15:2 Avram a raspuns: Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Caci mor fara copii; si mostenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.
Mor fara copii. Teama lui Avram nu se datora atat de mult represaliilor militare posibile, cat faptului ca el era inca fara mostenitor. De la problemele mai apropiate, gandul sau a revenit la fagaduinta divina care l-a adus in Canaan. Cum putea sa se adevereasca fagaduinta lui Dumnezeu ca el, fara copii cum era, avea sa devina stramosul unei mari natiuni? Combinatia ,,Doamne, Dumnezeule”, ’Adonai Yahweh, se intalneste aici pentru prima data. Recunoscand in Dumnezeu pe Domnul, Stapanitorul si Monarhul sau, Avram I se adreseaza ’Adonai, ,,Domnul meu” si adauga la aceasta numele personal divin Iehova.
Mostenitorul casei mele. Rapoartele mesopotamiene, mai ales cele din cetatea Nuzi din vremurile patriarhale, au adus o lumina binevenita asupra acestui pasaj, pana acum obscur. Aceste rapoarte arata ca soti bogati, dar fara copii, puteau sa adopte unul dintre sclavii lor pentru a deveni mostenitorul intregii lor averi si, astfel, sa se ingrijeasca de ei la batranete. Drepturile si obligatiile in legatura cu adoptarea erau scrise, sigilate si apoi semnate de mai multi martori, ca si de cele doua parti care au cazut de acord. Avram s-a temut ca nici o alta cale nu a mai ramas pentru el, decat sa urmeze practica obisnuita a timpului sau si sa-l adopte pe cel mai de incredere serv al sau, Eliezer din Damasc, ca fiu legal si mostenitor. Acest gand este exprimat in primul rand in expresia pe care KJV a tradus-o ,,administrator al casei mele”, literal, ,,fiu al posesiunii casei mele”, insemnand ,,acela care va mosteni casa mea”. Aceeasi idee este repetata in mod clar in cuvintele ,,Iata... slujitorul nascut in casa mea va fi mostenitorul meu” (v.3). Toate dorintele puternice, suferintele si dezamagirile anilor de casnicie ai lui Avram sunt exprimate in aceasta tanguire, ca nu unul nascut din el, ci doar unul nascut in casa sa va fi mostenitorul sau. Eliezer, nascut in casa lui Avram si crescut asa cum au fost toti servii lui Avram, in frica de Domnul, nu a fost numai un rob de incredere, ci si un vrednic urmas al credinciosului patriarh. El era ,,un barbat evlavios”, cu experienta si judecata sanatoasa” (PP 172).