15:16 In al patrulea neam, ea se va intoarce aici; caci nelegiuirea Amoritilor nu si-a atins inca varful.
In al patrulea neam. Comentatorii care aplica cei 400 de ani din v.13 la timpul real petrecut de Evrei in Egipt gasesc aici o mare dificultate. Ei trebuie sa admita ca, pentru fiecare dintre cele patru generatii, revine in medie exact 100 de ani. Acest fapt este impotriva dovezilor disponibile. Insa, din moment ce 400 de ani din versetul 13 trebuie sa se refere la timpul de la Avram la Exod (vezi comentariul despre v.13) si daca adevaratul timp de sedere a lui Israel in Egipt a fost de numai 215 ani, nici o contradictie nu exista intre aceasta prezicere si implinirea ei. Caleb a apartinut celei de-a patra generatii din Iuda (1 Cronici 2,3-5.18), iar Moise, din Levi (Exod 6,16.20). Incercarile de a determina lungimea unei generatii pe temeiul din Geneza 15,13.16 nu sunt intemeiate, iar rezultatele induc, cu siguranta, in eroare. Oricum ar fi, o ,,generatie” sau grup de oameni au intrat in Egipt, doua au locuit acolo, iar a patra a iesit.
Nelegiuirea amoritilor. Pentru aparenta amanare a implinirii fagaduintei divine, existau doua motive fundamentale. In primul rand, samanta lui Avram avea nevoie de timp pentru a se inmulti pana la masura in care sa fie in stare sa ia tara in stapanire. In al doilea rand, iubirea si dreptatea divina pretindea pentru amoriti o prelungire a zilelor de har, ca ei sau altii sa nu-L invinuiasca pe Dumnezeu de nedreptate sau partinire, cand avea sa vina timpul nimicirii si al luarii in stapanire a tarii lor. Cu alte cuvinte, evreii nu erau pregatiti sa stapaneasca tara, nici Dumnezeu nu era gata s-i deposedeze pe Amoriti.
Exista un grad de nedreptate hotarat, dincolo de care natiunile nu pot trece fara sa isi atraga judecatile lui Dumnezeu. Adancimea stricaciunii si degenerarii morale pana la care s-au afundat popoarele din Canaan pe timpul lui Moise este data pe fata de literatura lor mitologica, descoperita recent. Ea ii descrie pe zeii lor ca fiinte crude si insetate de sange, omorandu-se si inselandu-se unul pe altul si neinchipuit de imorale. Dupa cum au fost antediluvienii si oamenii din Sodoma, oamenii din Canaan, intocmai ca zeii lor, au fost stapaniti de cele mai josnice pasiuni. Ii gasim sacrificandu-si copiii, inchinandu-se la serpi si practicand ritualuri imorale in templele lor. Sanctuarele lor gazduiau desfranati de profesie, de ambele sexe. Amoritii, cei mai puternici dintre multele triburi canaanite, ii reprezentau pe toti locuitorii Canaanului (vezi Iosua 24,15; Judecatori 6,10; etc.).