Printable ModeGeneza, 14
|
14:1 Pe vremea lui Amrafel, imparatul Sinearului, lui Arioc, imparatul Elasarului, lui Chedorlaomer, imparatul Elamului, si lui Tideal, imparatul Goiimului, Pe vremea lui... s-a intamplat. Atitudinea lumii savantilor fata de acest capitol este impartita. Unii l-au acceptat ca pe un document vechi demn de incredere, intemeiat pe fapte istorice. Altii l-au considerat ca pe o istorisire plasmuita de un scriitor evreu de mai tarziu, in scopul de a-l preamari pe patriarhul Avram. Descoperiri recente au dovedit ca imprejurarile, limba si numele proprii se potrivesc exact cu timpuriul mileniu al doilea i.Hr., intarind astfel in mod esential pozitia acelora care cred in istoricitatea capitolului. Totusi, inca este imposibil sa identificam vreun rege inregistrat printre persoanele mentionate in izvoare extra-biblice, deoarece se cunoaste foarte putin despre istoria politica a acelei perioade. Amrafel, imparatul Sinearului. Acest rege a fost identificat, de obicei, cu Hammurabi al saselea, cel mai mare din prima dinastie, rege al Babilonului. Oriunde in raportul Vechiului Testament este amintit Sinear, acesta este folosit ca o desemnare pentru Babilonia (vezi comentariul pentru cap. 10,10), un fapt care s-ar parea ca da sugestia ca Amrafel a fost un rege al Babilonului. Totusi, este posibil sa se vada ca acest Sinear, Sanhar-ul din izvoarele cuneiforme, care se afla in Mesopotamia nord-vestica. Se pare, chiar, ca din punct de vedere cronologic este imposibil sa identificam pe Hammurabi cu Amrafel. Cu toate ca unii cercetatori tin la vechea data a domniei lui Hammurabi, cea mai recenta parere este ca el a domnit fie in secolul al XVIII-lea, fie in al XVII-lea i.Hr., fapt ce l-ar plasa cu mai bine de o suta de ani mai tarziu decat Avram. Identificarea lingvistica a lui Amrafel cu Hammurabi intampina de asemenea dificultati. In ultimii ani, au mai fost adusi la lumina inca trei regi de pe vremea lui Hammurabi, toti purtand acelasi nume, Hammurabi: unul din Ugarit, unul din Aleppo si altul dintr-o cetate neidentificata. Este evident totusi, ca inca nu poate fi facuta o identificare precisa. Arioc, imparatul Elasarului. Numele Ariuuk (Arioc) este atestat in textele cuneiforme, cum ar fi acela al unui fiu al regelui Zimrilim din cetatea mesopotamiana Mari, in al XVIII-lea secol i.Hr. Desi acesta nu este acelasi individ ca regele Elasarului, aparitia numelui Arioc in rapoartele despre perioada de dupa Avram arata ca istorisirea se armonizeaza in mod adecvat in acea epoca. Acest fapt ne ispiteste sa identificam Elasar cu cetatea Larsa din Mesopotamia inferioara. In trecut, acest lucru s-a incercat adesea, dovezile precise insa lipsesc. Chedorlaomer, imparatul Elamului. Un bun nume elamit care inseamna ,,slujitor al (zeitei) Lagamar”. Numele mai multor regi elamiti incep cu cuvantul kudur, ,,slujitor”, precum Kudur-Mabuk, Kudur-Nachunte si Kudur-Ellil. A doua parte din Chedorlaomer este transliterarea ebraica a numelui zeitei elamite Lagamar. Totusi, nici un rege elamit cu numele de Kudur-Lagamar nu este cunoscut pana acum din izvoarele nebiblice. Tideal, imparatul Goiimului. Acest nume a fost purtat de mai multi imparati hetiti, sub forma de Tudhalia, insa este incert daca acest rege special apare in vreun raport in afara de al Bibliei. Desi este imposibil de a se identifica cu certitudine cei patru regi, aparitia numelor lor in epoca in care a trait Avram dovedeste in mod clar ca raportul din cap. 14 este istoric, nu legendar. 