13:1 Avram s-a suit din Egipt in tara de la miazazi, el, nevasta sa, si tot ce avea, impreuna cu Lot.
Avram s-a suit din Egipt. Datorita indurarii lui Dumnezeu, Avram s-a intors cu bine din Egipt impreuna cu sotia sa, cu familia si tot ce avea. Mentiunea despre Lot ca intorcandu-se cu Avram il pregateste pe cititor pentru raportul care urmeaza despre legaturile dintre Lot si unchiul sau. Destinatia lor imediata a fost Negeb, regiunea de sud a Palestinei, care se intinde de la Cades-Barnea in sud pana la Hebron in nord, cu Beer-Seba la mijloc (vezi comentariul pentru cap. 12,9).
13:2 Avram era foarte bogat in vite, in argint, si in aur.
Avraam era foarte bogat. Cuvantul tradus aici ,,bogat” inseamna literal ,,greu”, folosit in sensul de a fi ,,incarcat” cu avutii. Desi era bogat inainte de a merge in Egipt, Avram s-a intors inapoi cu averile mult sporite, datorita generozitatii lui Faraon. Biblia aminteste pentru prima data aurul si argintul ca metale pretioase si faptul ca de a le poseda il imbogateste pe om. Avram poate ca avusese argint cand a parasit Mesopotamia, tara bogata in acest metal, insa aurul probabil ca a ajuns la el din Egipt, tara cea mai bogata in mine de aur din antichitate. Aproximativ pe la jumatatea mileniului al doilea i.Hr,. guvernatorii asiatici cereau aur aproape in fiecare scrisoare pe care o scriau catre Faraon. In general, se credea ca ,,aurul era tot atat de abundent in Egipt ca pietrele”. Mormintele unor conducatori fenicieni din Byblos, descoperite recent, contineau multe daruri pretioase de la egipteni din secolul al XIX-lea si al XVIII-lea i.Hr. Vase frumoase, cutii, ornamente si alte obiecte de lux s-ar putea sa fi fost incluse in darul pe care l-a primit Avram de la Faraon.
13:3 Din tara de la miazazi s-a indreptat si a mers pana la Betel, pana la locul unde fusese cortul lui la inceput, intre Betel si Ai,
Pana la Betel. Traversand partea sudica a tarii, Avram a revenit prin imprejurimile Betel-ului, unde el tabarase mai inainte. Cuvantul tradus aici ,,a mers” inseamna ,,opriri” sau locuri unde si-a intins cortul. Aceasta indica nu o calatorie directa, continua, din Egipt prin tara sudica pana la Betel, ci o calatorie facuta in etape, de la o regiune cu pasuni la alta, in directia generala a Betel-ului (vezi cap. 12,8).
13:4 in locul unde era altarul, pe care-l facuse mai inainte. Si acolo, Avram a chemat Numele Domnului.
In locul unde era altarul. Moise scoate in evidenta intoarcerea lui Avram la un loc in care mai inainte condusese un serviciu divin public. Betel-ul era scump inimii lui din cauza sfintei amintiri a comuniunii de care s-a bucurat acolo cu Domnul. Poate ca, de asemenea, el s-a asteptat sa gaseasca urechi gata sa asculte si inimi binevoitoare printre oamenii de primprejur, care aveau sa-si aminteasca de sederea lui acolo mai inainte. Asezarea fiecarei tabere a lui Avram a fost marcata de un altar de la care canaanitii care cutreierau tara au invatat despre adevaratul Dumnezeu si unde, dupa ce Avram pleca mai departe, ei se intorceau pentru a I se inchina Lui (PP 128). Un punct principal de luat in seama la alegerea unui camin era ,,locul unde era altarul.”
13:5 Lot, care calatorea impreuna cu Avram, avea si el oi, boi si corturi.
Verset ce nu a fost comentat.
13:6 Si tinutul acela nu-i incapea sa locuiasca impreuna; caci averile lor erau asa de mari, incat nu puteau sa locuiasca impreuna.
Averile lor erau asa de mari. Prosperitatea unchiului s-a revarsat asupra nepotului. Lot, singurul membru din familia lui Terah care ascultase de porunca lui Dumnezeu de a pleca in Canaan, s-a impartasit de binecuvantarea fagaduita lui Avram. Deoarece tara era deja ocupata de canaaniti si muntii Canaanului erau abundent impaduriti, asa cum arata vechile rapoarte, existau doar putine parti din tara cu pasuni permanente pentru marile turme si cirezi ale noilor veniti.
13:7 S-a iscat o cearta intre pazitorii vitelor lui Avram si pazitorii vitelor lui Lot. Canaanitii si Feresitii locuiau atunci in tara.
Cearta. Lipsa de pasuni accesibile si cateodata si lipsa de apa a dat nastere la cearta intre pazitorii vitelor lui Avram si aceia ai lui Lot. Natural ca fiecare ceata dorea sa vada averile stapanului sau prosperand.
Canaanitii si Ferezitii. In alte pasaje, ferezitii sunt mentionati impreuna cu canaanitii (vezi Geneza 34,30; Judecatori 1,4, 5) si sunt adesea enumerati impreuna cu alte triburi care au ocupat Canaanul in timpurile patriarhale (Geneza 15,19-21; Exod 3,8, 17; 23,23; etc.). Multi comentatori au crezut ca ferezitii erau locuitori ai satelor (ebraicul perazi ,,locuitori ai pamantului deschis”, Estera 9,19), in contrast cu canaanitii care locuiau in cetatile intarite. Legatura ferezitilor cu alte natiuni din Palestina este incerta, deoarece ei nu apar nici in tabela natiunilor din cap. 10, nici in izvoarele extrabiblice.
13:8 Avram a zis lui Lot: Te rog, sa nu fie cearta intre mine si tine, si intre pazitorii mei si pazitorii tai, caci suntem frati.
Sa nu fie cearta. Probabil ca certurile pazitorilor de vite s-au reflectat in atitudinea si purtarea lui Lot. Dorind sa indeparteze neintelegerea si dusmania dintre el si nepotul sau, Avram a propus despartirea turmelor si cirezilor lor ca o solutie a dificultatii. Tinand seama de faptul ca Lot era mai tanar si ca intreaga tara ii fusese fagaduita lui Avram, felul cum s-a purtat el cu Lot da pe fata un adevarat spirit generos. Nobletea de suflet descoperita cu aceasta ocazie se afla intr-un puternic contrast cu slabiciunea de caracter de care daduse dovada, cu putin timp inainte, in Egipt. Avram sa dovedit a fi un om al pacii.
Suntem frati. Avram si-a dat seama de influenta nefasta pe care ura si cearta dintre el si Lot avea sa o aiba asupra natiunilor din jur. Nimic nu avea sa zadarniceasca cu mai mult efect planul lui Dumnezeu de a evangheliza natiunile din Canaan, decat continua neintelegere dintre cele doua familii. Desi, dintre cei doi, Avram era cel mai in varsta, el nu a profitat de prioritatea de varsta si de pozitia lui pentru a face revendicari preferentiale. Referirea la sine si la Lot ca ,,frati” avea ca scop sa-i asigure nepotului sau egalitate de pozitie si tratament. El a cautat sa indeparteze orice indoiala pe care putea sa o aiba Lot cu privire la sinceritatea intentiilor unchiului sau.
13:9 Nu-i oare toata tara inaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: daca apuci tu la stanga, eu voi apuca la dreapta; daca apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stanga.
Nu-i oare toata tara inaintea ta? Desi a fost hotarat ca mostenitor al intregii tari, Avram a dat pe fata adevarata umilinta, subordonand propriile interese acelora ale lui Lot si ingaduindu-i, astfel, sa ia din tara atat de mult cat dorea. Avram a renuntat la propriile drepturi de dragul pacii, dar, procedand in felul acesta, a castigat cel mai mare respect al nostru. El a dat dovada de generozitate, bunatate sufleteasca, un caracter vrednic de urmat. A proceda altfel decat cum a facut, ar fi trebuit sa urmeze dupa principiile egoiste care ii stapanesc de obicei pe oameni in relatiile cu altii. Insa un om spiritual traieste in conformitate cu principii mai inalte si priveste dincolo de foloasele vremelnice ale acestei lumi spre castiguri vesnice. Asa a facut Avram, zadarnicind scopul lui Satana de a naste neintelegere si cearta intre el si nepotul sau.
13:10 Lot si-a ridicat ochii, si a vazut ca toata Campia Iordanului era bine udata in intregime. Inainte de a nimici Domnul Sodoma si Gomora, pana la Toar, era ca o gradina a Domnului, ca tara Egiptului.
Toata Campia Iordanului. Mai putin nobil decat unchiul sau, Lot a cautat de indata sa profite de oferta. In mintea lui, el a privit tara atat de departe cat putea sa o faca. El a observat Campia Iordanului, numita kikkar in vremurile cele vechi, astazi el-Ghor, si a vazut ca era bine udata. Lot, un cetatean al Mesopotamiei, unde raurile si canalele dadeau o mare fertilitate pamantului, nu ar fi putut sa greseasca in a compara fosta patrie cu tara muntoasa si, in aparenta, mai putin fertila, in care venise. Avram il convinsese sa vina in Canaan, cugeta el, si prin urmare, trebuia sa se asigure ca va fi instalat dupa plac.
Palestina de apus nu are rauri vrednice de a fi numite. Singurul rau mai de seama este Iordanul, iar cei mai multi dintre afluentii lui curg dinspre rasarit. Cu izvorul sau in muntii Anti-Libanului, Iordanul isi varsa mai intai apele sale in lacule Hule din Galilea superioara, aproximativ la 2 m si ceva peste nivelul marii. Pierzand apoi repede din altitudine, intra in Marea Galileii, la 16 km sud de lacul Hule, 20,5 m sub nivelul marii. Parasind Marea Galileii, Iordanul merge vreo 105 km, in zbor de pasare pana la Marea Moarta. Insa pe distanta aceasta, el serpuieste vreo 320 de km., intrand in Marea Moarta la o altitudine de 383 m sub nivelul marii. Cu albia adanca, asezata intre muntii de vest ai Palestinei si platoul inalt al Transiordaniei, toata valea Iordanului are o clima tropicala tot anul, cu o fertilitate corespunzatoare.
Sodoma si Gomora. Cele doua cetati pacatoase, Sodoma si Gomora, sunt puse pentru prima data in legatura cu averile lui Lot. Aceste cetati se pare ca au fost asezate in partea de sud a Marii Moarte, care pe timpul lui Avram era mult mai mica decat acum (vezi comentariul pentru cap. 14,3 si 19,24.25). Deci valea in care se aflau aceste cetati probabil ca este inclusa de Moise in expresia ,,campia Iordanului” numita in versetul 12 simplu ,,campia”.
Ca o gradina a Domnului. Valea cea roditoare a Iordanului, cu vegetatia ei tropicala, se parea favorabila, comparata cu ceea ce Moise auzise despre paradisul de mult pierdut, si cu fertila delta a Nilului pe care, nu de mult, Lot si Avram o parasisera.
13:11 Lot si-a ales toata Campia Iordanului, si a mers spre rasarit. Astfel s-au despartit ei unul de altul.
Lot si-a ales. Ademenit de frumusetea si fertilitatea ei si netinand cont de alte lucruri, Lot a ales valea Iordanului ca viitor domiciliu al sau. Impins de egoism si calauzit numai de propriile inclinatii si de vederea unui avantaj vremelnic, Lot a luat hotararea fatala a vietii sale. Aceasta hotarare l-a dus printr-o serie de experientei nefericite, care au pus in pericol viata sa, sufletul sau si familia sa. Lasandu-l pe Avram la Betel, Lot si familia sa au plecat spre rasarit.
13:12 Avram a locuit in tara Canaan, iar Lot a locuit in cetatile din Campie, si si-a intins corturile pana la Sodoma.
Si-a intins corturile pana la Sodoma. Doritor sa se aseze in imediata apropiere a cetatilor din valea Iordanului, de a caror bogatie el spera sa aiba parte, Lot se afla in evident contrast cu unchiul sau, care a ramas toata viata un peregrin (vezi Evrei 11,9). Experienta lui Lot este o lectie pentru crestinul care este ispitit sa aleaga asociatii pamantesti in schimbul fericirii eterne. Mai intai el ,,a vazut” si apoi ,,a ales” ceva ce a placut ochilor sai. Intinzandu-si corturile pana la Sodoma, in cele din urma a intrat in ea si s-a asezat acolo (vezi Geneza 14,12; 19,1). Desi el insusi era credincios, alegerea lui fatala a insemnat pierderea aproape a fiecarui lucru drag lui (PP 168).
13:13 Oamenii din Sodoma erau rai, si afara din cale de pacatosi impotriva Domnului.
Oamenii din Sodoma. Este clar ca oamenii pe care Lot i-a ales de vecini erau deja pacatosi cand Lot si-a asezat caminul sau intre ei. Stricaciunea cea mai mare se afla adesea printre oamenii asezati in cele mai fertile regiuni, care se bucura de foloasele unei civilizatii inaintate. Asa este ingratitudinea naturii omenesti, incat tocmai acolo unde darurile lui Dumnezeu sunt revarsate in modul cel mai abundent, oamenii Il uita mai intai (vezi Osea 4,7; 10,1). Unul dintre pericolele morale ale progresului este ca oamenii devin atat de multumiti de lucrurile acestei lumi prezente incat nu simt nevoia de Dumnezeu.
13:14 Domnul a zis lui Avram, dupa ce s-a despartit Lot de el: Ridica-ti ochii, si, din locul in care esti, priveste spre miazanoapte si spre miazazi, spre rasarit si spre apus;
Ridica-ti ochii. Aceasta este a patra ocazie in care Dumnezeu S-a adresat direct patriarhului. Fiecare dintre aceste ocazii a insemnat o criza in viata lui. Desigur ca, aproband despartirea lui Lot de Avram, Dumnezeu l-a invitat din nou pe Avram sa priveasca asupra tarii care urma sa-i apartina in mod definitiv lui si urmasilor lui. Porunca divina: ,,Ridica-ti ochii” trebuie sa-i fi amintit lui Avram de Lot, care nu de mult ,,si-a ridicat ochii” si a vazut toata campia Iordanului” (v.10). Desi Lot isi alesese acea portiune care se arata a fi cea mai buna parte a tarii, lui Avram i s-a spus ca cu timpul aceasta va apartine in intregime urmasilor sai.
13:15 caci toata tara pe care o vezi, ti-o da tie si semintei tale in veac.
In veac. Fagaduinta lui Dumnezeu este de neschimbat. Dupa cum samanta lui Avram avea sa existe pentru vesnicie inaintea lui Dumnezeu, tot astfel Canaanul urma sa fie patria lor pentru totdeauna. Aceasta fagaduinta, facuta la inceput cu privire la descendentii trupesti ai lui Avram, este in schimb acordata cu bunavointa adevaratilor descendenti spirituali ai sai, familiei celor credinciosi (vezi Galateni 3,29). Prin urmare, aceasta fagaduinta nu a exclus expulzarea semintei necredincioase din tara Canaanului.
13:16 Iti voi face samanta ca pulberea pamantului de mare; asa ca, daca poate numara cineva pulberea pamantului, si samanta ta va putea sa fie numarata.
Ca pulberea pamantului. Aceasta este o repetare a fagaduintei de mai inainte, ca Avram avea sa fie tatal unui ,,neam mare” (cap. 12,2). Fagaduinta este exprimata in inchipuirea mult mai colorata a Orientului, comparand acum samanta lui Avram cu pulberea pamantului care nu se poate numara, dupa cum mai tarziu o compara cu stelele cerului (cap. 15,5).
13:17 Scoala-te, strabate tara in lung si in lat; caci tie ti-o voi da.
Verset ce nu a fost comentat.
13:18 Avram si-a ridicat corturile, si a venit de a locuit langa stejarii lui Mamre, care sunt langa Hebron. Si acolo a zidit un altar Domnului.
Stejarii lui Mamre. Ascultand de instructiunile lui Dumnezeu, Avram a pornit din nou la drum. Daca el a crezut literal cuvantul lui Dumnezeu, aceasta calatorie l-a purtat, treptat, de-a lungul si de-a latul tarii. In cele din urma, Avram si-a intins cortul langa un crang aproape de Hebron. Cuvantul ebraic ’elone, tradus ,,campie” in KJV, trebuia sa fie redat prin ,,stejari” (vezi comentariul pentru cap. 12,6). Aici este folosit pluralul si se arata in mod clar prin prezenta unui numar de copaci mari. Aceasta padurice apartinea unui conducator de trib amorit, Mamre, care mai tarziu a devenit prietenul si aliatul lui Avram (cap. 14,13.24).
Care sunt langa Hebron. Cetatea Hebron este asezata la peste 35 de km sud de Ierusalim pe drumul spre Beer-Seba. Aceasta este o cetate foarte veche, fiind zidita cu sapte ani inainte de Toan (Tanis) din Egipt (Numeri 13,22). Deoarece data intemeierii Tanisului egiptean nu este cunoscuta, aceasta afirmatie cronologica din cartea Numerilor este, din nefericire, lipsita de insemnatate pentru noi. Numele de Hebron a fost folosit intr-o perioada mai tarzie. Pe vremea patriarhilor ea a fost cunoscuta ca Chiriat-Arba sau cetatea din Arba (vezi Geneza 23,2; Iosua 14,15). Acesta este unul din multele cazuri in care scriitorii Bibliei favorizeaza nume contemporane ca sa faca istoria mai pe intelesul cititorilor lor.
Un altar Domnului. Ca si mai inainte la Sihem (Geneza 12,7) si la Betel (cap. 12,8) Avram a ridicat din nou un altar. Fiecare memorial pentru adevaratul Dumnezeu exprima recunostinta pentru indurarile Sale si credinciosia fata de principiile Sale. Faptul ca vecinii amoriti si hetiti ai lui Avram au ajuns prietenii sai (cap. 14,13.24; 23,7-17) poate ca se datora influentei sale sanatoase asupra lor. Se poate, de asemenea, ca ei sa fi apreciat, pana la un anumit punct, cel putin faptul ca binecuvantarea lui Dumnezeu era asupra lui, si au simtit ca ei s-ar putea impartasi de ea impreuna cu el (vezi cap. 12,3). Trebuie ca in inimile lor s-a starnit convingerea ca Dumnezeul caruia I se inchina si II slujea Avram era intr-adevar adevaratul Dumnezeu, Creator al cerului si al pamantului. Marturia lui Avram prin invatatura si exemplu in mod sigur ca nu a fost fara rezultate (PP 128).Comentariile lui Ellen G. White
1-18 PP 132-134
8-11 ML 192
10 PK 229; PP 156, 174
10,11 4T 110
10-13 PP 133
12 Ev 78; MYP 419; PK 229
14-16 SR 76