Printable ModeGeneza, 11
|
11:1 Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte. O singura limba. Literal, “o singura buza si un singur fel de cuvinte”, indicand nu numai o singura limba inteleasa de toti, ci si lipsa diferitelor dialecte. Pronuntia si vocabularul printre toti oamenii au fost aceleasi. Unitatea limbii merge impreuna cu unitatea descendentei si o limba comuna promoveaza mult unitatea de gandire si actiune. Cercetarile moderne de gramatica comparativa au dovedit, in mod definitiv, ca toate limbile cunoscute sunt inrudite si ca deriva dintr-o limba originara comuna. La intrebarea daca vreo limba cunoscuta se aseamana cu vorbirea originara nu se poate raspunde. Este posibil, sau chiar probabil, ca una dintre limbile semitice, precum ebraica sau aramaica, sa fie asemanatoare cu limba vorbita de oameni inainte de incurcarea limbilor. Numele personale din perioada care precede incurcarea limbilor, in masura in care ele pot fi explicate, au o semnificatie numai daca semitica se considera a fi de la inceput. Raportul care contine aceste nume, cartea Genezei, este scrisa in ebraica, de un autor semit si pentru cititori semiti. De aceea este posibil, desi putin probabil, ca Moise a tradus aceste nume dintr-o limba originara necunoscuta cititorilor sai, in nume ebraice care sa fi avut sens pentru ei. 11:2 Pornind ei inspre rasarit, au dat peste o campie in tara Sinear; si au descalecat acolo. Pornind. Dupa cum indica verbul ,,pornind”, literal ,,a trage afara”, ca si tarusii unui cort, oamenii de dupa potop, au trait pentru un timp o viata nomada. Regiunea muntoasa a Araratului nu era suficient de adaptata scopurilor agricole. In afara de aceasta, aceia care L-au parasit pe Dumnezeu erau nemultumiti de marturia tacuta a vietilor sfinte ale acelora care erau credinciosi fata de El. Drept urmare, a avut loc o separare a celor rai de cei buni, iar cei care L-au sfidat pe Dumnezeu au parasit muntii (PP 118). Inspre rasarit. Traducerea KJV ,,dinspre rasarit” pentru miqqeden, induce in eroare. Aceeasi expresie ebraica este tradusa ,,inspre rasarit” in cap. 2,8 si ,,rasarit” in cap. 13,11. Pentru a ajunge de la muntii Ararat in tara Sinear, Babilonia, directia calatoriei urmeaza in mod necesar sa fie spre sud-est, nu ,,dinspre est” intr-o directie vestica. Au dat peste o campie. Aceasta este o tara deschisa intinsa. In antichitate, Mesopotamia inferioara sudica, adesea numita Sinear in Biblie (vezi comentariul pentru cap. 10,10), a fost o regiune bine udata si fertila. Cea mai veche civilizatie cunoscuta, aceea a sumerienilor, s-a dezvoltat aici. Cazmaua arheologilor descopera ca aceasta tara a fost dens populata in cele mai vechi vremuri istorice. Acest fapt este in acord cu Geneza ca fiind locul in care s-a incercat prima asezare permanenta. Sapaturile dovedesc in plus ca cea mai veche populatie a Mesopotamiei inferioare a avut o inalta cultura. Sumerienii au inventat arta scrisului pe tablite de lut, au zidit case bine construite si au fost mesteri in productia de bijuterii, unelte si ustensile de gospodarie. 11:3 Si au zis unul catre altul: Haidem! sa facem caramizi, si sa le ardem bine in foc. Si caramida le-a tinut loc de piatra, iar smoala le-a tinut loc de var. Haidem sa facem caramizi. Campia Babiloniei, de formatie aluvionara, era lipsita de orice fel de piatra, insa avea bogate rezerve de lut pentru facerea de caramizi. Prin urmare, Mesopotamia inferioara a fost intotdeauna o tara a constructiilor din caramida, in contrast cu Asiria, unde se afla piatra din abundenta. Cele mai multe caramizi, atat in vremurile mai vechi cat si in cele moderne, erau uscate la soare, insa caramizile pentru constructiile publice erau arse in foc pentru a le face mai durabile. Aceasta metoda a fost folosita de cei dintai colonisti ai Mesopotamiei, dupa cum dovedeste atat Biblia, cat si arheologia. Caramida le-a tinut loc de piatra. Scriind pentru evreii din Egipt, o tara a maretelor monumente de piatra si cladiri publice, Moise explica faptul ca in Babilonia era folosita caramida din lipsa de piatra. Acesta amanunt, ca multe altele, dovedeste exactitatea istorica si geografica a istorisirii Genezei. Smoala le-a tinut loc de var. Un alt amanunt precis cu privire la metodele de constructie babiloniene. Cuvantul ebraic tradus aici prin ,,smoala” inseamna mai exact asfalt, sau bitum lichid. Mesopotamia este bogata in ulei si produse inrudite si, in apropierea Babilonului, cat si in alte parti ale tarii, au existat puturi de asfalt. Dupa ce au descoperit calitatea durabila a asfaltului, vechii zidari babilonieni l-au folosit pe scara larga in constructii de cladiri. Asfaltul leaga impreuna caramizile asa de bine, incat este greu a mai desface vreuna din ele, atunci cand este demolata o cladire. De fapt, caramizile din vechile ruine in a caror construire a fost folosit asfaltul sunt aproape cu neputinta de dezlipit. 