Printable ModeGeneza, 12
|
12:1 Domnul zisese lui Avram: Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau, si vino in tara pe care ti-o voi arata. Iesi. De aici inainte, eroul istorisirii Genezei este Avram. Aceasta este prima revelatie divina raportata facuta lui Avram, cu toate ca se stie din Fapte 7,2, ca Dumnezeu i se aratase si mai inainte cel putin o data. Cuvantul lui Iehova incepe cu o porunca, continua cu o fagaduinta si sfarseste cu o binecuvantare. Aceste trei aspecte importante caracterizeaza fiecare manifestare a lui Dumnezeu fata de om. Fagaduintele lui Dumnezeu sunt implinite, iar binecuvantarile Sale sunt primite, numai daca poruncile Sale sunt respectate. De obicei, oamenii sunt doritori sa se impartaseasca de binecuvantarile lui Dumnezeu si sa se realizeze cu ei si fagaduintele Sale, fara sa traiasca in conformitate cu poruncilor Sale. Chemarea Domnului ii cerea lui Avram sa o rupa intru totul cu trecutul. Nu numai ca trebuia sa plece din tara celor doua rauri, Mesopotamia, in care era asezat atat Ur, cat si Haran, ci trebuia sa renunte la legaturile de familie si chiar la casa tatalui sau spre a nu se mai intoarce niciodata la aceia care erau din propria semintie si din acelasi sange. Aceasta era o grea incercare. Haran si Ur aveau aceeasi civilizatie si nivel de trai. Toate acestea urmau sa se schimbe de indata ce vor parasi tara celor doua rauri si vor trece spre Siria si Palestina. In locul regiunilor cu pasuni bogate, ei urmau sa gaseasca o tara impadurita si muntoasa. In loc sa locuiasca printre triburile semite inrudite, cu civilizatie superioara, ei urmau sa locuiasca printre triburi hamite, diferite ca neam, de un nivel cultural mult inferior. Cu siguranta ca nu a fost usor pentru Avram sa rupa toate legaturile cu patria lui draga, tara in care a petrecut toata viata si care a fost sfintita prin multe asocieri afectuoase. Un tanar poate parasi tara de bastina cu putin regret, insa pentru un barbat in varsta de 75 de ani, o astfel de hotarare nu este usoara. Tara pe care ti-o voi arata. Geneza 11,31 arata ca destinatia de la inceput a lui Avram a fost Canaanul. Fara indoiala ca Dumnezeu trebuie sa fi aratat Canaanul ca fiind tara spre care avea sa-si indrepte pasii. Cu aceasta ocazie (cap. 12,1), Canaanul nu este amintit, insa este clar ca Avram cunostea Canaanul ca fiind locul unde Dumnezeu dorea ca el sa mearga. El a pornit la drum avand in vedere Canaanul (v.5). Declaratia lui Pavel din Evrei 11,8, ca Avram ,,a plecat fara sa stie unde se duce”, se pare ca se referea la faptul ca de aici inainte nu urma sa mai aiba un loc precis de locuit, ci sa fie strain si peregrin (vezi Evrei 11,9; 4T 523). De aici inainte, Dumnezeu urma sa-l calauzeasca zi de zi, iar Avram nu avea sa stie cu mult inainte ce putea sa-i aduca viitorul. 12:2 Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare, si vei fi o binecuvantare. Voi face din tine un neam mare. Se face cunoscuta rasplatirea lui Avram pentru ca a parasit familia si patria sa. Fara indoiala ca Avram se intreba cand urma sa se implineasca aceasta fagaduinta, avand in vedere faptul ca nu avea copii si ca nu mai era tanar. Nu se poate ca Dumnezeu sa fi avut de gand ca servitorii lui Avram, pastorii si supraveghetorii turmelor sale sa constituie natiunea fagaduita. Cum a inteles Avram cuvantul ,,mare”? Insemna el tarie numerica, sau influenta, sau marime in lucrurile spirituale? Numai ochiul credintei, atintit asupra fagaduintelor lui Dumnezeu, putea sa patrunda viitorul si sa priveasca lucruri pe care ochiul natural nu le putea vedea. Te voi binecuvanta. Fagaduinta