15:13 Si Domnul a zis lui Avram: Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara, care nu va fi a ei; acolo va fi robita, si o vor apasa greu, timp de patru sute de ani.
Sa stii hotarat. Acest vis – sau poate ca era o vedenie – a lamurit pentru Avram fagaduintele facute mai inainte. Informatii suplimentare descoperite lamuresc acum ca o luare in stapanire imediata a Canaanului nu putea fi asteptata. Insa siguranta fagaduintei este prezentata in limbajul cel mai puternic posibil de care este in stare limba ebraica. Expresia poate fi redata literal ,,stiind ce trebuie sa sti”. Poate ca Avram s-a intrebat de multe ori, cat timp urma sa mai ramana un strain in Tara Fagaduintei si cum va realiza el vreodata implinirea fagaduintelor lui Dumnezeu? Aceasta descoperire nu lasa nici o nesiguranta in ce priveste faptul ca el va ramane un peregrin atata timp cat va trai, ca si urmasii sai nenascuti, timp de patru generatii. In viziune, tara sederii lor nu este mentionata, insa implinirea ei a lamurit ca a fost inclus atat Canaanul, cat si Egiptul. Canaanul fiind dependent de Egipt din punct de vedere economic si din punct de vedere politic in timpul lui Avram si Isaac, de asemenea, dependent sub regii hicsosi de pe vremea lui Iacov si a lui Iosif, nu este ceva ciudat faptul ca amandoua tarile sunt incluse intr-o singura tara.
Va fi robita. Cat de ciudat trebuie sa-i fi parut lui Avram ca samanta lui, cu privire la care au fost facute fagaduinte atat de minunate, trebuia sa le slujeasca acelora in mijlocul carora va locui. Aceasta profetie a venit la timpul cuvenit. Iacov, nepotul sau, a ajuns rob la Laban pentru 20 de ani (cap. 31,41). Iosif, stranepotul sau, a fost chiar vandut ca sclav si mai tarziu pus in inchisoare (vezi cap. 39,1; 40,4). In cele din urma, toti urmasii lui Israel au fost facuti sclavi in Egipt (Exod 1,13.14).
O vor apasa greu. Sederea lui Israel urma sa cuprinda nu numai robia, ci si apasarea – persecutia. Succesiunea declaratiilor pare mai degraba ambigua pentru cititorul englez, insa nu este asa pentru unul care cunoaste ebraica. Conform regulii paralelismului rasturnat, in care ultimul membru al unei perechi ajunge primul, cand paralelismul apare dupa pronumele (din textul englez –
n. tr.) ,,ei” din expresia ,,ei ii vor apasa” se refera inapoi la ,,ii” din ,,ii vor robi” (vezi comentariul pentru Geneza 10,1.2).
Implinirea aceste profetii poate fi urmarita in mod practic in fiecare generatie timp de patru secole. Isaac, fiul lui Avram, a fost persecutat de Ismael (Galateni 4,29, compara cu Geneza 21,9). Iacov, spre a-si scapa viata, a fugit de Esau (Geneza 27,41-43) si mai tarziu de Laban (cap. 31,2.21.29). Iosif a fost vandut ca rob de proprii frati si mai tarziu aruncat in temnita pe nedrept (cap. 37,28; 39,20). In cele din urma, copiii lui Israel au fost crunt ,,apasati” de egipteni dupa moartea lui Iosif (Exod 1,8.12).
Patru sute de ani. Intrebarile la care urmeaza sa se dea raspuns sunt: (1) Este acesta timpul apasarii, sau timpul sederii sau amandoua? (2) Ce legatura au acesti 400 de ani cu cei 430 de ani din Exod 12,40 si Galateni 3,16.17? Prima intrebare depinde de rezolvarea celei de-a doua.
Declaratia din Exod 12,40 ca ,,sederea copiilor lui Israel in Egipt a fost de patru sute treizeci de ani” pare ca lasa sa se inteleaga ca evreii au petrecut 430 de ani acolo, de la intrarea lui Iacov, pana la exod.
Faptul ca semnificatia nu poate fi aceasta reiese in mod evident din Galateni 3,16.17, unde se spune ca Legea a fost promulgata pe Sinai la 430 de ani dupa legamantul dintre Dumnezeu si Avram. Daca Pavel se refera la prima fagaduinta facuta lui Avram in Haran (Geneza 12,1-3), atunci cei 430 de ani au inceput cand Avram era in varsta de 75 de ani (cap. 12,4). Cei 400 de ani de apasare urmau, atunci, sa inceapa cu 30 de ani mai tarziu, cand Avram era in varsta de 105 ani, iar fiul sau Isaac in varsta de 5 ani (cap. 21,5). Aceasta urma sa fie aproximativ pe timpul cand Ismael, care ,,se nascuse in chip firesc prigonea pe (Isaac) cel care se nascuse prin Duhul” (Galateni 4,29; Geneza 21,9-11).
Timpul exact de la data chemarii lui Avram, pana la intrarea lui Iacov in Egipt, a fost de 215 ani (vezi Geneza 21,5; 25,26; 47,9), care ar mai lasa 215 ani din cei 430 ca timp real petrecut acolo de evrei. Din motivul acesta, cei 430 de ani din Exod 12,40 trebuie sa cuprinda si sederea in Canaan si pe aceea din Egipt, de la chemarea lui Avraam pana la exod. LXX reda Exod 12,40 astfel: ,,Si sederea copiilor lui Israel cat timp au ramas in tara Egiptului si tara Canaanului, a fost de patru sute treizeci de ani.” Dupa cum a fost deja aratat, tara Canaanului a fost atat de dependenta de Egipt in timpul epocii patriarhale, incat regii egipteni il considerau in realitate al lor si se refereau la el ca atare. In timpul dinastiei a optsprezecea, ai carei regi au stapanit atat Palestina cat si Siria, Moise putea prea bine sa includa Canaanul in termenul Egipt, asa cum este folosit in Exod 12,40.