11:4 Si au mai zis: Haidem! sa ne zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul, si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului. Haidem! sa ne zidim o cetate. Cain cladise prima cetate (cap. 4,17), poate in incercarea de a evita viata nomada pe care o hotarase Dumnezeu pentru el. Planul initial al lui Dumnezeu prevedea ca oamenii sa se raspandeasca pe toata fata pamantului si sa cultive pamantul (vezi cap. 1,28). Cladirea de cetati prezenta opozitie fata de acest plan. Intotdeauna concentrarea de oameni a incurajat lenevia, imoralitatea si alte vicii. Orasele, intotdeauna au fost pepiniere ale crimei, pentru ca intr-un astfel de mediu Satana intampina mai putina rezistenta fata de atacurile lui, decat in comunitatile mai mici unde oamenii traiesc in stransa legatura cu natura. Dumnezeu ii spusese lui Noe sa umple pamantul (cap. 9,1). De teama pericolelor necunoscute sau clarificate, totusi, oamenii au dorit sa cladeasca o cetate, in speranta ca vor gasi siguranta prin lucrarile mainilor lor. Ei au preferat sa uite ca adevarata siguranta vine numai din increderea si ascultarea de Dumnezeu. Inmultindu-se repede, urmasii lui Noe trebuie sa se fi indepartat foarte curand de la inchinarea fata de adevaratul Dumnezeu. De teama ca umblarile lor rele vor aduce din nou dezastrul, ei au cautat ocrotire. Un turn. Acesta avea sa dea locuitorilor cetatii doritul simtamant de siguranta. Astfel de citadela avea sa-i ocroteasca impotriva atacului si sa le dea posibilitatea, credeau ei, sa scape de un alt potop – cu privire la care Dumnezeu fagaduise ca nu va mai fi niciodata. Potopul a acoperit cei mai inalti munti ai lumii antediluviene, dar fara ,,sa atinga cerul”. Daca, deci, putea fi ridicata o constructie mai inalta decat muntii, socoteau oamenii, ei ar fi fost in siguranta, orice ar face Dumnezeu. Sapaturile arheologice descopera ca primii locuitori ai Mesopotamiei inferioare au construit numeroase temple turn dedicate inchinarii diferitelor zeitati-idoli. Sa ne facem un nume. Turnul Babel trebuie sa fi fost un monument al intelepciunii si priceperii superioare a constructorilor lui. Pentru a statornici un ,,nume”, sau reputatie pentru ei insisi, oamenii au consimtit sa indure suferinta, pericol si privatiune. Dorinta dupa renume, dupa cate se pare, a fost unul din motivele care i-au indemnat sa cladeasca turnul, si mandria intr-o astfel de constructie avea sa tinda, in schimb, spre mentinerea unitatii in aducerea la indeplinire a altor planuri nesfinte. Conform cu scopul divin, oamenii urmau sa pastreze unitatea prin legatura adevaratei religii. Cand idolatria si politeismul au rupt aceasta legatura spirituala interioara, ei nu au pierdut numai unitatea religiei, ci si spiritul de fratietate. Un proiect de felul turnului, care sa pastreze prin mijloace externe unitatea interna ce fusese pierduta, nu putea sa reuseasca niciodata. Este evident ca la aceste lucrari au luat parte numai aceia care Il parasisera pe Dumnezeu. 11:5 Domnul S-a pogorat sa vada cetatea si turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor. Domnul S-a pogorat. Aceasta coborare nu este ca aceea de la Sinai, unde Domnul Si-a descoperit prezenta printr-un simbol vizibil (vezi Exod 19,20; 34,5; Numeri 11,25; etc.). Aceasta este o descriere simpla in limbaj omenesc a faptului ca actiunile oamenilor nu sunt niciodata ascunse inaintea lui Dumnezeu. Cand oamenii cladeau inspre ceruri si se laudau pe ei insisi, Dumnezeu S-a pogorat sa cerceteze si sa nimiceasca planurile lor nelegiuite. Zideau. Forma la perfect a verbului ebraic tradus aici ,,zideau” inseamna ca zidirea inaintase in mod rapid spre terminare. Termenul ,,copiii oamenilor”, literal ,,fiii oamenilor”, este atat de general in continutul sau, incat sugereaza ca toti, sau cel putin majoritatea acelora care nu de mult slujisera lui Dumnezeu, au luat parte la plan. 11:6 Si Domnul a zis: Iata, ei sunt un singur popor, si toti au aceeasi limba; si iata de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar impiedica sa faca tot ce si-au pus in gand. Iaca de ce s-au apucat. Turnul Babel a reprezentat indoiala in Cuvantul lui Dumnezeu si o sfidare a vointei Sale. El a fost planuit ca un monument al apostaziei si ca o citadela a rascoalei impotriva Lui. Acesta a fost doar primul pas dintr-un principal plan rau de a controla lumea. Se cerea o actiune prompta si hotarata pentru a-i avertiza pe oameni despre neplacerea lui Dumnezeu si pentru a nimici planurile lor rele. Pentru ca oamenii sa poata fi asigurati ca Dumnezeu nu este arbitrar in lucrarile Sale si ca nu lucreaza din impuls pripit, El este prezentat ca tinand sfat cu Sine Insusi. Motivul interventiei Sale este enuntat in mod clar. Daca puterea constrangatoare a lui Dumnezeu nu s-ar fi exercitat din timp in timp in cursul istoriei, planurile rele ale oamenilor ar fi fost duse mai departe cu succes, iar societatea ar fi devenit intru totul stricata. Ordinea relativa din societatea de astazi se datoreaza puterii constrangatoare a lui Dumnezeu. Puterea lui Satana este in mod hotarat limitata (vezi Iov 1,12; 2,6; Apocalipsa 7,1). 