cuprinde atat binecuvantarea trecatoare, cat si cea spirituala, dar mai ales pe cea din urma. Pavel include in mod clar indreptatirea prin credinta printre binecuvantarile pastrate pentru Avram. Iti voi face un nume mare. Adevarata marime urma sa rezulte din ascultarea fata de poruncile lui Dumnezeu si din conlucrarea cu scopul Sau divin. Constructorii turnului Babel s-au gandit sa-si faca ei insisi ,,un nume”, sfidandu-L pe Dumnezeu, si totusi nici un nume de-al lor nu a supravietuit. Pe de alta parte, ca sa castige renume Avram urma doar sa-L urmeze pe Dumnezeu unde il va conduce. Numele de Avram este comun ca nume personal chiar si astazi si nenumarate milioane de evrei, musulmani si crestini l-au aclamat in vremurile trecute, si inca privesc la el ca la stramosul lor spiritual. 12:3 Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta, si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine. Voi binecuvanta. O astfel de asigurare era cea mai mare garantie de prietenie si favoare pe care Dumnezeu putea sa i-o acorde lui Avram. Dumnezeu a considerat ca fiindu-i aduse Lui Insusi toate insultele si toate relele facute prietenului Sau si i-a fagaduit sa fie alaturi de el, prietenii lui sa fie si ai Sai, iar pe vrasmasii lui sa-i trateze ca pe proprii vrasmasi. Avram era ,,prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2,23). Toate familiile pamantului. Cuvantul ebraic tradus aici ,,pamant”, ’adamah, inseamna, mai ales, ,,teren” sau ,,sol”. Aici sunt cuprinse toate natiunile si toate veacurile. Ceea ce fusese blestemat dupa cadere a fost ,,pamantul” (Geneza 3,17), acelasi pamant din care a fost facut omul la inceput. Acel blestem venise din cauza neascultarii unui singur om (Romani 5,12), iar acum toate familiile ,,pamantului” aveau sa primeasca binecuvantarea prin ascultarea unuia singur ,care a fost gasit credincios. Ca urmasi spirituali ai lui, crestinii se impartasesc astazi de binecuvantarea data lui Avram (Galateni 3,8.29). Binecuvantarea acordata lui, in cele din urma, va uni familiile despartite de pe pamant si va schimba teribilul blestem rostit asupra pamantului din cauza pacatului, intr-o binecuvantare pentru toti oamenii. Toate fagaduintele ulterioare, facute patriarhilor si lui Israel, nu au facut decat sa lamureasca, sau sa amplifice fagaduinta mantuirii oferita intregului neam omenesc in prima fagaduinta facuta lui Avram. 12:4 Avram a plecat, cum ii spusese Domnul, si a plecat si Lot impreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani, cand a iesit din Haran. Avram a plecat. Avram a raspuns chemarii Domnului, fara sa mai discute si fara sa mai puna conditii. El ,,a plecat” pur si simplu. A plecat si Lot impreuna cu el. Dintre toate rudele lui Avram, numai Lot si familia sa au consimtit sa continue drumul spre tara fagaduita. Petru se refera la el ca la ,,neprihanitul Lot” (2 Petru 2,7). Dorinta lui de a-L asculta pe Dumnezeu, asemenea unchiului sau, l-a facut ca in acest timp sa impartaseasca bucuros greutatile calatoriei si incertitudinile unui viitor nesigur. Avram avea saptezeci si cinci de ani. Redarea varstei lui Avram arata ca plecarea sa spre Canaan marcheaza inceputul unei noi si importante ere. El era deja inaintat in varsta cand a fost chemat sa-si adapteze viata intr-o tara noua, la clima si la obiceiurile ciudate ale unui popor strain. 