11:3 Si au zis unul catre altul: Haidem! sa facem caramizi, si sa le ardem bine in foc. Si caramida le-a tinut loc de piatra, iar smoala le-a tinut loc de var.
Haidem sa facem caramizi. Campia Babiloniei, de formatie aluvionara, era lipsita de orice fel de piatra, insa avea bogate rezerve de lut pentru facerea de caramizi. Prin urmare, Mesopotamia inferioara a fost intotdeauna o tara a constructiilor din caramida, in contrast cu Asiria, unde se afla piatra din abundenta. Cele mai multe caramizi, atat in vremurile mai vechi cat si in cele moderne, erau uscate la soare, insa caramizile pentru constructiile publice erau arse in foc pentru a le face mai durabile. Aceasta metoda a fost folosita de cei dintai colonisti ai Mesopotamiei, dupa cum dovedeste atat Biblia, cat si arheologia.
Caramida le-a tinut loc de piatra. Scriind pentru evreii din Egipt, o tara a maretelor monumente de piatra si cladiri publice, Moise explica faptul ca in Babilonia era folosita caramida din lipsa de piatra. Acesta amanunt, ca multe altele, dovedeste exactitatea istorica si geografica a istorisirii Genezei.
Smoala le-a tinut loc de var. Un alt amanunt precis cu privire la metodele de constructie babiloniene. Cuvantul ebraic tradus aici prin ,,smoala” inseamna mai exact asfalt, sau bitum lichid. Mesopotamia este bogata in ulei si produse inrudite si, in apropierea Babilonului, cat si in alte parti ale tarii, au existat puturi de asfalt. Dupa ce au descoperit calitatea durabila a asfaltului, vechii zidari babilonieni l-au folosit pe scara larga in constructii de cladiri. Asfaltul leaga impreuna caramizile asa de bine, incat este greu a mai desface vreuna din ele, atunci cand este demolata o cladire. De fapt, caramizile din vechile ruine in a caror construire a fost folosit asfaltul sunt aproape cu neputinta de dezlipit.