14:2 s-a intamplat ca ei au facut razboi cu Bera, imparatul Sodomei, cu Birsa, imparatul Gomorei, cu Sineab, imparatul Admei, cu Semeeber, imparatul Teboimului si cu imparatul Belei sau Toarului. Bera, imparatul Sodomei. Exista mai putine motive pentru a te astepta sa afli numele regilor cetatilor din valea Iordanului in alte documente nebiblice, decat ale acelora ale marilor natiuni ale vremii. Totusi, cele patru nume date sunt palestiniene si, ca atare, pot fi explicate. In araba, Bera ar insemna ,,invingator”, Birsa ,,barbat lung”, Sineab, ,,[zeul-luna] Sin este tata”, si Semeeber, ,,de mare faima”. 14:3 Acestia din urma s-au adunat cu totii in valea Sidim, adica Marea Sarata. Valea Sidim. Dupa acest text, valea Sidim trebuie sa fie identificata cu toata zona, sau numai cu o parte din cea cunoscuta in vremurile de mai tarziu ca fiind Marea Sarata sau Marea Moarta. Partea celor doua treimi nordice ale Marii Moarte de astazi este foarte adanca (150-340 m), si trebuie sa fi existat deja pe timpul lui Avram. Partea sudica este putin adanca, niciunde adancimea ei netrecand de 4,5 m. Pomi scufundati dovedesc ca aceasta parte a Marii Moarte a fost in vremuri relativ recente pamant uscat. De aceea, este logic a fixa ,,Valea Sidim” in partea sudica a Marii Moarte, care a fost inundata de apa in decursul vremii, cand apele marii s-au ridicat. Faptul ca nivelul Marii Moarte creste inca gradat se cunoaste din masuratorile precise facute in ultimii peste 50 de ani. Avand in vedere ca o serie de rauri patrund in partea sudica a Marii Moarte dintr-o regiune care mai este inca foarte fertila, este logic sa presupunem ca intreaga vale care formeaza acum partea cea mai sudica a Marii Moarte a fost candva acea exceptional de fertila campie pe care Biblia o compara cu paradisul si Valea Nilului (cap. 13,10). Deci, probabil ca in aceasta regiune se gaseau cetatile Sodoma, Gomora, Adma, Teboim si Toar. 14:4 Timp de doisprezece ani fusesera supusi lui Chedorlaomer; si in anul al treisprezecelea s-au rasculat. Doisprezece ani fusesera supusi lui Chedorlaomer. Chedorlaomer era capetenia coalitiei imparatilor. Este atestat ca Elamul a fost o mare putere mesopotamiana pe vremea lui Avram. In alianta cu alti conducatori asiatici, poate ca Elamul a intreprins aceasta campanie apuseana in scopul de a redeschide drumul caravanelor spre Marea Rosie. Avand in vedere ca Palestina de apus era sub influenta egipteana, nu era decat firesc pentru puterile asiatice sa caute a stapani drumurile ei de comert. Faptul ca mai multe natiuni fusesera tributare fata de Chedorlaomer, si nu doar cele cinci cetati-state din Sidim, este clar din versetele care urmeaza. Se poate ca birurile au fost grele, iar cand diferitele popoare s-au mai vindecat putin dupa campania precedenta, s-au rasculat si au incetat sa mai trimita tributul anual Mesopotamiei. 14:5 Dar, in anul al patrusprezecelea Chedorlaomer si imparatii care erau cu el au pornit, si au batut pe Refaimi la Asterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Save-Chiriataim, In anul al paisprezecelea. Revolta a atras dupa sine o expeditie de pedepsire prin care se spera ca ar putea fi restabilita situatia anterioara. Nu este necesar sa presupunem ca toti conducatorii numiti in v.1 au fost personal prezenti in cadrul campaniei. Vechii conducatori orientali vorbesc intotdeauna ca si cand ei ar fi condus si castigat fiecare batalie personal. Refaimi. Prima batalie a avut loc in Basan, la cetatea Asteroth Carnaim, Seikh Sa’ed-ul modern, aproximativ la 35 km est de Marea Galileii. Refaimii sunt adesea amintiti in primele carti ale Bibliei ca unul dintre vechile popoare locuind mai ales in Transiordania (compara cu Deutronom 2,11; 3,11.13; etc.). Zuzimi. Nici poporul acesta, nici localitatea nu este amintita in nici un alt loc din Biblie si, de aceea, nu poate fi identificat. Ei trebuie sa fi fost fie in Ghilead, fie in Ammon, dupa cum arata istorisirea in continuare. Emimi. Poporul care i-a precedat pe moabiti la rasarit de Marea Moarta si a fost inlocuit de ei se numea emimi (Deuteronom 2,10.11). Shaveh Kiriathaim inseamna platoul inalt al Kiriathaimului, cuvantul din urma fiind numele cetatii care era asezata in tributara regiune nordica a raului Arnon si care mai tarziu a fost atribuita semintiei lui Ruben (Iosua 13,19). 