16:6 Avram a raspuns Saraiei: Iata, roaba ta este in mana ta; fa-i ce-ti place! Atunci Sarai s-a purtat rau cu ea; si Agar a fugit de ea.
Fa-i ce-ti place. Sectiunea 146 din vechiul cod mesopotamian al lui Hammurabi spune ca, ,,daca mai tarziu acea femeie sclava pretinde egalitate cu stapana ei din pricina ca a nascut copii, stapana ei nu are voie sa o vanda, ea nu are voie sa o insemne cu semnul de sclava si sa o socoteasca printre sclavi”. Aceasta lege permitea umilirea unei arogante sclave-concubina, insa pune de asemenea unele restrictii pentru stapana ei. Avram, un mesopotamian prin nastere si educatie, cu siguranta ca stia bine legile si obiceiurile patriei sale si, de aceea, s-a supus fata de legea care ii ingaduia sotiei sale sa o umileasca pe Agar, dar nu sa o vanda. Dispozitia impaciuitoare a lui Avram reiese din ingaduinta pe care o manifesta fata de Sarai. El si-a inabusit propriile simtaminte in scopul de a restabili armonia in caminul sau tulburat. Pe de alta parte, a dat pe fata slabiciune, cedand in fata scopului patimas al Sarei de a pricinui o pedeapsa nejustificata viitoarei mame a fiului sau.
Sarai s-a purtat rau cu ea. Cand Sarai a readus-o in starea de sclava, asa cum ii ingaduia legea civila a vremii, si cand a recurs chiar la pedeapsa corporala, dupa cum lasa sa se inteleaga termenul ebraic ,,s-a purtat rau cu ea”, Agar a parasit caminul lui Avram si a fugit. Daca prin fuga, roaba si-a pierdut urma in mod legal, stapana ei era, desigur, de condamnat.