12:5 Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, si pe Lot, fiul fratelui sau, impreuna cu toate averile, pe care le stransesera si cu toate slugile pe care le castigasera in Haran. Au plecat in tara Canaan, si au ajuns in tara Canaan. Toate averile. Averea lui Avram si a lui Lot se compunea mai ales din mari cirezi de vite si turme de oi. Avram era un om instarit (cap. 13,2), insa bogatia lui nu s-a dovedit a fi in nici un fel o piedica in viata lui religioasa. Desi este adevarat ca adesea bogatia face ca posesorul ei sa se califice mult mai greu pentru Imparatia lui Dumnezeu, nu este in nici un caz o piedica fatala (vezi Matei 19,23-26). Cand un om bogat se considera un ispravnic al lui Dumnezeu si foloseste bogatia incredintata lui pentru slava lui Dumnezeu si pentru inaintarea imparatiei Sale, bogatia este o binecuvantare si nu un blestem. Slugile. Evreieste nephesh. Traducerea RSV foloseste aici cuvantul ,,persoane”. In aceasta grupare erau unii convertiti la Dumnezeul cel adevarat (PP 127). Acesti convertiti s-au atasat de insasi familia lui Avram si au ajuns slujitorii sai. Se arata ca atat Avram, cat si Lot aveau pazitori de vite (Geneza 13,7). Mai tarziu Avram a putut salva pe Lot cu ajutorul a 318 oameni inarmati si a adus acasa pe slugi (Geneza 14,14). Acest lucru arata si mai clar faptul ca ,,slugile” erau membri ai familiei sale (vezi comentariul pentru cap. 14,14). In tara Canaan. Tara Canaan cuprinde nu numai Palestina, ci si Fenicia si Siria de sud (vezi cap. 10,19). Inscriptiile egiptene si nord-siriene din cel de-al doilea mileniu i.Hr. foloseau in acest sens termenul Canaan. Avand in vedere ca Avram urma sa se stabileasca in partea sudica a Canaanului – Sichem, Hebron, Gherar – el a facut din Haran un drum de circa 725 de km. Datorita faptului ca datele topografice lasa doar putine posibilitati alternative, itinerariul calatoriei poate fi schitat destul de exact. Parasind regiunea Haranului, marea caravana trebuie sa fi inaintat incet spre sud de-a lungul raului Balik pana ce a ajuns la Eufrat, pe cursul caruia au urmat in susul apei vreo 96 de km. Din acest punct, a trebuit sa traverseze vreo 129 de km de pustie pentru a ajunge in partea de nord a raului sirian Orontes. Marea oaza de la Alep se afla la jumatatea drumului dintre Eufrat si Orontes si probabil ca a fost folosita de Avram pentru odihna si adaparea animalelor si a oamenilor. Ajungand la Orontes, probabil ca el a mers de-a lungul lui in susul apei spre sud, conducand marea caravana prin campia siriana, numita astazi Beqa, aflata intre muntii Liban si Anti-Liban. Trecand de cotitura de unde Orontes curge spre nord si Litani spre sud, a mers de-a lungul acestuia din urma, pana cand caravana a ajuns in Galilea, cu terenul ei accidentat si deluros. 12:6 Avram a strabatut tara pana la locul numit Sihem, pana la stejarul lui More. Canaanitii erau atunci in tara. Avraam a strabatut tara. In acea vreme Palestina era foarte impadurita. Vechile documente egiptene descriu drumurile ei ca fiind un cosmar pentru calatori. Inaintarea caravanei putea sa fie foarte inceata, avand in vedere marele numar de oameni si animale care il insoteau pe patriarh. Calatoria a fost, probabil, intrerupta de opriri dese pentru odihna. Dupa ce a traversat Galilea, peregrinii au ajuns in campia Esdraelonului, in care existau deja mai multe cetati canaanite puternice, ca Meghido si Taanah. Apoi ei au traversat creasta Carmelului si au intrat in regiunea deluroasa, care mai tarziu ii va apartine lui Efraim. Aici au facut ei prima oprire indelungata. Aceasta s-a facut, probabil, pentru ca Domnul i-a spus lui Avram ca ajunsese la sfarsitul calatoriei sale, si acum se afla in tara pe care i-a fagaduit-o El. Sihem. In alta parte a Vechiului Testament, acest loc mai este numit Sehem (Geneza 35,4, etc.). Situat pe partea vestica a intrarii intr-o vale ingusta, flancata de muntii Ebal si Garizim, el ocupa o importanta pozitie strategica. Astazi este un loc pustiu numit Balatah, aproape de Nablus. Sapaturile si dovezile documentare atesta ca Sihemul a fost o cetate infloritoare si intarita in cel deal doilea mileniu i.Hr., cand Avram si-a stabilit tabara in vecinatatea lui. Una dintre primele expeditii militare egiptene in Palestina, despre care s-a pastrat un raport clar, a fost indreptata chiar impotriva acestei cetati. Stela unui luptator egiptean care a servit sub regele Sen-Usert III (18781840 i.Hr.) din a douasprezecea dinastie descrie o campanie impotriva Sekemem-ului, denumirea egipteana pentru Sehem sau Sihem, si relateaza ca anticii bastinasi au fost invinsi. Pe timpul cand Avram a intrat in tara Canaanului, Egiptul exercita o mare influenta asupra vecinilor lor canaaniti. Desi Egiptul nu a exercitat un adevarat control politic asupra Canaanului, aceasta ultima tara era din punct de vedere economic dependenta de Egipt, care avea reprezentanti regali in principalele cetati ale sale. Acesti imputerniciti vegheau asupra intereselor economice ale Egiptului si indeplineau rolul de consilieri pe langa guvernatorii canaaniti locali. Aceasta era situatia politica pe care a gasit-o Avram in Canaan. Stejarul lui More. Ebraicul ’elon, literal ,,un copac mare”. RSV spune ,,stejar”. Probabil ca cuvantul este folosit aici intr-un sens generic si colectiv si poate ca se refera sau nu la un anumit copac. S-a sugerat ca este vorba despre o padurice de stejari. Aceasta parere este sustinuta de o referire pe care Moise o face mai tarziu la aceeasi localitate, folosind forma de la plural a lui ’elon, ,,copaci” (KJV, ,,campii”), fapt ce arata clar ca More avea mai mult decat un singur copac de acest fel (Deuteronom 11,30). Paduricea nu a fost identificata, insa trebuie sa fi fost in imediata vecinatate a Sihemului, dupa cum arata acest text si cel din Deuteronom 11,29, 30. More inseamna ,,invatator”. Vechii traducatori evrei ai LXX l-au redat prin cuvantul grecesc hupselen, ,,semet”. Comentatorii au incercat sa explice numele More ca o indicatie ca Avram a inteles ca el avea sa fie acolo ,,invatat” de Dumnezeu, sau ca paduricea apartinea unui invatator cu renume. Canaanitii. Daca Avram ar fi acceptat sa fie condus intr-o tara nelocuita ale carei pasuni nu ar fi trebuit sa le imparta cu altii, ar fi gresit. Poate ca acesta este motivul pentru care s-a adaugat declaratia ,,Canaanitii erau atunci in tara”. Aflandu-se ca strain in mijlocul unui popor strain, Avram nu putea sa priveasca tara ca proprietatea lui si sa o ia, intr-adevar, in stapanire (vezi Evrei 11,9.13). El putea face acest lucru numai prin credinta. 12:7 Domnul S-a aratat lui Avram, si i-a zis: Toata tara aceasta o voi da semintei tale. Si Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se aratase. Domnul S-a aratat. Aceasta este a treia descoperire divina facuta lui Avram, prima din Canaan. Scopul ei a fost sa-l mangaie si sa-i inspire din nou incredere si curaj. Dupa calatoria lunga si grea, Avram a sosit in tara fagaduita drept camin pentru el si urmasii lui, numai pentru a o gasi ocupata de canaaniti. O solie care sa confirme fagaduintele facute in Ur si Haran urma sa aduca asigurarea ca luarea in stapanire a tarii urma sa aiba loc la timpul si in felul prevazut de Dumnezeu. Semintei tale. Intreaga solie consta, in ebraica, din numai cinci cuvinte, opt in KJV. Desi este una dintre cele mai scurte descoperiri divine, ea a fost de mare insemnatate pentru Avram, acum un strain intr-o tara straina. Scurtimea ei, in nici un caz nu era proportionala cu importanta si valoarea ei. Era nevoie de credinta pentru a accepta ca locuitorii canaaniti vor fi deposedati de cetatile lor puternic intarite si tara lor va fi data unui om lipsit de copii. Imposibilitatea aparenta a realizarii unei astfel de fagaduinte a dat pe fata o puternica marturie despre credinta patriarhului. Un altar. Pamantul sfintit prin prezenta lui Dumnezeu, Avram l-a consacrat ca loc de inchinare pentru el. Altarul ridicat si jertfele oferite aduceau marturie despre Dumnezeul cerului si protestau tacut impotriva idolatriei inconjuratoare. In felul acesta, Avram a marturisit in mod public credinta sa fata de adevaratul Dumnezeu. In calitate de conducator al unei mari familii, el a simtit o raspundere fata de slujitorii sai, ca sa le imprime o mai buna cunoastere a Dumnezeului caruia el Ii servea (cap. 18,19). Jertfa aducea marturie despre credinta lui Avram in moartea Fiului lui Dumnezeu ca ispasire pentru pacate. 12:8 De acolo a pornit spre munte, la rasarit de Betel, si si-a intins cortul, avand Betelul la apus si Ai la rasarit. A zidit si acolo un altar Domnului, si a chemat Numele Domnului. Betel. Avand nevoie de pasuni proaspete, Avram s-a deplasat din vecinatatea Sihemului, la rasarit de Betel, 32 de km mai departe spre sud. Avram si-a intins cortul sau pe unul dintre varfurile de deal dintre cetatile Betel si Ai. Aici se refera la cetate folosind numele pe care l-a purtat in vremurile de mai tarziu. Pe timpul lui Avram, ea se mai numea inca Luz (vezi cap. 28,19). Aceasta cetate canaanita, numita acum Beitin, este asezata aproximativ la 16 km nord de Ierusalim. Ea a jucat un rol important in viata lui Iacov (cap. 28,19; 35,1) si a fost una din primele cetati cucerite de Iosua. In timpul perioadei regatului impartit, unul dintre cele doua locuri idolatre ale lui Israel a fost situat acolo (1 Regi 12,28.29). Cercetatorii au identificat El-Tell-ul de astazi cu Ai, din cauza asemanarii de nume, ,,Ai” fiind denumirea ebraica pentru ,,ruina”, in timp ce Tell este denumirea araba pentru o asezare daramata. Totusi, aceasta identificare este indoielnica. A zidit si acolo un altar. Oriunde isi intindea cortul, Avram inalta si un altar (vezi Geneza 12,7; 13,18) si tinea servicii divine publice pentru membrii familiei sale si pentru paganii care locuiau pe aproape. Desi serviciul era, probabil, simplu, constand mai ales din rugaciuni, aducerea unui animal de jertfa, si fara indoiala un apel evanghelistic, marele numar de slugi pe care Avram le condusese la cunoasterea de Dumnezeu trebuie sa fi facut impresionante aceste ocazii (vezi cap. 14,14; 18,19). Multi tainuiesc credinta lor, fiindu-le teama sa o marturiseasca, Avram insa nu. Oriunde mergea, el marturisea pe Acela in care credea si-L asculta. Altarele sale presarate in tara Palestinei au devenit monumente de aducere aminte despre singurul Dumnezeu adevarat. Canaanitii, a caror nelegiuire nu-si atinsese inca punctul culminant (cap. 15,16), au facut cunostinta in felul acesta cu Creatorul universului si, prin invatatura si exemplul lui Avraam, au fost indemnati sa renunta la idolii lor si sa se inchine lui Dumnezeu. Cel dintai misionar strain din lume, Avram, a calatorit neobosit prin Palestina si L-a predicat pe Dumnezeu oriunde isi intindea cortul. Isaac si Iacov au fost, de asemenea, chemati de Dumnezeu sa petreaca viata lor in aceasta tara. Desi acesti barbati nu au luminat intotdeauna ca exemple ale adevarului, canaanitii nu au putut decat sa vada deosebirea dintre propriul fel de viata si acela al evreilor. Cand va veni vremea judecatii lor, ei nu vor putea afirma ca Dumnezeu nu le-a oferit toate ocaziile pentru a invata despre el. 12:9 Avram si-a urmat drumul, inaintand mereu spre miazazi. Spre miazazi. Betel nu avea sa fie caminul permanent al lui Avram. El a continuat drumul spre ,,miazazi”, Negeb, care isi pastreaza numele pana in ziua de azi. Negeb a fost si mai este inca o regiune semi-arida, aflandu-se spre sud si sud-vest de munti, care in timpurile de mai tarziu au apartinut lui Iuda. Inca din vremurile cele vechi, Beer-Seba, asezata la rascrucea mai multor drumuri de caravana, este principala ei cetate. Poate ca Avram si-a dat seama ca partile muntoase ale Canaanului, care erau deja ocupate de canaaniti, nu puteau sa ofere pasune suficienta pentru turmele sale si acelea ale lui Lot. Cu populatia ei rara si intinsele si liberele sale pasuni, Negeb i s-a parut lui mai potrivit. 12:10 A venit insa o foamete in tara; si Avram s-a pogorat in Egipt, ca sa locuiasca pentru catava vreme acolo; caci era mare foamete in tara. A venit o foamete. Avram abia a ajuns in tara fagaduita cand o foamete cumplita il obliga sa o paraseasca. Canaanul, desi fertil de la natura, era supus incercarilor de seceta, mai ales in acei ani cand, in noiembrie si decembrie, ploile de care tara era dependenta fie ca lipseau, fie ca nu erau suficiente (vezi Geneza 26,1; 41,56; 1 Regi 17,1; Hagai 1,10.11). Intamplarea ca aceasta foamete a avut loc tocmai in timpul intrarii lui Avram in tara a fost inca o incercare a credintei lui. Ea avea sa-l invete despre credinta, supunere si rabdare. El trebuia sa inteleaga ca si in tara fagaduita hrana si binecuvantarile vin numai de la Dumnezeu. Avram S-a pogorat in Egipt. Fiind in sudul Canaanului, Avram a considerat ca este firesc sa se indrepte spre Egipt, tara unde se gasea hrana indestulatoare. Desi cateodata chiar Egiptul suferea de foamete din cauza ca Nilul nu se revarsa, el era cunoscut in tarile invecinate ca un adapost, un refugiu, in vremuri de nevoie. Vechi popoare egiptene mentioneaza de mai multe ori si faptul ca asiaticii au intrat in tara pentru a-si hrani turmele lor infometate. Uneori, acesti vizitatori voiau sa ramana in tara si deveneau o amenintare pentru bastinasi. Amenemhet I (1991-1962 i.Hr.), primul rege al celei de-a douasprezecea dinastii a intarit cu ziduri de aparare partea de rasarit a frontierei, cu scopul marturisit: ,,ca sa nu dea voie asiaticilor sa coboare in Egipt, ca dupa obiceiul lor sa poata cere apa spre a adapa vitele lor”. Un document de mai tarziu, raportul unui functionar de pe granita din perioada judecatorilor evrei, aminteste ca beduinilor din Edom li se ingaduise sa intre in Egipt spre a ramane in viata ei si vitele lor. Cel mai celebru raport despre vizita asiaticilor in Egipt pe vremea lui Avram este un mormant pictat pentru un nobil sub regele Sen-Usert II (1897-1879 i.Hr.). El zugraveste pasirea a treizeci si sapte de beduini semiti, care venisera sa faca comert cu cosmetice cu egiptenii, si arata trasaturile fetei lor, imbracamintea colorata, armele si instrumentele muzicale. Acest document neobisnuit este o contributie de seama pentru ca noi sa intelegem timpul lui Avram. Nici un artist modern care picteaza tablouri despre epoca patriarhala nu-si poate ingadui sa neglijeze aceasta pictura contemporana timpului lui Avram. Aceasta dovada documentara despre asiaticii care intrau in Egipt cu scopuri comerciale, sau pentru a face rost de hrana in vremuri de lipsa ne ajuta sa ni-l imaginam cu usurinta pe Avram coborand in valea Nilului pentru a-si pastra in viata cirezile si turmele sale. 12:11 Cand era aproape sa intre in Egipt, a zis nevestei sale Sarai: Iata, stiu ca esti o femeie frumoasa la fata. Verset ce nu a fost comentat. 12:12 Cand te vor vedea Egiptenii, vor zice: Aceasta este nevasta lui! Si pe mine ma vor omori, iar pe tine te vor lasa cu viata. Aceasta este nevasta lui. Avram trebuia sa descopere in Egipt ca siretenia omeneasca este fara valoare si ca scaparea de teama si incurcatura vine numai de la Domnul (Psalmi 105,14.15). Apropiindu-se de Egipt, Avram s-a temut ca isi va pierde viata din cauza frumusetii Sarei, nevasta sa. Deoarece ea era sora lui vitrega, el s-a simtit indreptatit sa-i ceara sa se dea drept sora lui (vezi Geneza 20,12). Comportamentul canaanitilor, dupa cum s-a vazut mai tarziu in cazul barbatilor din Sodoma (cap. 19,4-11), este o dovada ca el avusese motiv pentru nelinistea sa. Experienta sa din Egipt arata mult mai clar ca, din punct de vedere omenesc, temerile sale au fost intemeiate. Dar masura de prevedere pe care el a luat-o nu izvora din credinta. Cum se putea astepta el s-o pastreze ca nevasta, cand ea insasi negase starea ei de casatorie? Cum se putea el gandi sa o ocroteasca mult mai eficace in calitate de sora a lui, decat ca sotie? Planul sau intelept a adus asupra lui tocmai lucrul de care s-a temut si pe care a sperat sa-l inlature, chiar daca, in calitate de asa-zis frate al ei, a fost bine primit de Faraon, care i-a dat vite si robi ca semn al bucuriei si prieteniei regale (vezi comentariul pentru cap. 20,13-16). Adesea se intampla astfel si cu ,,inteleptele” noastre planuri. 12:13 Spune, rogu-te, ca esti sora mea, ca sa-mi mearga bine din pricina ta, si sufletul meu sa traiasca datorita tie. Verset ce nu a fost comentat. 12:14 Cand a ajuns Avram in Egipt, Egiptenii au vazut ca nevasta lui era foarte frumoasa. Era foarte frumoasa. Cum putea Sarai, la varsta de 65 de ani, sa fi fost atat de atragatoare, dupa cum arata aceasta intamplare? Trebuie sa fie amintit faptul ca pe timpul lui Avram durata vietii era inca o data pe cat este astazi, iar Sarai, care a murit in varsta de 127 de ani (cap. 23,1), era la jumatatea varstei. Faraonii erau cunoscuti ca fiind atrasi de cele mai frumoase figuri de femei straine si ca unii care au adunat pentru haremul regal fete libaneze, hetite, mesopotamiene si palestiniene. 12:15 Slujbasii cei mai de frunte ai lui Faraon au vazut-o si ei, si au laudat-o la Faraon; si femeia a fost adusa in casa lui Faraon. Casa lui Faraon. Cuvantul ,,faraon”, termen egiptean, care literal inseamna ,,casa mare”, la origine nu a fost un titlu regal, ci numai un termen care indica palatul. In timpul dinastiei a optsprezecea, sub ai carei regi a scris Moise cartea Genezei, el a devenit un termen de respect, indicandu-l pe rege. Tot asa, sultanul a fost numit Sublima Poarta. In mod asemanator, la presedintele Statelor Unite se face referire uneori in mod impersonal si indirect ca fiind ,,Casa Alba”. In vremurile de mai tarziu, numele propriu al regelui a fost adaugat la titlul sau, exemplul cel mai vechi al folosirii acestuia in Biblie se intalneste prin secolul al X-lea i.Hr. (vezi 2 Regi 23,29; ,,Faraon-Neco”). 12:16 Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; si Avram a capatat oi, boi, magari, robi si roabe, magarite si camile. A capatat oi. Dintre animalele domestice amintite aici numai camila era inca necunoscuta pe vremea aceea. Totusi, nu era cu totul necunoscuta, dupa cum dovedesc o serie de figurine de camile incarcate gasite in mormintele celui de-al treilea si al doilea mileniu i.Hr. Calul nu fusese inca introdus in Egipt si nu este amintit. Arheologia il indica pe asiaticul hicsos, care a stapanit in Egipt mai bine de un secol, ca fiind cel care a introdus calul si carul de razboi. Mentiunea lui Moise despre cai pe vremea lui Iosif, si nu pe vremea lui Avram, este o dovada cu privire la exactitatea cunostintelor sale despre Egipt. 12:17 Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon si casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai. Domnul a lovit cu mari urgii pe faraon. Stramtorarea omului este ocazia lui Dumnezeu. Desi Avram nu a corespuns asteptarii lui Dumnezeu, Dumnezeu a intervenit in favoarea sa. Care a fost natura acestei plagi nu se poate preciza, insa ele au fost in mod evident de asa natura incat sa o ocroteasca pe Sarai de necinstire si sa-l convinga pe faraon ca trebuie sa o inapoieze lui Avram. Se poate ca insasi Sarai sa fi facut cunoscuta adevarata ei stare de casatorie, sau poate ca Dumnezeu i-a vorbit direct lui Faraon, asa cum i-a vorbit mai tarziu lui Abimelec (vezi cap. 20,3). Aceasta experienta ar fi trebuit sa-l invete pe Avram sa se increada mai degraba in Dumnezeu decat in propriile planuri iscusite. Se pare ciudat totusi sa-l gasim ceva mai tarziu, facand aceeasi greseala, si inca si mai ciudat sa gasim pe fiul sau Isaac incercand aceeasi inselaciune (vezi cap. 20,2; 26,7). Faptul ca Dumnezeu ii salveaza pe servii Sai din imprejurarile pricinuite de ei insisi este o dovada a indurarii si iubirii Sale. Aceia care isi marturisesc credinta in El pot sa procedeze in mod nevrednic fata de chemarea lor, totusi Dumnezeu ii face pe adversarii lor sa-i respecte. Domnul ramane credincios fata de copiii Sai, chiar si in ceasul necredinciosiei lor (vezi 2 Timotei 2,13). Dar, a proceda in mod deliberat, asteptand ca Dumnezeu sa ne salveze de urmarile ingrate, este o indrazneala. La o ispitire de felul acesta, Isus a raspuns: ,,Sa nu ispitesti pe Domnul, Dumnezeul tau” (Matei 4,7). 12:18 Atunci Faraon a chemat pe Avram, si i-a zis: Ce mi-ai facut? Pentru ce nu mi-ai spus ca este nevasta ta? Faraon a chemat pe Avram. Cuvintele de repros ale lui Faraon inseamna ca el nu ar fi luat pe Sarai daca ar fi stiut ca este nevasta altui barbat. Intentiile sale au fost fara repros, aranjamentele facute de el pentru ca ea sa fie nevasta lui erau intru totul legitime. Sarai fusese luata la curte pentru pregatirea de nunta, insa inca nu se impreunase cu regele. Cat despre Avram, el acceptase obisnuita zestre si alte daruri ca semn al favorii regelui. 12:19 De ce ai zis: Este sora mea, si am luat-o astfel de nevasta? Acum, iata-ti nevasta; ia-o, si pleaca! Ia-o si pleaca. Recunoscand ca plagile venisera asupra lui din cauza neplacerii lui Dumnezeu, monarhul nu a indraznit sa-l trateze pe Avram cu asprime, ci a cautat mai degraba sa atenueze mania lui Dumnezeu, ingrijindu-se ca el sa fie condus in siguranta din tara. Amabilitatea lui Faraon si indurarea lui Dumnezeu l-au umilit, si el a recunoscut in tacere vinovatia sa. Ce dezonoare este adusa asupra cauzei lui Dumnezeu, cand reprezentantii Sai, ca rezultat al faptei imprudente si a umblarii dezonorante, aduc asupra lor insisi bine-meritatul repros al oamenilor din lume! Comentariile lui Ellen G. White 1-20 PP 125-131 1 COL 36; FE 286, 505; GW 112; PP 126; 4T 523 1,2 PP 368 2 COL 286; MB 69; MH 405; PK 15, 703; PP 129 2,3 DA 27; PK 368; PP 125 3 PK 683 4-6 PP 127 6,7 PP 128 7,8 ML 33, 35; 5T 320 10 PP 129 11-17 PP 130 13 PP 147 18,19 PP 130 12:20 Si Faraon a dat porunca oamenilor lui sa-l petreaca pe el, pe nevasta sa si tot ce avea. Verset ce nu a fost comentat. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: