14:23 si jur ca nu voi lua nimic din tot ce este al tau, nici macar un fir de ata, nici macar o curea de incaltaminte, ca sa un zici: Am imbogatit pe Avram. Nimic pentru mine!
Nu voi lua nimic. Avram, purtandu-se atat de generos cu nepotul sau (cap. 13,8.9) da pe fata acelasi spirit de generozitate fata de imparatul cetatii nelegiuite. El i-a dat inapoi nu numai pe toti barbatii si femeile, ci si toata prada de razboi care era in mana lui. Desi nu era impotriva sa accepte daruri de la monarhii pagani (cap. 12,16), patriarhul, in contrast clar cu Lot, nu putea sa se impartaseasca de bogatia sodomitilor si neevlaviosilor. Singurul lucru pe care Avram nu putea sa-l dea inapoi era acea parte din prada, pe care slujitorii sai au folosit-o ca hrana si ceea ce apartinea aliatilor sai.
Cand Avram a refuzat pentru sine prazile oferite de imparatul Sodomei, el a dovedit o speranta mai aleasa decat acea care ii motiveaza pe fiii acestei lumi. El era gata sa renunte la propriile drepturi, fara sa-i impiedice pe altii in realizarea drepturilor lor. El le-a ingaduit slujitorilor lui sa ia cele necesare pentru intretinere, iar aliatilor lui partea lor. Ei urmau sa primeasca numai ce le era datorat. Insa in ce-l priveste pe el, Avram nu a dat atentie la astfel de lucruri. El statea pe o treapta mai inalta, privind dupa ,,o patrie mai buna, adica o patrie cereasca.” (Evrei 11,16), si isi putea permite sa socoteasca de o mai mica insemnatate orice dar pamantesc. Desi traia in lume, sperantele si dorintele sale nu erau din lume. Fiii credintei se dovedesc printr-o anumita maretie de cugetare si scop, care ii face in stare sa traiasca mai presus de lume.Comentariile lui Ellen G. White
1-24 PP 134-136
13-17 PP 135
17-24 PP 136
18 DA 578
18-20 PP 136, 703; 3T 393
19 3T 57
19,20 MM 216; PP 157
20 CS 66; PP 525
21 PP 135
22,23 PP 136