10:22 Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacsad, Lud si Aram.
Fiii lui Sem: Elam. Acest verset il conduce pe cititor spre caminul semitilor, Mesopotamia si restul Arabiei. Elam este regiunea care se marginea la apus cu Tigrul inferior si la nord-est cu Media. Susa, vechea capitala a Elamului (Daniel 8,2) a devenit mai tarziu una dintre capitalele imperiului Persan (vezi, de ex. Estera 1,2). Sapaturile de la Susa au scos la iveala numeroase documente scrise in scriere cuneiforma, care ne permit sa reconstituim cea mai veche istorie si religie a elamitilor. Astfel, s-a descoperit ca cea mai veche populatie a regiunii elamite a apartinut de fapt rasei semite si ca a avut legaturi cu babilonienii. Cele mai vechi inscriptii elamite sunt scrise in limba babiloniana, iar cei mai vechi zei ai lor au fost imprumutati din regiunea Tigrului. Legaturile elamitilor de mai tarziu cu alte natiuni cunoscute sunt totusi obscure.
Asur. Asiria a ocupat partea centrala a vaii Tigrului, intinzandu-se in nord pana la muntii Armeniei si in est pana la platoul Mediei. Numele fiului lui Sem, Asur, a fost luat pe rand de principalul zeu al asirienilor, de cea mai veche capitala a tarii, acum Calah-Shergat si de natiunea insasi. Asiria apare in rapoartele istorice de la inceputul celui de-al doilea mileniu d.Hr. pana la nimicirea ei de catre mezi si babilonieni, in ultima parte a secolului al VII-lea. In timpul celei mai mari parti a perioadei ei puternice, Asiria a fost biciul natiunilor. Cruzimea ei fata de vrasmasii invinsi nu a fost niciodata intrecuta. Regatul lui Israel a fost nimicit de asirieni si insusi regatul de sud al lui Iuda de abia a scapat.
Arpacsad. Identificat de unii comentatori cu Arrafa, regiunea dintre Media si Asiria. Aceasta este mai probabil tara antica a arpachitilor, intre lacurile Urmia si Van, numita dupa Arpacsad. (Evr. Arpacsad)
Lud. Deosebit de Ludim, mentionat in v.13, Lud poate fi identificat cu tara lui Lubdi, care apare in vechile rapoarte ca o regiune care se afla intre partea superioara a raurilor Eufrat si Tigru.
Aram. Stramos al arameilor. In al doilea mileniu i.Hr. poporul acesta ocupa partea nordul Siriei intre Mesopotamia si Fenicia, dar mai tarziu a fost impins spre sud.
Arameii nu s-au unit ca natiune niciodata, ci au fost impartiti in multe triburi si mici state-cetati. Damascul, cel mai puternic dintre statele aramaice, a fost in cele din urma cucerit de Tiglatpilesser al III-lea in anul 732 i.Hr. Acest eveniment marcheaza sfarsitul istoriei politice a arameilor, insa cu nici un chip sfarsitul influentei lor culturale asupra natiunilor invecinate. Ei au fost risipiti in toate partile printre vechile popoare si le-au lasat limba si scrierea lor. Ca rezultat, limba aramaica a devenit in foarte scurt timp mijlocul universal de comunicatie de la hotarul Indiei in est pana la Marea Egee in vest, de la Caucaz in nord pana in Etiopia in sud. Timp de secole aramaica a ramas cea mai raspandita limba folosita in Orientul Apropiat, si a fost limba obisnuita a evreilor in timpul lui Isus.
Alt popor de origine aramaica sau strans inrudit a fost cel al caldeenilor, un trib sudbabilonian care locuia in apropiere de ,,Ur din Caldeea” si care a luptat impotriva asirienilor, a detinut tronul Babilonului de mai multe ori in secolul al VIII-lea i.Hr. si mai tarziu a intemeiat marea dinastie neo-babiloniana a lui Nebucadnetar Isus, cuceritorul Ierusalimului.