13:18 Avram si-a ridicat corturile, si a venit de a locuit langa stejarii lui Mamre, care sunt langa Hebron. Si acolo a zidit un altar Domnului.
Stejarii lui Mamre. Ascultand de instructiunile lui Dumnezeu, Avram a pornit din nou la drum. Daca el a crezut literal cuvantul lui Dumnezeu, aceasta calatorie l-a purtat, treptat, de-a lungul si de-a latul tarii. In cele din urma, Avram si-a intins cortul langa un crang aproape de Hebron. Cuvantul ebraic ’elone, tradus ,,campie” in KJV, trebuia sa fie redat prin ,,stejari” (vezi comentariul pentru cap. 12,6). Aici este folosit pluralul si se arata in mod clar prin prezenta unui numar de copaci mari. Aceasta padurice apartinea unui conducator de trib amorit, Mamre, care mai tarziu a devenit prietenul si aliatul lui Avram (cap. 14,13.24).
Care sunt langa Hebron. Cetatea Hebron este asezata la peste 35 de km sud de Ierusalim pe drumul spre Beer-Seba. Aceasta este o cetate foarte veche, fiind zidita cu sapte ani inainte de Toan (Tanis) din Egipt (Numeri 13,22). Deoarece data intemeierii Tanisului egiptean nu este cunoscuta, aceasta afirmatie cronologica din cartea Numerilor este, din nefericire, lipsita de insemnatate pentru noi. Numele de Hebron a fost folosit intr-o perioada mai tarzie. Pe vremea patriarhilor ea a fost cunoscuta ca Chiriat-Arba sau cetatea din Arba (vezi Geneza 23,2; Iosua 14,15). Acesta este unul din multele cazuri in care scriitorii Bibliei favorizeaza nume contemporane ca sa faca istoria mai pe intelesul cititorilor lor.
Un altar Domnului. Ca si mai inainte la Sihem (Geneza 12,7) si la Betel (cap. 12,8) Avram a ridicat din nou un altar. Fiecare memorial pentru adevaratul Dumnezeu exprima recunostinta pentru indurarile Sale si credinciosia fata de principiile Sale. Faptul ca vecinii amoriti si hetiti ai lui Avram au ajuns prietenii sai (cap. 14,13.24; 23,7-17) poate ca se datora influentei sale sanatoase asupra lor. Se poate, de asemenea, ca ei sa fi apreciat, pana la un anumit punct, cel putin faptul ca binecuvantarea lui Dumnezeu era asupra lui, si au simtit ca ei s-ar putea impartasi de ea impreuna cu el (vezi cap. 12,3). Trebuie ca in inimile lor s-a starnit convingerea ca Dumnezeul caruia I se inchina si II slujea Avram era intr-adevar adevaratul Dumnezeu, Creator al cerului si al pamantului. Marturia lui Avram prin invatatura si exemplu in mod sigur ca nu a fost fara rezultate (PP 128).Comentariile lui Ellen G. White
1-18 PP 132-134
8-11 ML 192
10 PK 229; PP 156, 174
10,11 4T 110
10-13 PP 133
12 Ev 78; MYP 419; PK 229
14-16 SR 76