11:7 Haidem! sa Ne pogoram si sa le incurcam acolo limba, ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora. Haidem! Sa ne pogoram. Folosirea pronumelui ,,ne” arata participarea a cel putin doua persoane ale Dumnezeirii (vezi Geneza 1,26). Sa le incurcam acolo limba. Dumnezeu nu a dorit sa nimiceasca din nou pe om. Rautatea inca nu atinsese limitele pana la care ea ajunsese inainte de potop, iar Dumnezeu a hotarat sa o opreasca inainte ca ea sa atinga din nou acel punct. Incurcandu-le limba si obligandu-i astfel sa se desparta, Dumnezeu a intentionat sa anticipeze viitoarea actiune unita. Oricare din grupe putea inca sa continue pe o cale rea, insa imprastierea societatii in grupari multe urma sa impiedice opozitia in de comun acord fata de Dumnezeu. De la impartirea neamurilor la Babel, oameni ambitiosi au incercat fara succes sa contravina poruncii divine de separare. Conducatori ingeniosi reusesc cateodata sa constranga natiunile intr-o unire artificiala. Dar o data cu stabilirea glorioasei imparatii a lui Dumnezeu, natiunile celor mantuiti vor fi intr-adevar unite si vor vorbi o singura limba. Sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora. Nu ca un om nu a putut sa inteleaga pe nici unul dintre semenii lui, o atare situatie urma sa faca imposibila existenta societatii. Trebuie sa fi fost diferite grupe tribale, avand fiecare dintre ele propria limba. Astfel isi are inceputul marea varietate de limbi si dialecte, care acum numara aproape 3000. Dezbinarea limbilor, desi un obstacol pentru planurile omenesti de politica si cooperare economica, nu trebuie sa fie un obstacol pentru triumful cauzei lui Dumnezeu. Darul limbilor in ziua Cincizecimii urma sa fie unul din mijloacele prin care sa se infranga aceasta dificultate (vezi Fapte 2,5-12). Deosebirile nationale nu impiedica nici unitatea de credinta si de actiune din partea copiilor lui Dumnezeu, nici inaintarea scopului Sau etern. Cuvantul lui Dumnezeu a fost facut de folos natiunilor in propria limba, iar fratii de aceeasi credinta, desi despartiti prin deosebiri rasiale si de limba, sunt legati impreuna in iubirea lor pentru Isus si devotiunea lor fata de Dumnezeu. Fratietatea credintei ii uneste mult mai puternic decat ar putea sa o faca o limba comuna. In unitatea bisericii, lumea urmeaza sa vada dovada convingatoare a curateniei si puterii soliei ei (vezi Ioan 17,23). 11:8 Si Domnul i-a imprastiat de acolo pe toata fata pamantului; asa ca au incetat sa zideasca cetatea. I-a imprastiat. Ceea ce oamenii nu fusesera dispusi sa faca de bunavoie si in imprejurari favorabile sunt acum obligati sa faca de nevoie. Neputinta de a intelege vorbirea unul altuia a dus la neintelegere, neincredere si dezbinare. Aceia care puteau sa se inteleaga unii cu altii au format o mica comunitate a lor. Acest verset arata ca ziditorii turnului Babel au fost imprastiati pretutindeni, fapt ce a avut ca rezultat in curand raspandirea familiei omenesti in multe parti ale lumii. Dovezi din multe tari atesta prezenta fiintelor omenesti comparativ la scurt timp dupa potop. Descoperirile arheologice arata Valea Mesopotamiei drept primul loc unde s-a dezvoltat o civilizatie deosebita. Civilizatii asemanatoare au aparut curand dupa aceea in Egipt, Palestina, Siria, Anatolia, India, China si in alta parte. Toate dovezile utilizabile sustin spusele tainice ale Sfintei Scripturi, ca ,,Domnul i-a imprastiat de acolo pe toata fata pamantului”. Au incetat sa zideasca. Turnul care urma sa se inalte pana la cer nu a fost niciodata terminat. Totusi, se dovedeste din Biblie si din istorie ca populatia locala posterioara a terminat lucrarea de constructie a cetatii. 11:9 De aceea cetatea a fost numita Babel, caci acolo a incurcat Domnul limba intregului pamant, si de acolo i-a imprastiat Domnul pe toata fata pamantului. Babel. Printr-un joc de cuvinte, evreii au unit numele cetatii, Babel, cu verbul ebraic balal, ,,a incurca”. Ar fi fost o procedura ciudata insa, ca babilonienii sa derive un nume pentru cetatea lor dintr-un cuvant ebraic. Vechi texte babiloniene interpreteaza Bab-ilu sau Bab-ilanu ca avand semnificatia de ,,port al zeului” sau ,,poarta zeilor”. Totusi, este posibil ca aceasta semnificatie sa fi fost secundara si ca numele sa fi avut ca origine verbul babilonian babalu, cu semnificatia de ,,a imprastia” sau ,,a disparea”. Se poate ca babilonienii sa nu fi fost prea mandri de un nume care le aducea aminte de punctul culminant lipsit de glorie a vechilor planuri ale cetatii, si astfel au nascocit o explicatie care a facut sa apara ca este o imbinare de nume bab, ,,port” si ilu, ,,zeu” (vezi comentariul pentru cap. 10,10). Cei mai multi comentatori moderni explica istoria construirii turnului si incurcarea limbilor care a urmat, fie ca o legenda in toata puterea cuvantului, fie ca o exagerare grosolana a unei tragedii care s-a intamplat in cursul constructiei turnului templului Babilonului istoric, numit un ziggurat (un templu-turn babilonian cu un altar in varf. (n. tr.)). Contrar faptului ca multe lucrari populare au fost confirmate de arheologia biblica, arheologii