16:2 Si Sarai a zis lui Avram: Iata, Domnul m-a facut stearpa; intra, te rog, la roaba mea; poate ca voi avea copii de la ea. Avram a ascultat cele spuse de Sarai.
Intra... la roaba mea. Lipsita de credinta si ajungand la concluzia ca pentru ea nu mai exista nici o speranta sa nasca, Sarai s-a hotarat sa urmeze obiceiul tarii sale de bastina in scopul de a avea un mostenitor pentru familie. Codurile legale din Mesopotamia recunosteau practica prin care
o femeie fara copii putea sa dea pe una dintre roabele ei barbatului sau pentru a obtine copii cu ajutorul ei si hotarau in mod precis drepturile unui astfel de urmas. Erau necesare prescriptii speciale in cazul in care prima nevasta ar naste copii, dupa ce a nascut slujnica, sau cand o slujnica ar deveni aroganta, dupa ce a avut cinstea sa dea nastere unui mostenitor (vezi codul lui Hammurabi, sectiunea 144-146, 170, 171).
Avram a ascultat. Credinta poate sa fie curata, si totusi se dovedeste a fi slaba in clipe de apasare si incurcatura. O credinta puternica se va agata de fagaduinta, si numai de ea, increzanduse intru totul in Dumnezeu pentru implinirea ei. Astfel a fost credinta lui Avram, in afara de trei sau patru mici ocazii, in cursul unei lungi vieti plina de evenimente. Dumnezeu nu avea nevoie de mijloacele lui Avram pentru a implini fagaduinta. Se cerea numai incredere si ascultare. Consimtind repede la sugestia Sarei, Avram a mers pe urmele lui Adam. In ambele cazuri, rezultatul a fost suferinta si dezamagire, iar imaginara binecuvantare s-a dovedit a fi un blestem. Prin ascultarea de sugestia Sarei, Avram si-a creat greutati cu urmari indepartate. A urmat necaz in casnicie, durere de inima si o ura adanca intre viitorii urmasi ai ambelor sotii, care a crescut in intensitate pana in zilele noastre. Cat de amarnic au luptat evreii, descendenti ai Sarei, impotriva arabilor, urmasi ai Agarei, pentru stapanirea Tarii Sfinte!