe Sarai in mod atat de credincios in decursul anilor, incat sa fie considerata ca aleasa sa devina sotia lui Avram, a inceput sa o dispretuiasca pe aceea pe care inainte o onorase. Casniciile in care starea de casatorie aprobata de cer este pusa in incurcatura, sunt casnicii unde stapanesc dureri de inima, gelozie si cearta amara. Caminul lui Avram nu a facut exceptie, iar armonia de mai inainte a fost transformata in discordie.
16:5 Si Sarai a zis lui Avram: Asupra ta sa cada batjocura aceasta, care mi se face! Eu insumi ti-am dat in brate pe roaba mea; si ea, cand a vazut ca a ramas insarcinata, m-a privit cu dispret. Sa judece Domnul intre mine si tine!
Asupra ta sa cada batjocura aceasta. Sarai foloseste limbajul unei iritatii patimase, care arata regretul pentru hotararea ei de mai inainte si intentia de a-l mustra pe sotul ei pentru fapta si amarele ei urmari. Ea foloseste in mod ireverentios numele lui Dumnezeu, invocand judecata Lui asupra lui Avram.
16:6 Avram a raspuns Saraiei: Iata, roaba ta este in mana ta; fa-i ce-ti place! Atunci Sarai s-a purtat rau cu ea; si Agar a fugit de ea.
Fa-i ce-ti place. Sectiunea 146 din vechiul cod mesopotamian al lui Hammurabi spune ca, ,,daca mai tarziu acea femeie sclava pretinde egalitate cu stapana ei din pricina ca a nascut copii, stapana ei nu are voie sa o vanda, ea nu are voie sa o insemne cu semnul de sclava si sa o socoteasca printre sclavi”. Aceasta lege permitea umilirea unei arogante sclave-concubina, insa pune de asemenea unele restrictii pentru stapana ei. Avram, un mesopotamian prin nastere si educatie, cu siguranta ca stia bine legile si obiceiurile patriei sale si, de aceea, s-a supus fata de legea care ii ingaduia sotiei sale sa o umileasca pe Agar, dar nu sa o vanda. Dispozitia impaciuitoare a lui Avram reiese din ingaduinta pe care o manifesta fata de Sarai. El si-a inabusit propriile simtaminte in scopul de a restabili armonia in caminul sau tulburat. Pe de alta parte, a dat pe fata slabiciune, cedand in fata scopului patimas al Sarei de a pricinui o pedeapsa nejustificata viitoarei mame a fiului sau.
Sarai s-a purtat rau cu ea. Cand Sarai a readus-o in starea de sclava, asa cum ii ingaduia legea civila a vremii, si cand a recurs chiar la pedeapsa corporala, dupa cum lasa sa se inteleaga termenul ebraic ,,s-a purtat rau cu ea”, Agar a parasit caminul lui Avram si a fugit. Daca prin fuga, roaba si-a pierdut urma in mod legal, stapana ei era, desigur, de condamnat.
16:7 Ingerul Domnului a gasit-o langa un izvor de apa in pustie, si anume langa izvorul care este pe drumul ce duce la Sur.
Ingerul Domnului. Desi cea mai mare parte a comentatorilor conservatori recunosc aici pe cea de-a doua Persoana a Dumnezeirii, este departe de a fi sigur ca Domnul a aparut in persoana. Ingerii au fost adesea folositi pentru a transmite solii divine oamenilor, iar cu privire acest ,,inger al Domnului”, Agar ar fi putut intelege ca este fie Dumnezeu Insusi (v.13), fie un simplu reprezentant al lui Iehova. Ellen G. White vorbeste simplu despre el ca ,,un inger” (PP 145, 152). Dumnezeu Insusi i S-a aratat adesea lui Avram (Fapte 7,2; Geneza 12,1; 13,14; 15,1; 17,1; 18,1; 21,12). Numai o data a fost insarcinat un inger sa-i vorbeasca (Geneza 22,11.15). Raportul de aici seamana mai mult cu acela al vizitei unui inger, insa difera mult de acela al lui Dumnezeu Insusi.
Pe drumul care duce la Sur. Agar era pe drumul spre Egiptul natal, si aproape ca ajunsese la hotarul egiptean (vezi Geneza 25,18; 1 Samuel 15,7). ,,Izvorul de apa” inseamna un izvor deosebit, bine cunoscut.
16:8 El a zis: Agar, roaba Saraiei, de unde vii, si unde te duci? Ea a raspuns: Fug de stapana mea Sarai.
Verset ce nu a fost comentat.
16:9 Ingerul Domnului i-a zis: Intoarce-te la stapana ta, si supune-te sub mana ei.
Supune-te. Verbul ebraic tradus prin ,,supune” este o alta forma a verbului redat prin ,,s-a purtat rau cu ea” din versetul 6. Agar trebuia sa se intoarca si sa se supuna Sarei, oricat de nebinevoitor ar fi tratat-o.
Dumnezeu nu a trecut cu vederea oprimarea lui Agar. El ii pedepseste pe aceia care folosesc in mod gresit autoritatea, dar rareori le incredinteaza aceasta indatorire de a pedepsi acelora care sufera un tratament aspru si nedrept. Blandetea este o trasatura de caracter pe care Dumnezeu o cauta in copiii Sai (vezi Efeseni 6,5; Coloseni 3,22; 1 Petru 2,18-23).
16:10 Ingerul Domnului i-a zis: Iti voi inmulti foarte mult samanta, si ea va fi atat de multa la numar, ca nu va putea fi numarata.
Iti voi inmulti foarte mult samanta. Dumnezeu a recunoscut imprejurarile grele in care sa gasea Agar si nu a mustrat-o. Agar L-a onorat pe adevaratul Dumnezeu, iar El nu o va parasi in stramtorarea ei. Fagaduinta pe care a facut-o aici unei sclave este fara egal. Aceasta fagaduinta a mangaiat-o foarte mult pe Agar. Desi fiul ei nu avea sa fie fiul planului divin, totusi va avea parte de fagaduinta facuta lui Avram. Dumnezeu fagaduise sa inmulteasca samanta lui Avram, fara ca sa o limiteze la urmasul Sarei. Dumnezeu va ramane credincios fagaduintei Sale pana la ultima iota, insa va pastra binecuvantarea spirituala pentru samanta pe care a avut-o in vedere de la inceput in fagaduinta, adica Isaac (vezi Galateni 4,23-30; Romani 9,7-8).
16:11 Ingerul Domnului i-a zis: Iata, acum esti insarcinata, si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Ismael; caci Domnul a auzit mahnirea ta.
Ismael. Acesta este primul caz in care Dumnezeu da nume unui copil ne-nascut vezi Geneza 17,19; Luca 1,13.31). In felul acesta, Dumnezeu Si-a aratat interesul fata de Agar si urmasul ei. Numele copilului, Ismael, ,,Dumnezeu sa auda”, urma sa-i aminteasca de interventia induratoare a lui Dumnezeu, iar lui Ismael sa-i aduca aminte ca el a fost un obiect al binevoitoarei providente a lui Dumnezeu.
16:12 El va fi ca un magar salbatic printre oameni; mana lui va fi impotriva tuturor oamenilor, si mana tuturor oamenilor va fi impotriva lui; si va locui in fata tuturor fratilor lui.
El va fi ca un magar salbatic printre oameni. Literal, ,,un magar salbatic al unui om”, ca in RSV. Aceasta vorbire figurata referindu-se la un magar salbatic, un animal de neimblanzit, care rataceste in voie prin desert, descrie in mod potrivit dragostea de libertate a beduinului, cand calareste indraznet si sobru, petrecand timpul in frumusetea variata a naturii si dispretuind viata de oras. O inaltatoare descriere poetica a magarului salbatic apare in Iov 39,5-8.
Mana lui va fi impotriva tuturor oamenilor. O descriere exacta a arabilor, dintre care multi il revendica pe Ismael ca tata al lor. Natiuni puternice au incercat sa cucereasca Arabia si sa o supuna vointei lor, insa nici una nu a avut un succes permanent. Arabii si-au mentinut independenta, iar Dumnezeu i-a pastrat ca o trainica amintire a grijii Sale providentiale. Ei constituie astazi un argument incontestabil pentru adevarul acestei preziceri divine.
16:13 Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: Tu esti Dumnezeu care ma vede! Caci a zis ea: Cu adevarat, am vazut aici spatele Celui ce m-a vazut!
Dumnezeul care ma vede. Aceasta experienta a convins-o pe Agar ca Dumnezeu ii vorbise. Crezand ca acela care Il vede pe Dumnezeu trebuie sa moara (Exod 20,19; 33,20) se pare ca ea a fost mirata ca, desi L-a vazut, totusi a ramas in viata. De aceea, ea L-a numit ,,Dumnezeul vederii”, pentru ca Dumnezeu nu numai ca o vazuse si venise la ea in suferinta ei, dar ii ingaduise sa-L si vada si sa traiasca.
16:14 De aceea fantana aceea s-a numit Fantana Celui viu care ma vede; ea este intre Cades si Bared.
Beer-Lahai-Roi. De aici inainte izvorul a fost cunoscut sub un nume care inseamna ,,fantana Celui viu care ma vede”. Timp de generatii arabii, reinviorandu-se la acest izvor, si-au amintit ca aici Dumnezeu Insusi S-a descoperit stramoasei lor.
Intre Cades si Bared. Pozitia izvorului, amintit si in capitolele 24,62 si 25,11, s-a pierdut. Avand in vedere ca si Bared este necunoscut, tot ce se poate spune este ca izvorul trebuie sa fi fost la apus de Cades, pe drumul spre Egipt. Unii cercetatori l-au identificat cu izvorul Ain-Cades, pe care Arabii il numesc Moilahi-Agar.
16:15 Agar a nascut lui Avram un fiu; si Avram a pus fiului, pe care i l-a nascut Agar, numele Ismael.
Agar a nascut lui Avram un fiu. In conformitate cu porunca divina data lui Agar, Avram a pus fiului sau numele Ismael. Timp de 13 ani se pare ca Avram a ramas cu iluzia ca Ismael era samanta fagaduita. Cand Avram era in varsta de 99 de ani, vointa lui Dumnezeu i-a fost descoperita mult mai clar (vezi cap. 17,1.18).Comentariile lui Ellen G. White
1-16 PP 145-147; SR 77-83
3 PP 174
6,8-11 PP 145
12 AH 226; PP 174
13 EW 112; FE 348; ML 291; 5T 558, 627
16:16 Avram era de optzeci si sase de ani, cand i-a nascut Agar pe Ismael.
Verset ce nu a fost comentat.