14:20 Binecuvantat sa fie Dumnezeul Cel Preainalt, care a dat pe vrajmasii tai in mainile tale! Si Avram i-a dat zeciuiala din toate.
Zeciuiala din toate. Faptul ca Avram, nu Melhisedec, a fost cel care a dat zeciuiala este afirmat in mod clar in Evrei 7,4. Darea zecimii din prada luata de la inamic era o recunoastere a preotiei divine a lui Melhisedec si dovedeste ca Avram cunostea bine sacra institutie a platirii zecimii.
Aceasta este prima mentiune despre zecime de repetate ori recunoscuta atat in cuprinsul Vechiului, cat si al Noului Testament ca o porunca divina (vezi Geneza 28,22; Levitic 27,30–33; Numeri 18,21–28; Neemia 13,12; Matei 23,23; Evrei 7,8). Faptul ca Avram a platit zecime dovedeste in mod clar ca aceasta intocmire nu a fost un mijloc ulterior pentru a se purta de grija serviciului jertfelor, ci a fost o practica divina instituita din cele mai vechi timpuri. Dand lui Dumnezeu o zecime din venitul sau, credinciosul recunoaste proprietatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor sale. Avram, despre care Dumnezeu a marturisit ca el pazise toate poruncile, ordinele si legile sale (Geneza 26,5), a implinit in mod constiincios toate obligatiile sale religioase. Una dintre ele era sa-I dea inapoi Domnului a zecea parte din venitul sau. In aceasta fapta, parintele credinciosilor a dat un bun exemplu pentru toti aceia care doresc sa-I serveasca lui Dumnezeu si sa se impartaseasca de binecuvantarea divina. Ca in zilele din vechime, fagaduintele lui Dumnezeu pentru aducerea cu credinciosie a zecimii sunt inca valabile (vezi Maleahi 3,10). Dumnezeu este inca gata sa implineasca fagaduintele Sale si sa-i binecuvanteze din belsug pe aceia care, asemenea lui Avraam, ii aduc inapoi o zecime credincioasa a castigului lor.