nu au gasit nici o dovada ca Turnul Babel a existat vreodata. Chiar tablita K3657 din Muzeul Britanic, care a fost adesea citata ca referindu-se la istoria construirii Turnului Babel si a incurcarii limbilor, in realitate nu se refera nicidecum la acest eveniment, dupa cum au aratat studiile ulterioare si o mai buna intelegere a acestui text. Acela care crede numai acele istorisiri biblice care sunt confirmate de dovezi din afara, va refuza sa creata istorisirea din Geneza 11. Insa, cel care crede ca Biblia este Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu va primi ca autentica aceasta istorisire, alaturi de toate celelalte istorisiri biblice. Pasiunea mesopotamienilor pentru cladirea de turnuri semete nu a incetat o data cu prima lor incercare nereusita de a ridica unul care sa ,,atinga cerul”. In tot timpul antichitatii ei au continuat sa cladeasca temple-turn sau zigurate. Numeroase astfel de ruine mai sunt inca in picioare. Cel care s-a pastrat cel mai bine este la Ur, primul camin al lui Avraam. Nu este sigur daca unul dintre templele-turn din Babilon, sau Borsipa a fost cladit pe locul Turnului Babel. O traditie ebraica mergand inapoi pana, cel putin, la inceputul erei crestine localizeaza Turnul Babel la Borsipa, o cetate la 9 mile sud-vest de Babilon. Tot ce a mai ramas dintrun vechi turn din Borsipa, care altadata era alcatuit din sapte trepte, dominat de un templu, este o ruina impunatoare inalta de 47,58 m. Inscriptii de la Nebucadnetar, gasite sub temeliile constructiei, afirma ca el a terminat cladirea acestui turn, a carei ridicare o incepuse un rege anterior. Istoricul evreu Iosif atribuie cetatea lui Nimrod, o traditie care a fost perpetuata de populatia locala in numele lor pentru turn, Birs-Nimrud. Ca toate cladirile babiloniene, acest turn a fost construit din caramida si bitum, iar ruinele prezinta urmele a numeroase trasnete care le-au lovit in veacurile trecute. Aceasta administrare de caldura a sudat caramizile si asfaltul din partea cea mai de sus intr-o singura masa solida. Calatori de acum cateva sute de ani au descris efectele focului ceresc asupra turnului, de obicei referindu-se la evenimentele descrie in Geneza 11. Nu trebuie sa fie uitat totusi, ca turnul de la Borsipa nu a fost construit mai devreme de secolul al VII-lea i.Hr., de Asurbanipal si Nebucadnetar. Chiar daca ruinele lui Birs-Nimrud indica locul primului turn Babel, toate urmele constructiei originale au disparut. Este mai probabil ca vechiul turn Babel a fost pe locul templului-turn din cetatea Babilon, care pe vremuri se gasea pe terenul templului Marduk, pe malul estic al Eufratului. Traditii babiloniene pretindeau ca temeliile lui au fost puse pe vremuri foarte stravechi. Mai multi regi au restaurat turnul de-a lungul istoriei sale, Nebucadnetar fiind ultimul care a facut acest lucru. Acest turn este descris in detaliu de istoricul grec Herodot, precum si de un text cuneiform babilonian, ca avand sapte trepte si o inaltime totala de 76,25 m. Regele persan Xerxes l-a distrus in intregime, in 478 i.Hr., impreuna cu cetatea Babilon. Alexandru cel Mare, planuind sa recladeasca turnul, indepartase ramasitele, insa el a murit inainte ca planul sau sa poata fi adus la indeplinire. Din cel mai inalt si mai renumit templu-turn al Mesopotamiei antice nu a mai ramas nimic, afara de pietrele de temelie si cele mai de jos trepte ale scarii de pe vremuri. Faptul ca de pe vremea lui Xerxes incoace nu se putea vedea nici un turn, in timp ce acela din apropiere, din Borsipa, a ramas in picioare, poate sa constituie motivul pentru care evreii, la fel ca si crestinii, au legat istorisirea din Geneza 11 de ruinele de la Borsipa. 11:10 Iata spita neamului lui Sem. La varsta de o suta de ani, Sem a nascut pe Arpacsad, la doi ani dupa potop. Spita neamului lui Sem. Titlul obisnuit pentru o genealogie (vezi cap. 5,1; 6,9; 10,1; etc.). Acum, Moise se intoarce la genealogia lui Sem, la discutia care a fost intrerupta prin relatarea despre incurcarea limbilor. Insa versetele 10-26 nu constituie o continuare a tabelei natiunilor din cap.10. Ele prezinta genealogia liniei patriarhale de la Sem la Avraam. Capitolul 10 expune legaturile de neam ale diferitelor triburi si natiuni si descendenta lor comuna din Noe, in timp ce capitolul 11,10-26 prezinta obarsia exacta a poporului ales al lui Dumnezeu printre multele generatii intermediare. Aceasta este o continuare a listei generatiilor de la Adam pana la Noe asa cum este redata in cap. 5. Primii patru urmasi ai lui Sem, enumerati deja in partea semita a tabelei natiunilor, sunt repetati aici spre a arata directa obarsie a terahitilor prin Peleg. La varsta de o suta de ani, Sem. Aceasta declaratie arata ca Sem era cu doi ani mai tanar decat Iafet (vezi comentariul pentru cap. 5,32). Numele prezentate sunt fara indoiala personale, si nu nume tribale, dupa cum este indicat prin varsta exacta, care este data pentru fiecare barbat la nasterea fiului sau intai nascut, si dupa aceea lungimea vietii sale. Observatia ca unele nume, precum Arpacsad sau Eber se intalnesc si ca nume tribale in cap. 10,21-22, nu contrazice faptul ca barbatii numiti aici erau indivizi adevarati. 11:11 Dupa nasterea lui Arpacsad, Sem a trait cinci sute de ani; si a nascut fii si fiice. Dupa nasterea lui Arpacsad, Sem a trait. Avand in vedere ca formula folosita de Moise in versetele 10 si 11 este un model pentru schitele biografice scurte care urmeaza, nu este necesar ca sa se comenteze in mod amanuntit asupra versetelor 12-26. O diferenta vrednica de remarcat intre formula folosita aici si cea din cap. 5 este omisiunea varstei totale a fiecarei persoane inscrise in cap. 11. Totusi, prin aceasta nu s-a pierdut nimic, deoarece in fiecare caz, varsta totala poate fi usor calculata prin adaugarea anilor vietii sale. Motivul pentru care Moise a facut aceasta deosebire de stil intre cele doua liste nu este cunoscut. 11:12 La varsta de treizeci si cinci de ani, Arpacsad a nascut pe Selah. Arpacsad. Vezi comentariul pentru cap. 10,22. Inainte de potop varsta medie a paternitatii a fost de 117 ani (cea mai mica 65, cea mai mare 187 de ani), insa dupa aceea a scazut pana la 3035 de ani, atingand varste neobisnuite numai in cazul lui Terah si Avraam. Aceeasi descrestere se vede la varstele totale ale barbatilor dupa potop. Desi Noe insusi a atins varsta antediluviana de 950 de ani, varsta lui Sem a fost numai de 600 de ani, iar aceea a fiului sau, Arpacsad, de numai 438 de ani. La generatiile urmatoare procesul a continuat, astfel ca Nahor, bunicul lui Avraam, a trait numai pana la varsta de 148 de ani. Aceasta durata mult scurtata a vietii poate ca este atribuita in parte schimbarilor climaterice. Totusi, mult mai importanta a fost schimbarea dietei din vegetariana in cea care cuprindea carnea de animale (PP 107; CD 391). Cu fiecare generatie care a urmat, neamul omenesc s-a indepartat din ce in ce mai mult de mostenirea fizica viguroasa a lui Adam si de fructele invioratoare ale pomului vietii. 11:13 Dupa nasterea lui Selah, Arpacsad a mai trait patru sute trei ani; si a nascut fii si fiice. Selah. ,,Cel trimis inainte”. Acesta este un nume semitic, folosit si de colonistii fenicieni din Cartagina in Africa de Nord. 11:14 La varsta de treizeci de ani, Selah a nascut pe Eber. Eber. ,,Cel care traverseaza”. Avand in vedere ca urmasii lui Eber aveau sa treaca peste Eufrat si sa migreze spre Siria si Palestina, numele acesta poate sa indice inteles profetic (vezi comentariul pentru cap. 10,21). 11:15 Dupa nasterea lui Eber, Selah a mai trait patru sute trei ani; si a nascut fii si fiice. Verset ce nu a fost comentat. 11:16 La varsta de treizeci si patru de ani, Eber a nascut pe Peleg. Peleg. ,,Impartire” (vezi comentariul pentru cap. 10,25). 11:17 Dupa nasterea lui Peleg, Eber a mai trait patru sute treizeci de ani; si a nascut fii si fiice. Verset ce nu a fost comentat. 11:18 La varsta de treizeci de ani, Peleg a nascut pe Reu. Reu. ,,Prieten” sau ,,prietenie”. Se poate ca acesta sa fie si o prescurtare a lui Reuel, ,,prietenul lui Dumnezeu”, numele mai multor personaje biblice (Geneza 36,4; Exod 2,18; Numeri 2,14). 11:19 Dupa nasterea lui Reu, Peleg a mai trait doua sute noua ani; si a nascut fii si fiice. Verset ce nu a fost comentat. 11:20 La varsta de treizeci si doi de ani, Reu a nascut pe Serug. Serug. Poate sa insemne ,,cel amestecat”, ,,cel incurcat”, sau ,,mladita”. Nu este sigur care semnificatie a fost avuta in vedere. 11:21 Dupa nasterea lui Serug, Reu a mai trait doua sute sapte ani; si a nascut fii si fiice. Verset ce nu a fost comentat. 11:22 La varsta de treizeci de ani, Serug a nascut pe Nahor. Nahor. ,,Sforaitorul”. Poate ca a avut vreo greutate in vorbire. 11:23 Dupa nasterea lui Nahor, Serug a mai trait doua sute de ani; si a nascut fii si fiice. Verset ce nu a fost comentat. 11:24 La varsta de douazeci si noua de ani, Nahor a nascut pe Terah. Terah. Fara semnificatie in ebraica, ci in limba ugarita inrudita, ,,mire”. 11:25 Dupa nasterea lui Terah, Nahor a mai trait o suta nouasprezece ani; si a nascut fii si fiice. Verset ce nu a fost comentat. 11:26 La varsta de saptezeci de ani, Terah a nascut pe Avram, pe Nahor si pe Haran. Terah, la varsta de saptezeci de ani. Acest text pare ca lasa a se intelege ca Avram, Nahor si Haran erau trigemeni, nascuti cand Terah, tatal lor, era in varsta de 70 de ani. Din urmatoarele consideratiuni rezulta ca nu a fost asa. Terah a murit in Haran la varsta de 205 ani (vezi cap. 11,32). Avram a calatorit spre Canaan la varsta de 75 de ani (vezi cap. 12,4). Chemarea facuta lui Avram sa paraseasca Haranul a venit dupa moartea tatalui sau, dupa cum se declara in mod clar in Fapte 7,4. Avram nu poate sa fi avut atunci mai mult de 75 de ani, la moartea tatalui sau, iar Terah a fost cel putin de 130 de ani cand s-a nascut Avram. Deci cap. 11,26 inseamna ca Terah a inceput sa dea nastere la fii, cand avea varsta de 70 de ani. Desi cel mai tanar dintre cei trei fii, Avram, este numit primul, din cauza importantei sale ca stramos al evreilor. Cu toate ca nu este sigur care dintre ceilalti doi fii ai lui Terah, Nahor sau Haran, a fost mai mare, faptul ca Nahor s-a casatorit cu fiica lui Haran poate sa-l arate pe Haran ca fratele mai mare al lui Nahor (compara cu cele despre cap. 5,32). Avram. ,,Tatal inaltimii” sau ,,tatal inaltat”, indicand catre pozitia lui onorata ca stramos al poporului lui Dumnezeu. Mai tarziu, numele lui a fost schimbat de Dumnezeu in Avraam (cap. 17,5). Numele apare in rapoartele egiptene ca acela al unui suveran amorit dintr-o cetate palestiniana chiar pe timpul lui Avram. El apare de asemenea si intr-un document cuneiform contemporan din Babilonia, ceea ce arata ca numele era obisnuit. Nahor. Acest fiu al lui Terah a fost numit dupa numele bunicului sau. Haran. Acest nume nu are semnificatie in ebraica. Cu Haran se aseamana Charan, cetatea unde se asezase Terah. Numele cetatii, inrudit cu radacina unui cuvant sirian care inseamna ,,drum principal”, poate indica asezarea ei de-a curmezisul unei cai comerciale principale intre Mesopotamia si Mediterana. Ca in cronologia antediluviana, Pentateuhul samaritean si LXX pun pe seama patriarhilor de la potop pana la nasterea lui Avram o viata considerabil mai lunga fata de cum arata textul ebraic si traducerile engleze intemeiate pe acesta (vezi comentariul pentru cap. 5,32). In timp ce KJV are 352 de ani intre potop si nasterea lui Avram, versiunea samariteana are 942, iar LXX 1132. Se pare ca in ambele traduceri varstele la nasterea fiilor intai nascuti au fost marite in mod intentionat, intr o incercare de a obtine un timp considerat important pentru raspandirea rasiala si inmultirea natiunilor. Comentariile cu privire la cap. 5,32 au aratat deja calitatea foarte indoielnica a cronologiei antediluviene samaritene si a LXX, si astfel exista mai putine motive spre a li se da aici o consideratie serioasa. Totusi, introducerea din LXX a lui Cainan intre Arpacsad si Selah poate fi justificata. In aceasta privinta LXX este confirmata de Luca, care de asemenea il enumara pe Cainan in acest loc (Luca 3,35,36). In ciuda nepotrivirii aparente intre Moise (si 1 Cronici 1,24) pe deoparte, si Luca si LXX pe de alta parte, nu exista nici o dificultate reala. Scripturile contin numeroase si remarcabile cazuri de omisiuni de nume din listele genealogice. Ezra, de exemplu, in schitarea propriilor stramosi inapoi pana la Aron, omite cel putin sase nume (vezi Ezra 7,1-5; compara cu 1 Cronici 6,13-15). Secole mai tarziu, genealogia lui Matei despre Isus omite patru regi din Iuda si poate ca si alti stramosi ai Domnului (vezi Matei 1,8.17). De aceea, omisiunea posibila a lui Cainan de catre Moise, din lista din Geneza 11,10-26, nu trebuie sa fie considerata o inexactitate, ci mai degraba un exemplu al unei practici obisnuite printre scriitorii Evrei. Oricare ar fi situatia, lista asa cum este redata de Moise trebuie sa fie considerata cel putin destul de completa. Limbajul lui Ellen G. White (PP 125), scotand in evidenta o ,,linie neintrerupta” de barbati credinciosi de la Adam pana la Avram, care a transmis in mod personal de la unul la altul cunostinta despre adevaratul Dumnezeu, lasa sa se inteleaga ca Avram, care a devenit ,,mostenitorul acestui adevar sacru”, trebuie sa fi fost instruit de Sem. Avand in vedere ca Sem a trait un timp dupa potop, Avram trebuie sa se fi nascut cel putin cu cativa ani inainte de moartea lui, la aproximativ 500 de ani dupa potop. Cei care ajung la aceasta concluzie din pasajul anterior spun ca ea sustine versiunea ebraica, eliminand ambele cronologii ale perioadei atat samaritene, cat si a LXX si face imposibil un numar mare de omisiuni din lista genealogica a lui Moise. Pana nu dispunem de informatii mai precise, cronologia evenimentelor dinainte de nasterea lui Avram urmeaza a fi considerata ca aproximativa. O data cu aparitia lui Avram ajungem la o mai solida temelie cronologica. IND=200 Vezi tabelul cronologiei descrise in Geneza 11. 11:27 Iata spita neamului lui Terah. Terah a nascut pe Avram, pe Nahor si pe Haran. Haran a nascut pe Lot. Terah. Pana aici, Moise a povestit istoria intregii omeniri. De aici inainte raportul inspirat se ocupa aproape in mod exclusiv cu istoria unei singure familii, poporul ales al lui Dumnezeu. Celorlalte natiuni, in general, Vechiul Testament le acorda atentie numai cand vin in contact cu poporul lui Dumnezeu. Haran a nascut pe Lot. Lot, ,,cel tainuit”. Lot este prezentat din cauza rolului pe care l-a avut ca tovaras al lui Avraam in tara Canaanului si ca stramos al moabitilor si amoritilor. 11:28 Si Haran a murit in fata tatalui sau Terah, in tara in care se nascuse, in Ur in Haldea. Haran a murit in fata tatalui sau. Literal ,,in fata tatalui sau”, ceea ce inseamna ,,in timp ce tatal sau mai traia”, sau, ,,in prezenta tatalui sau”. Acesta este primul caz in care Biblia mentioneaza ca un copil moare inaintea tatalui sau. Ur in Caldeea. Dupa cum arata documentele literare si sapaturile recente, cetatea de bastina a lui Haran are o istorie lunga si glorioasa. Ruinele din Ur sunt de mult timp cunoscute sub numele de Tell el-Mugayyar, care se afla la jumatatea drumului dintre Bagdad si Golful Persic. Intre 1922 si 1934, o expeditie comuna anglo-americana a fost dusa la bun sfarsit si s-a dovedit a fi printre cele mai bogate sapaturi din toata Mesopotamia. Morminte regale ale unei vechi dinastii au dat la iveala fabuloasele lor depozite de tezaur. Ruinele bine pastrate de case, temple si un templu-turn au oferit un valoros material din care putem reconstitui istoria intrerupta a acestei cetati care a jucat un rol atat de important din primele inceputuri ale istoriei pana pe vremea Imperiului Persan. La inceputul celui de-al doilea mileniu i.Hr., cand Avram locuia aici, cetatea avea o cultura exceptional de avansata. Casele erau bine construite, si de obicei de inaltimea a doua etaje. La parter, de jur imprejurul unei curti centrale, erau grupate camere si o scara ce ducea la etajul al doilea. Cetatea avea un sistem eficace de scurgere, mai bun decat cele cu care unele orase din acea tara se pot mandri chiar in zilele de astazi. In scolile din Ur se invatau cititul, scrierea, aritmetica si geografia, dupa cum o dovedesc multele exercitii de scoala regasite. In Vechiul Testament, aceasta cetate este numita de obicei ,,Ur al Caldeii”, o expresie care nu a fost inca gasita in textele cuneiforme din Mesopotamia. In acestea, ea este numita simplu ,,Ur”. Totusi, se stie ca regiunea Ur-ului a fost locuita de triburile Caldeene aramaice, care s-ar putea sa fi venit ceva mai de timpuriu (vezi comentariul pentru cap. 10,22). Aceste triburi erau indeaproape inrudite cu familia lui Terah si amandoua sunt descendenti din Arpacsad. Amintirea acestei legaturi a fost pastrata vie prin referirea la caminul original al familiei ca Ur din Caldeea, sau ,,Ur al Caldeii”. Nivelul cultural inaintat din Ur din timpul lui Avram reduce la tacere glasul batjocoritor al acelora care l-ar stigmatiza pe Avram ca pe un nomad ignorant. El si-a petrecut tineretea intr-o cetate de inalta cultura si cu gusturi rafinate, ca fiu al unuia dintre bogatii ei cetateni si, fara indoiala, a fost un barbat bine educat. De asemenea, Avram trebuie sa fi cunoscut viata religioasa din Ur, care, asa cum dovedesc sapaturile, era politeista. Iosua declara ca Terah, tatal lui Avram slujea altor zei in Ur (Iosua 24,2). Suntem in situatia de a recunoaste ca ceilalti fii ai lui Terah faceau la fel, pentru ca Rahela, sotia lui Iacov, a furat idoli de la tatal ei, Laban, care era un nepot al lui Nahor, fratele lui Avram (Geneza 31,19). Este o minune ca Avram a ramas neatins de influentele pagane care il inconjurau. 11:29 Avram si Nahor si-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, si numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatal Milcai si Iscai. Avram si Nahor si-au luat neveste. Milca, sotia lui Nahor era o fiica a fratelui sau Haran, si prin urmare propria lui nepoata. Sarai, nevasta lui Avram, era sora lui vitrega, o fiica a lui Terah de la o alta sotie decat mama lui Avram (vezi cap. 20,12). Casatoria cu o sora vitrega si cu alte rude apropiate a fost dupa aceea oprita prin codul civil mozaic, cu toate ca, dupa cate se pare, era ingaduita pe timpul lui Avram (vezi Levitic 18,6, 9, 14). Isca. Nu este clar de ce este amintita aici Isca, o alta fiica a lui Haran. Tinand seama de o veche traditie ebraica, unii comentatori vad in numele acesta un alt nume al Sarei, nevasta lui Avram. Altii considera ca ea a fost nevasta lui Lot. Nu exista nici un temei real pentru astfel de presupuneri. 11:30 Sarai era stearpa: n-avea copii deloc. Sarai era stearpa. Aceasta declaratie pare sa implice contrastul cu Milca, cumnata Sarei (vezi cap. 24,24), si prefigureaza marea importanta a lipsei de copii a Sarei in incercarea credintei lui Avram. 11:31 Terah a luat pe fiul sau Avram, si pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului sau, si pe Sarai, nora sa, nevasta fiului sau Avram. Au iesit impreuna din Ur din Haldea, ca sa mearga in tara Canaan. Au venit pana la Haran, si s-au asezat acolo. Au iesit. Scripturile arata clar ca Avram a fost acela caruia i s-a descoperit Dumnezeu in Ur din Caldeea, iar nu lui Terah, dupa cum s-ar putea trage concluzia din acest text (PP 127). Stefan le-a spus ascultatorilor sai ca Avram a plecat din ,,Mesopotamia inainte ca sa se aseze in Haran”, ca raspuns la o porunca lamurita adresata de Dumnezeu lui personal (Fapte 7,2.3). Mai tarziu, Dumnezeu ii aminteste lui Avram ca El l-a scos din Ur din Caldeea (Geneza 15,7), nu din Haran (vezi si Neemia 9,7). Concluzionam ca Avram a fost chemat de doua ori. La prima chemare, cand locuia in Ur, el a trebuit sa paraseasca tribul sau stramosesc, iar a doua, la Haran, a trebuit sa paraseasca rudele apropiate, chiar casa tatalui sau (vezi Geneza 12,1). Cand i-a fost facuta prima chemare, Avram a ascultat de indata si a parasit regiunea pentru a gasi un nou camin in tara in care Dumnezeu ii promisese ca Se va ingriji de el. Trebuie ca el sa fi avut o influenta considerabila asupra tatalui sau, Terah, asupra lui Nahor, fratele sau si asupra lui Lot, nepotul sau, pentru ca ei au ales cu totii sa-l insoteasca. Nahor nu este amintit ca unul dintre aceia care au plecat din Ur cu Terah si Avram, dar daca nu a plecat la data aceasta, trebuie sa-i fi urmat mai tarziu (vezi cap. 24,10). Cu toate ca Avram a fost cel caruia i-a fost facuta chemarea in Ur, el locuia inca in casa tatalui sau, si astepta ca tatal sau sa ia initiativa, daca va fi binevoitor sa faca acest lucru. Desigur ca Terah a consimtit si, fiind cap de familie s-a mutat. Buna cuviinta orientala cerea sa i se dea lui Terah cinstea de a actiona in calitate de cap al familiei sale. Ar fi fost mult mai nepotrivit sa se spuna ca Avram a luat pe tatal sau Terah. Ca sa mearga in tara Canaan. Aceasta afirmatie arata ca destinatia lor a fost Canaanul chiar de la inceput. Din Mesopotamia sudica spre Canaan se putea calatori pe doua cai de comunicatie. Un drum ducea direct peste marele desert arab, insa o mare caravana de turme, cirezi si servitori multi nu putea sa strabata un astfel de teren. Celalalt drum ducea spre Eufrat, peste pustiul ingust al Siriei de nord si apoi prin valea Orontes spre sud in Canaan. Fara indoiala ca acesta a fost drumul pe care Avram a trebuit sa calatoreasca. Au venit pana la Haran. Haran este asezat pe raul Balik din Mesopotamia de nord, la jumatatea drumului dintre el si Canaan. Cauza acestei intreruperi a calatoriei nu se arata, insa ar putea sa fi fost pricinuita de frumusetile atragatoare ale regiunii sau, mult mai probabil, de varsta inaintata si starea lui Terah. Pentru cea mai mare parte a familiei, Haranul a devenit locul permanent de locuit, ceea ce inseamna ca poate frumusetile atragatoare ale regiunii ar fi dus la hotararea de a se opri acolo. Vaile Balik si Habur au pasuni bogate. Se poate ca intreaga regiune sa fi fost razlet populata si parea sa ofere frumoase posibilitati pentru cresterea bogatiei familiei, inainte de a porni la drum spre Canaan. Oricare ar fi fost motivul, Terah si familia sa au tabarat intrun loc pe care l-au numit Haran, poate in cinstea fiului si fratelui lor care murise in Ur. Din cauza diferentei neinsemnate din ortografia numelui ebraic al fiului lui Terah, Haran, si acela al cetatii Charan, legatura dintre aceste doua nume este nesigura. Dovada radacinilor puternice pe care le-au prins terahitii in noul lor camin se vede limpede din faptul ca mai multe nume ale familiei lor au ramas legate de cetati ale regiunii, timp de sute de ani si in unele cazuri timp de milenii. Este posibil ca Haran, o cetate importanta in timpul celui de-al doilea si intaiului mileniu i.Hr., a primit numele acesta in cinstea lui Haran, asa cum s-a sugerat mai sus. Memoria lui Peleg traieste in numele cetatii Paliga de la gura raului Habur. Nahor a dat numele sau cetatii lui Nahor (cap. 24,10), Til-Nahiri de mai tarziu, aproape de Haran. Numele de Serug se reflecta in orasul din apropiere, Sarugi, si asezarea Til-sa-turahi de pe raul Balik poate sa perpetueze numele lui Terah. Aceste nume de localitati reprezinta o dovada clara ca familia lui Terah a ocupat in timpurile stravechi aceste regiuni. 11:32 Zilele lui Terah au fost de doua sute cinci ani; si Terah a murit in Haran. Terah a murit in Haran. Nu este aratat cat timp a locuit Terah in Haran. Avand in vedere promptitudinea proverbiala a lui Avraam de a asculta de Dumnezeu, se pare foarte improbabil ca el sa fi ramas multi ani in Haran, stiind ca Domnul dorea ca el sa plece spre Canaan, cu exceptia bolii sau varstei tatalui sau. Se pare mai probabil ca Terah s-a oprit pentru o perioada la raul Balik pentru a-si restabili puterile pierdute, iar apoi frumusetile atragatoare ale regiunii l-au facut sa uite de tinta sa. In astfel de imprejurari, pietatea filiala urma sa-l tina pe Avram sa vegheze cu grija asupra tatalui sau. In felul acesta, toti trebuiau sa ramana in Haran in asteptarea calatoriei dupa vindecarea lui Terah. Cand el a murit, Avram si Terah au continuat planul lor original, iar ceilalti membri ai familiei au fost vrajiti de bogatia regiunii si nu au vrut sa mai plece. Terah, asemenea lui Moise, cateva secole mai tarziu, nu a ajuns sa intre in Tara Fagaduintei. Ni se aduce aminte cu putere despre starea noastra de peregrini, prin faptul ca multi dintre copiii credinciosi ai lui Dumnezeu mor pe drumul lor spre Canaanul ceresc. Totusi, gravitatea mortii lui Terah a fost neinsemnata in comparatie cu hotararea lui Nahor de a ramane in Haran. El si familia lui s-au despartit de bunavoie de fagaduintele lui Dumnezeu, refuzand sa il insoteasca pe Avram in tara fagaduita. Drept rezultat, ei si urmasii lor au disparut in cele din urma de pe arena istoriei, in timp ce Avram si urmasii lui raman timp de veacuri depozitarii harului special al lui Dumnezeu si mijlocul binecuvantarii Lui pentru lume.Comentariile lui Ellen G. White 1-9 PP 117-124; SR 72-75 2,4 PP 118; 8T 213 5 PP 123; 8T 214 5-7 PP 119 8 PP 120 9 8T 215 28 3T 138 31 PP 127 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: