14:18 Melhisedec, imparatul Salemului, a adus paine si vin: el era preot al Dumnezeului Celui Preainalt.
Melhisedec. Imparatul-preot al Salemului se alatura imparatului Sodomei in salutul de bun venit pentru Avram. Pe vremea lui Avram Ierusalimul era cunoscut ca Salem, sau Salima, ,,pace” sau ,,siguranta” (vezi Psalmi 76,2). Cetatea Ierusalimului este evidentiata pentru prima oara in rapoartele egiptene ale secolului al XIX-lea i.Hr. si atunci era stapanita de regi amoriti. Ierusalimul inseamna ,,cetatea pacii”, iar Melhisedec ,,imparatul meu este neprihanit” sau ,,imparat al neprihanirii”, dupa cum este interpretat numele in Evrei 7,2. In timp ce imparatul Sodomei a venit sa-l primeasca pe Avram cu scopul de a obtine eliberarea supusilor sai (Geneza 14,21), Melhisedec a venit sa binecuvanteze pe comandantul biruitor.
Paine si vin. Acestea erau produsele principale ale Canaanului. Scopul pentru care Melhisedec l-a intampinat pe Avram cu paine si vin este subiectul marilor speculatii. Unii considera ca acestea au fost prezentate lui Avram si soldatilor lui ca aperitive, altii le considera simbolul transferului pamantului Canaanului catre patriarh. Foarte probabil ca ele au fost un simplu semn de recunostinta pentru redobandirea pacii, libertatii si a prosperitatii in tara.
El era preot. Intalnirea termenului ,,preot” folosit aici pentru prima data presupune existenta unei forme regulat constituita de serviciu divin ceremonial.
Dumnezeului celui Prea Inalt. Ebraicul El-Elion, acest nume pentru Dumnezeu se intalneste numai aici si in v.22. Prima parte a acestui cuvant, El’, din aceeasi radacina ca ’Elohim inseamna ,,Cel puternic”. Rareori este aplicat la Dumnezeu fara vreun atribut calificativ, ca in El-Shaddai, ,,Dumnezeul atotputernic” sau ’Eloe-Yisra’el, ,,Dumnezeul lui Israel”. Al doilea termen, Elion, intalnindu-se adesea in Vechiul Testament (Numeri 24,16; Deuteronom 32,8; 2 Samuel 22,14; etc.) descrie pe Dumnezeu ca fiind ,,Cel Prea Inalt”, ,,Cel inaltat”, ,,Cel suprem”. Este surprinzator, intr-adevar, sa se gaseasca printre canaanitii si amoritii nelegiuiti din vremea lui Avram, un conducator local care nu numai ca a fost credincios fata de adevaratul Dumnezeu, dar a si oficiat in calitate de preot (compara cu Exod 2,16). Aceasta dovedeste ca Dumnezeu mai avea credinciosi ai Sai risipiti ici si colo. Desi in minoritate, adevaratii servi ai lui Dumnezeu nu pierisera cu nici un chip de pe fata pamantului. Niciodata Dumnezeu nu a fost fara martori credinciosi, oricat de intunecata era epoca sau oricat de nelegiuiti oamenii.
Comentatorii biblici au comentat mult asupra persoanei lui Melhisedec, un preot-imparat care apare pe neasteptate in istoria biblica numai pentru a disparea iarasi in nepatrunsa obscuritate a istoriei antice. Astfel de speculatie este aproape in intregime fara valoare. ,,Melhisedec nu a fost Hristos” (EGW, RH, 18 feb. 1890), ci lucrarea lui o preinchipuie pe cea a lui Hristos (Psalmi 110,4; Evrei 6,20 la 7,21; DA 578). Neasteptata lui aparitie face din el, intr-un anumit sens, un personaj fara sfarsit si din preotia sa un tip al preotiei lui Isus Hristos.