Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Geneza

Geneza 10:6


10:6 Fiii lui Ham au fost: Cus, Mitraim, Put si Canaan.

Fiii lui Ham: Cus. Poporul evreu a fost asociat mult mai indeaproape cu rasa hamitica decat cu urmasii lui Iafet. Cus, sau Kus este vechea Etiopie. Ea cuprinde Nubia de astazi si o parte din Sudan pana la Khartoum. Aceasta tara este numita Cas in inscriptiile egiptene si Cusu in textele cuneiforme asiriene. Totusi, Cus nu cuprinde numai Nubia africana, ci si partea de vest a Arabiei marginindu-se cu Marea Rosie. Se stie ca unii dintre fiii lui Cus s-au asezat acolo. Zerah, Etiopianul din 2 Cronici 14,9 si locuitorii Etiopiei din Isaia 45,14, mentionati ca fiind sabeenii ca oameni de statura inalta, trebuie totusi sa fie arabi apuseni. Aproximativ pe timpul lui Ezechia, Iuda a fost in contact cu Cus, sau Etiopia, care este mentionata in cartile de mai tarziu ale Vechiul Testament (vezi 2 Regi 19,9; Estera 1,1; 8,9; Psalmi 68,31; etc.).

Mitraim. Egiptenii sunt urmasii celui de-al doilea fiu al lui Ham. Originea numelui ebraic Mitraim este obscura. Cu toate ca acest cuvant este realmente acelasi in limbile asiriana, babiloniana, araba si turca ca si in ebraica, niciodata nu a fost gasit nume indigen asemanator in inscriptiile egiptene. Egiptenii au numit tara lor fie ,,tara neagra”, desemnand fasia fertila de pamant care marginea cele doua maluri ale raului Nil in contrast cu pustiul, ,,tara rosie”, fie ca vorbea despre ea ca despre cele ,,doua tari”, fapt ce ducea cu gandul la o mai veche impartire istorica a tarii in doua regate separate. Daca cuvantul Mitraim, cu dubla lui terminatie ebraica, poate fi o reflectare a expresiei ,,doua tari” este subiectul de discutie pentru cercetatori. Egiptenii moderni folosesc nume de Misr si adjectivul Misri ca referindu-se la Egipt. Numele de Mizar, dar unei stele din constelatia Ursa mare, perpetueaza de asemenea numele lui Mitraim, fiul lui Ham.

Put. In mod traditional, Put a fost identificat ca stramos al libienilor. Aceasta traditie se intinde inapoi pana pe timpul LXX-ei, care a tradus pe Put cu ,,Libia”. Aceasta identificare desigur ca este gresita. Vechi inscriptii egiptene mentioneaza o tara africana prin numele de Punt, Putu in textele babiloniene, in care din vechi timpuri Egiptul a trimis expeditii pentru a obtine arbori rasinosi, piei de leopard, abanos, fildes si alte produse exotice. De aceea, probabil ca Punt a fost coasta africana a Somaliei si Eritreii.

Canaan. Inscriptii hieroglife si cuneiforme din cel de-al doilea mileniu i.Hr. plaseaza Canaanul ca fiind regiunea care se invecineaza la apus cu Mediterana, la nord cu Libanul si la sud cu Egiptul. Acesta este mai mult un nume colectiv pentru populatia indigena a Palestinei, Feniciei si a oraselor-state hitite din nordul Siriei. Fenicienii si colonistii lor, cartaginezii din Africa de nord, se refera la ei insisi, pe monedele lor, ca fiind canaaniti, pana in vremurile romane (vezi v.15). Desi Canaan a fost fiul lui Ham, limba canaanita a fost semitica, asa cum arata in mod clar scrierea canaanitilor. Se pare ca ei au acceptat limba semitica intr-o faza foarte timpurie a istoriei lor. Dupa cate se pare, acest lucru era adevarat si cu privire la egipteni, pentru ca limba lor este puternic semitica. De fapt, vechii egipteni, ale caror legaturi hamitice nici un invatat nu le va pune la indoiala, au luat atat de multe elemente semitice in limba lor, incat unii cercetatori au clasificat limba egipteana ca fiind semitica. Poate ca apropierea geografica a canaanitilor de natiunile semitice din Orientul Apropiat este raspunzatoare pentru acceptarea din partea lor a limbii semitice. Cultura, limba si scrierea babiloniana au fost preluate in mod virtual de aproape toate popoarele care au trait intre Eufrat si Egipt, dupa cum arata Scrisorile Amarna din secolul al XIV-lea i.Hr.

Faptul ca nu intotdeauna o limba vorbita de un popor este o dovada clara cu privire la rasa careia ii apartine este evident din numeroasele exemple vechi si moderne. Cucerirea araba a intregii regiuni mediteraneene a facut ca araba sa fie limba vorbita si scrisa a populatiilor semitice si a celor nesemitice deopotriva, de la coasta Atlanticului pana la Indus.