14:6 si pe Horiti in muntele lor Seir, pana la stejarul Paran, care este langa pustie. Horitii. Fortele victorioase continuand spre sud i-au batut pe horiti sau huriti, care locuiau in regiunea muntoasa din sudul Marii Moarte luata mai tarziu de edomiti (Deuteronom 2,22). Ei au urmarit popoarele invinse pana departe in desertul Paran, in partea de nord a Peninsulei Sinai. 14:7 Apoi s-au intors, au venit la En-Mispat, sau Cades, si au batut pe Amaleciti pe tot tinutul lor, ca si pe Amoriti, care locuiau la Hataton-Tamar. En-mispat sau Cades. Acest pasaj aminteste de prima data o oaza din pustiu destinata sa joace un rol important in istoria israelitilor in timpul peregrinarilor lor de 40 de ani. Numele ei intreg era Cades-Barnea (vezi Numeri 32,8). Vechiul nume de En-Mispat inseamna ,,izvorul judecatii”. Amaleciti, ca si pe amoriti. Amalecitii, triburi ale desertului care rataceau prin regiunile din sud ale Palestinei, au fost obiectivul urmator al fortelor victorioase, cum au fost si amoritii locuind la vest de Marea Moarta. Hataton-Tamar este identificat in 2 Cronici 20,2 cu En-gedi. 14:8 Atunci au iesit imparatul Sodomei, imparatul Gomorei, imparatul Admei, imparatul Teboimului si imparatul Belei sau Toarului, si s-au asezat in linie de bataie impotriva lor, in valea Sidim, Imparatul Sodomei. Urmatoarea intalnire a avut loc la sud-est de En-gedi, in valea care acum este acoperita de partea sudica a Marii Moarte (vezi comentariul asupra v.3). Cele cinci orase-state si-au unit fortele si au luptat impotriva armatelor celor patru imparati nord-estici. 14:9 si anume: impotriva lui Chedorlaomer, imparatul Elamului, impotriva lui Tideal, imparatul Goiimului, impotriva lui Amrafel, imparatul Sinearului si impotriva lui Arioc, imparatul Elasarului: patru imparati impotriva a cinci. Verset ce nu a fost comentat. 14:10 Valea Sidim era acoperita cu fantani de smoala. Imparatul Sodomei si imparatul Gomorei au luat-o la fuga, si au cazut in ele; ceilalti au fugit spre munte. Fantani de smoala. Acest camp de lupta fusese ales, dupa cate se pare, de cei cinci imparati locali, ca sa profite de cunostintele lor cu privire la particularitatile geografice ale regiunii. Fantanile de asfalt deschise sunt caracteristice pentru Mesopotamia, insa astazi nu se mai gasesc niciunde in Mesopotamia sau Transiordania. In partea sudica a Marii Moarte, totusi, cantitati considerabile de asfalt inca se ridica la suprafata si plutesc pe apa, inca o dovada ca ,,Valea Sidim” este acum acoperita de apele Marii Moarte. Asfaltul care tasnea, deja un fenomen care avea loc in vremurile clasice, dupa cum marturisesc Iosif Flavius, Strabo, Diodor si Tacit, i-a dat Marii Moarte denumirea de Lacul Asfaltic. Imparatii Sodomei si ai Gomorei au luat-o la fuga. Ultimele lor incercari de a rezista victorioaselor forte ale marilor puteri a esuat, ca si celelalte de mai inainte, si imparatii ,,au luat-o la fuga si au cazut in ele”. Aceasta ultima expresie nu poate sa insemne ca toti imparatii au fost ucisi, pentru ca v.17 arata ca cel putin imparatul Sodomei a supravietuit bataliei. Ea arata pur si simplu completa lor infrangere. 14:11 Biruitorii au luat toate bogatiile Sodomei si Gomorei, si toate merindele lor, si au plecat. Verset ce nu a fost comentat. 14:12 Au luat si pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia in Sodoma; au luat si averile lui, si au plecat. Au luat si pe Lot. Cetatile invinse au fost pradate, iar locuitorii supravietuitori au fost luati in captivitate. Printre ei era si Lot cu familia si toate averile sale (vezi v.16). Acest pasaj scoate din nou la iveala nefericitele rezultate ale proastei alegeri a lui Lot (cap. 13,12.13). 14:13 A venit unul, care scapase, si a dat de stire lui Avram, Evreul; acesta locuia langa stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Escol, si fratele lui Aner, care facusera legatura de pace cu Avram. A dat de stire lui Avram, evreul. Un fugar, probabil unul dintre slujitorii lui Lot, a sosit la locuinta lui Avram de langa Hebron cu un raport despre cele intamplate. Aici, Avram este numit pentru prima data ,,Evreul”, aratandu-l ca fiind un urmas al lui Eber. Urmasii lui Eber se gaseau peste tot in vechiul Orient in cel de-al doilea mileniu i.Hr. si erau numiti Habiru in inscriptiile cuneiforme si ‘apiru in textele egiptene. Ca urmas al lui Eber, Avram putea sa fi fost cunoscut amoritilor si canaanitilor din Palestina ca ,,Evreul”. Legatura de pace cu Avram. Cei trei frati amoriti amintiti in acest text ca fiind coalizati cu Avram, probabil ca au fost sefi de trib. Avram a incheiat cu ei un tratat de alianta mutuala, asa cum se vede din denumirea pe care o primesc aici, literal, de ,,oameni ai aliantei lui Avram” si din faptul ca ei l-au ajutat pe Avram in atacul sau pentru a-l scapa pe Lot. 14:14 Cum a auzit Avram ca fratele sau fusese luat prins de razboi, a inarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, nascuti in casa lui, si a urmarit pe imparatii aceia pana la Dan. Slujitori ai lui. Avram este singurul patriarh care apare in rolul de conducator militar. El nu a pierdut timpul cu pregatirile pentru a-l scapa pe nepotul sau, ci a pornit de indata in urmarire cu slujitorii sai si aceia ai prietenilor lui amoriti (v.24). Cuvantul ebraic tradus aici ,,slujitori instruiti” (engleza) nu se mai intalneste niciunde in Biblie, ci este identificat intr-o scrisoare din Taanah din secolul al XV-lea i.Hr. ca fiind un cuvant canaanit si inseamna ,,slujitori”. Pentru ca erau nascuti in casa lui, Avram putea sa aiba incredere in cei 318 de ,,slujitori” ai sai. Aceasta sugereaza ca Avram avea mai mult de 318 barbati slujitori, daca nu sunt cuprinsi cei pe care i-a obtinut in timpul recentei lui ramaneri in Egipt (vezi PP 141). Cati urmaritori si slujitori ai celor trei prieteni ai lui Avram l-au insotit in aceasta misiune de salvare nu se stie, insa probabil ca au alcatuit un adaos substantial la oastea sa. Ideea ca fortele lui Avram ar putea sa infranga un vrasmas atat de puternic a fost, adesea, tinta criticii. Totusi, istoria raporteaza multe exemple de armate mari invinse de puteri mai mici. Mai mult, vechile ostiri erau foarte mici fata de unitatile moderne. In batalia de la Meghido din secolul al XV-lea i.Hr., Tutmoses al III-lea a omorat 83 de vrasmasi si a luat 340 de prizonieri, iar aceasta a fost considerata o mare victorie. Scrisorile de la Tell el’Amarna din Palestina secolului al XIV-lea vorbesc de forte armate de 40 pana la 50, uneori de numai 10 la 20 de oameni, cu care regii cetatilor palestiniene au aparat cu succes cetatile lor. Aceste documente au adaugat mult la cunostintele noastre despre Palestina secolului al XIV-lea. I-a urmarit... pana la Daniel. Acest ultim nume este substituit aici, cum s-a observat in cazuri asemanatoare, in locul vechiului nume Lesen (vezi Iosua 19,47; si cele despre Geneza 47,11). Cetatea Lais era asezata la picioarele Muntelui Hermon, aproximativ la 16 km nord de lacul Huleh si, in timpurile de mai tarziu, a alcatuit hotarul cel mai de nord al lui Israel. Expresia ,,de la Dan pana la Beer-Seba” arata hotarele Canaanului (vezi 2 Samuel 17,11; etc.). Armata victorioasa a imparatilor Mesopotamiei, fiind in marsul ei spre casa, era deja destul de departe si Avram a trebuit sa strabata toata Palestina inainte de a-i lua prin surprindere. 14:15 Si-a impartit oamenii in mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a batut, si i-a urmarit pana la Hoba, care este la stanga Damascului. I-a batut. Intr-un fals simtamant de siguranta, neinvinsa armata mesopotamiana a scazut vigilenta. Avram a impartit fortele sale in mai multe grupe si i-a surprins printr-un atac de noapte. Cand luptatorii lui Avram au cazut asupra taberei vrasmase din directii diferite, s-a facut o invalmaseala atat de mare, incat puternica armata mesopotamiana a fugit lasand in urma toata prada si pe toti captivii. I-a urmarit pana la Hoba. Hoba nu a fost definitiv identificata, insa Damascul este asezat la vreo 64 km nord-est de Daniel. Avram a urmarit inamicul fugar pana destul de departe pentru a-l impiedica sa-si regrupeze fortele si sa se intoarca sa-l atace. Victoria lui a fost completa. 14:16 A adus inapoi toate bogatiile; a luat inapoi si pe fratele sau Lot, cu averile lui, precum si pe femei, si norodul. A adus inapoi toate. Desi Avram in aparenta avea geniu militar, desigur ca nu a pornit in urmarirea armatelor de profesie ale imparatilor cuceritori, fara ca mai intai sa se puna sub ocrotirea si conducerea lui Dumnezeu. Credinta lui neinfricata si spiritul sau neegoist au fost in mod bogat rasplatite. Nu este sigur daca Pavel il include si pe Avram, cand vorbeste despre eroi ai credintei care ,,au fost viteji in razboaie” (Evrei 11,34). 14:17 Dupa ce s-a intors Avram de la infrangerea lui Chedorlaomer si a imparatilor care erau impreuna cu el, imparatul Sodomei i-a iesit in intampinare in valea Save, sau Valea Imparatului. Imparatul Sodomei. Bera, care scapase din batalia din Valea Sidim, a auzit despre victoria lui Avram si a iesit sa-l intampine la intoarcerea sa. Intalnirea a avut loc intr-o vale, cunoscuta fiind in vechime sub numele de Save, iar mai tarziu ,,Valea Imparatului”. Se pare ca aceasta este ,,Valea Imparatului” din 2 Samuel 18,18, iar daca este asa, atunci probabil ca trebuie sa fie identificata cu valea Chedron (PP 703), numita mai tarziu Valea lui Iosafat. Aceasta vale se afla la poalele muntelui Sion, unde mai tarziu a fost cladit palatul lui David. 14:18 Melhisedec, imparatul Salemului, a adus paine si vin: el era preot al Dumnezeului Celui Preainalt. Melhisedec. Imparatul-preot al Salemului se alatura imparatului Sodomei in salutul de bun venit pentru Avram. Pe vremea lui Avram Ierusalimul era cunoscut ca Salem, sau Salima, ,,pace” sau ,,siguranta” (vezi Psalmi 76,2). Cetatea Ierusalimului este evidentiata pentru prima oara in rapoartele egiptene ale secolului al XIX-lea i.Hr. si atunci era stapanita de regi amoriti. Ierusalimul inseamna ,,cetatea pacii”, iar Melhisedec ,,imparatul meu este neprihanit” sau ,,imparat al neprihanirii”, dupa cum este interpretat numele in Evrei 7,2. In timp ce imparatul Sodomei a venit sa-l primeasca pe Avram cu scopul de a obtine eliberarea supusilor sai (Geneza 14,21), Melhisedec a venit sa binecuvanteze pe comandantul biruitor. Paine si vin. Acestea erau produsele principale ale Canaanului. Scopul pentru care Melhisedec l-a intampinat pe Avram cu paine si vin este subiectul marilor speculatii. Unii considera ca acestea au fost prezentate lui Avram si soldatilor lui ca aperitive, altii le considera simbolul transferului pamantului Canaanului catre patriarh. Foarte probabil ca ele au fost un simplu semn de recunostinta pentru redobandirea pacii, libertatii si a prosperitatii in tara. El era preot. Intalnirea termenului ,,preot” folosit aici pentru prima data presupune existenta unei forme regulat constituita de serviciu divin ceremonial. Dumnezeului celui Prea Inalt. Ebraicul El-Elion, acest nume pentru Dumnezeu se intalneste numai aici si in v.22. Prima parte a acestui cuvant, El’, din aceeasi radacina ca ’Elohim inseamna ,,Cel puternic”. Rareori este aplicat la Dumnezeu fara vreun atribut calificativ, ca in El-Shaddai, ,,Dumnezeul atotputernic” sau ’Eloe-Yisra’el, ,,Dumnezeul lui Israel”. Al doilea termen, Elion, intalnindu-se adesea in Vechiul Testament (Numeri 24,16; Deuteronom 32,8; 2 Samuel 22,14; etc.) descrie pe Dumnezeu ca fiind ,,Cel Prea Inalt”, ,,Cel inaltat”, ,,Cel suprem”. Este surprinzator, intr-adevar, sa se gaseasca printre canaanitii si amoritii nelegiuiti din vremea lui Avram, un conducator local care nu numai ca a fost credincios fata de adevaratul Dumnezeu, dar a si oficiat in calitate de preot (compara cu Exod 2,16). Aceasta dovedeste ca Dumnezeu mai avea credinciosi ai Sai risipiti ici si colo. Desi in minoritate, adevaratii servi ai lui Dumnezeu nu pierisera cu nici un chip de pe fata pamantului. Niciodata Dumnezeu nu a fost fara martori credinciosi, oricat de intunecata era epoca sau oricat de nelegiuiti oamenii. Comentatorii biblici au comentat mult asupra persoanei lui Melhisedec, un preot-imparat care apare pe neasteptate in istoria biblica numai pentru a disparea iarasi in nepatrunsa obscuritate a istoriei antice. Astfel de speculatie este aproape in intregime fara valoare. ,,Melhisedec nu a fost Hristos” (EGW, RH, 18 feb. 1890), ci lucrarea lui o preinchipuie pe cea a lui Hristos (Psalmi 110,4; Evrei 6,20 la 7,21; DA 578). Neasteptata lui aparitie face din el, intr-un anumit sens, un personaj fara sfarsit si din preotia sa un tip al preotiei lui Isus Hristos. 14:19 Melhisedec a binecuvantat pe Avram, si a zis: Binecuvantat sa fie Avram de Dumnezeul Cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului. Melhisedec a binecuvantat pe Avram. Pronuntand binecuvantarea ,,Dumnezeului Celui prea inalt” asupra lui Avram, Melhisedec actioneaza in rolul adevaratului preot (vezi v.22). Binecuvantarea insasi este imbracata in limbaj poetic si consta din doua paralelisme. 14:20 Binecuvantat sa fie Dumnezeul Cel Preainalt, care a dat pe vrajmasii tai in mainile tale! Si Avram i-a dat zeciuiala din toate. Zeciuiala din toate. Faptul ca Avram, nu Melhisedec, a fost cel care a dat zeciuiala este afirmat in mod clar in Evrei 7,4. Darea zecimii din prada luata de la inamic era o recunoastere a preotiei divine a lui Melhisedec si dovedeste ca Avram cunostea bine sacra institutie a platirii zecimii. Aceasta este prima mentiune despre zecime de repetate ori recunoscuta atat in cuprinsul Vechiului, cat si al Noului Testament ca o porunca divina (vezi Geneza 28,22; Levitic 27,30–33; Numeri 18,21–28; Neemia 13,12; Matei 23,23; Evrei 7,8). Faptul ca Avram a platit zecime dovedeste in mod clar ca aceasta intocmire nu a fost un mijloc ulterior pentru a se purta de grija serviciului jertfelor, ci a fost o practica divina instituita din cele mai vechi timpuri. Dand lui Dumnezeu o zecime din venitul sau, credinciosul recunoaste proprietatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor sale. Avram, despre care Dumnezeu a marturisit ca el pazise toate poruncile, ordinele si legile sale (Geneza 26,5), a implinit in mod constiincios toate obligatiile sale religioase. Una dintre ele era sa-I dea inapoi Domnului a zecea parte din venitul sau. In aceasta fapta, parintele credinciosilor a dat un bun exemplu pentru toti aceia care doresc sa-I serveasca lui Dumnezeu si sa se impartaseasca de binecuvantarea divina. Ca in zilele din vechime, fagaduintele lui Dumnezeu pentru aducerea cu credinciosie a zecimii sunt inca valabile (vezi Maleahi 3,10). Dumnezeu este inca gata sa implineasca fagaduintele Sale si sa-i binecuvanteze din belsug pe aceia care, asemenea lui Avraam, ii aduc inapoi o zecime credincioasa a castigului lor. 14:21 Imparatul Sodomei a zis lui Avram: Da-mi oamenii, si tine bogatiile pentru tine. Imparatul Sodomei. Desi a sosit primul (vezi v.17), rezulta ca imparatul Sodomei l-a respectat pe marele imparat Melhisedec si ca a fost martor la intrevederea dintre el si Avram. Acum, el a inaintat cerea de a-i elibera pe supusii sai, care, conform cu regulile de razboi din vechime, devenisera proprietatea lui Avram si a aliatilor sai. 14:22 Avram a raspuns imparatului Sodomei: Ridic mana spre Domnul, Dumnezeul Cel Preainalt, Ziditorul cerului si al pamantului, Ridic mana. Avram a facut declaratia sa cu mana ridicata, semnul juramantului, o forma obisnuita de juramant (vezi Deuteronom 32,40; Ezechiel 20,5.6; Daniel 12,7; Apocalipsa 10,5.6). Facand astfel, el a chemat pe Acelasi ,,Dumnezeu cel Prea inalt” in al carui nume il binecuvantase Melhisedec, aratand astfel ca Dumnezeul lui Melhisedec, stapanul cerului si al pamantului, era si Dumnezeul lui (vezi v.19). 14:23 si jur ca nu voi lua nimic din tot ce este al tau, nici macar un fir de ata, nici macar o curea de incaltaminte, ca sa un zici: Am imbogatit pe Avram. Nimic pentru mine! Nu voi lua nimic. Avram, purtandu-se atat de generos cu nepotul sau (cap. 13,8.9) da pe fata acelasi spirit de generozitate fata de imparatul cetatii nelegiuite. El i-a dat inapoi nu numai pe toti barbatii si femeile, ci si toata prada de razboi care era in mana lui. Desi nu era impotriva sa accepte daruri de la monarhii pagani (cap. 12,16), patriarhul, in contrast clar cu Lot, nu putea sa se impartaseasca de bogatia sodomitilor si neevlaviosilor. Singurul lucru pe care Avram nu putea sa-l dea inapoi era acea parte din prada, pe care slujitorii sai au folosit-o ca hrana si ceea ce apartinea aliatilor sai. Cand Avram a refuzat pentru sine prazile oferite de imparatul Sodomei, el a dovedit o speranta mai aleasa decat acea care ii motiveaza pe fiii acestei lumi. El era gata sa renunte la propriile drepturi, fara sa-i impiedice pe altii in realizarea drepturilor lor. El le-a ingaduit slujitorilor lui sa ia cele necesare pentru intretinere, iar aliatilor lui partea lor. Ei urmau sa primeasca numai ce le era datorat. Insa in ce-l priveste pe el, Avram nu a dat atentie la astfel de lucruri. El statea pe o treapta mai inalta, privind dupa ,,o patrie mai buna, adica o patrie cereasca.” (Evrei 11,16), si isi putea permite sa socoteasca de o mai mica insemnatate orice dar pamantesc. Desi traia in lume, sperantele si dorintele sale nu erau din lume. Fiii credintei se dovedesc printr-o anumita maretie de cugetare si scop, care ii face in stare sa traiasca mai presus de lume.Comentariile lui Ellen G. White 1-24 PP 134-136 13-17 PP 135 17-24 PP 136 18 DA 578 18-20 PP 136, 703; 3T 393 19 3T 57 19,20 MM 216; PP 157 20 CS 66; PP 525 21 PP 135 22,23 PP 136 14:24 afara de ce au mancat flacaii, si partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Escol si Mamre: ei pot sa-si ia partea lor! Verset ce nu a fost comentat. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: