11:7 Haidem! sa Ne pogoram si sa le incurcam acolo limba, ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora.
Haidem! Sa ne pogoram. Folosirea pronumelui ,,ne” arata participarea a cel putin doua persoane ale Dumnezeirii (vezi Geneza 1,26).
Sa le incurcam acolo limba. Dumnezeu nu a dorit sa nimiceasca din nou pe om. Rautatea inca nu atinsese limitele pana la care ea ajunsese inainte de potop, iar Dumnezeu a hotarat sa o opreasca inainte ca ea sa atinga din nou acel punct. Incurcandu-le limba si obligandu-i astfel sa se desparta, Dumnezeu a intentionat sa anticipeze viitoarea actiune unita. Oricare din grupe putea inca sa continue pe o cale rea, insa imprastierea societatii in grupari multe urma sa impiedice opozitia in de comun acord fata de Dumnezeu. De la impartirea neamurilor la Babel, oameni ambitiosi au incercat fara succes sa contravina poruncii divine de separare. Conducatori ingeniosi reusesc cateodata sa constranga natiunile intr-o unire artificiala. Dar o data cu stabilirea glorioasei imparatii a lui Dumnezeu, natiunile celor mantuiti vor fi intr-adevar unite si vor vorbi o singura limba.
Sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora. Nu ca un om nu a putut sa inteleaga pe nici unul dintre semenii lui, o atare situatie urma sa faca imposibila existenta societatii. Trebuie sa fi fost diferite grupe tribale, avand fiecare dintre ele propria limba. Astfel isi are inceputul marea varietate de limbi si dialecte, care acum numara aproape 3000.
Dezbinarea limbilor, desi un obstacol pentru planurile omenesti de politica si cooperare economica, nu trebuie sa fie un obstacol pentru triumful cauzei lui Dumnezeu. Darul limbilor in ziua Cincizecimii urma sa fie unul din mijloacele prin care sa se infranga aceasta dificultate (vezi Fapte 2,5-12). Deosebirile nationale nu impiedica nici unitatea de credinta si de actiune din partea copiilor lui Dumnezeu, nici inaintarea scopului Sau etern. Cuvantul lui Dumnezeu a fost facut de folos natiunilor in propria limba, iar fratii de aceeasi credinta, desi despartiti prin deosebiri rasiale si de limba, sunt legati impreuna in iubirea lor pentru Isus si devotiunea lor fata de Dumnezeu. Fratietatea credintei ii uneste mult mai puternic decat ar putea sa o faca o limba comuna. In unitatea bisericii, lumea urmeaza sa vada dovada convingatoare a curateniei si puterii soliei ei (vezi Ioan 17,23).