Printable ModeGeneza, 10
|
10:1 Iata spita neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham si Iafet. Dupa potop li s-au nascut fii. Iata spita neamului. Autenticitatea Genezei 10 a fost contestata de criticii Bibliei, care l-au stigmatizat fie ca un document ulterior intemeiat pe informatii gresite, fie ca fiind o adevarata inventie. Totusi, recentele descoperiri dovedesc validitatea ei. Fara Geneza 10, cunostintele noastre despre originea si legaturile dintre diferitele rase ar fi mult mai putin complete decat sunt. Acest capitol confirma cuvintele lui Pavel la Atena, ca Dumnezeu ,,a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur [sa locuiasca pe toata fata pamantului]” (Fapte 17,26). Fiilor lui Noe. Expresia ,,Iata spita neamului” apare in mod frecvent in Geneza (vezi Geneza 6,9; 11,10; 25,12.19; etc.), de obicei, ca titlu pentru informare genealogica. Fiii lui Noe nu sunt trecuti pe lista dupa varsta, ci dupa importanta lor relativa fata de evrei (vezi comentariul pentru cap. 5,32). Toti cei trei fii s-au nascut inainte de potop. Sem inseamna ,,nume” sau ,,renume”, Ham ,,caldura”, iar Iafet, fie ,,frumusete”, fie ,,expansiune”. Se pare ca pentru Iafet este preferabil ultimul inteles, avand in vedere binecuvantarea rostita de tatal sau asupra lui (vezi cap. 9,27). Acest nume reflecta, probabil, simtamintele lui Noe la data nasterii lor. Nasterea lui Sem il asigura pe Noe de ,,renume”, exista in inima lui o ,,caldura” deosebita pentru Ham, in Iafet, el a vazut cresterea familiei sale. De asemenea, numele mai sugereaza si viziunea profetica. Sem a fost renumit ca stramos al lui Avraam si astfel al lui Mesia, firea lui Ham a fost aprinsa, neinfranta si senzuala, urmasii lui Iafet s-au imprastiat pe diferite continente. Insa Duhul inspiratiei nu s-a descoperit numai in numele pe care Noe le-a dat fiilor sai. El se reflecta si in binecuvantarile si blestemul rostit asupra lor (vezi cap. 9,25-27). Numele de Ham, astazi apare adesea ca nume ebraic sub forma de Chaim. Li s-au nascut fii. Insemnata binecuvantare a lui Dumnezeu asupra supravietuitorilor potopului a avut ca rezultat rapida inmultire a neamului omenesc (vezi cap. 9,1; 10,32). Ordinea in care sunt prezentate numele fiilor lui Noe este in armonie cu un procedeu literar ebraic cunoscut ca ,,paralelism rasturnat”. Dupa ce da numele lor in ordinea obisnuita, ,,Sem, Ham si Iafet”, Moise enumara mai intai urmasii lui Iafet si la sfarsit pe cei ai lui Sem. Un alt caz al acestui procedeu se intalneste in Matei 25,2-4. 10:2 Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Mesec si Tiras. Fiii lui Iafet au fost: Gomer. Gomer a fost stramosul unui popor cunoscut din inscriptiile asiriene ca Gamir sau Gimirrai. Ei sunt cimerienii din vechea literatura greaca si apartin familiei de natiuni indo-europene. Dupa autorul grec Homer, cimerienii au migrat din nordul Europei si au aparut in provinciile nordice ale Imperiului Asirian pe timpul lui Sargon al doilea, prin secolul al VIII-lea i.Hr. Ei au invadat vechea Armenie, insa au fost impinsi spre vest de asirieni. O veche scrisoare asiriana arata ca nici unul dintre traducatorii lor nu cunosteau limba poporului lui Gomer. Cimerienii, la randul lor, au nimicit regatele Frigian si Lidian din Asia Mica, insa au fost absorbiti gradat de popoarele din Anatolia. Poetii vremii vorbesc despre teroarea inspirata in sufletele oamenilor de cimerieni. Ca marturie a puterii lor, o mare parte din Anatolia a purtat candva numele de Gomer. Cei din vechime au vorbit despre ,,Bosporos Cimerian”, iar armenii mai numesc inca Gamir o parte din tara lor. Se crede ca Crimeea poarta numele lor pana in ziua de azi. Magog. Identificarea acestui nume este dificila. In Ezechiel 38,39, Gog, un rege al lui Magog, apare ca un crunt vrasmas al poporului lui Dumnezeu. O scrisoare din secolul al XV-lea a regelui babilonian catre un faraon egiptean mentioneaza pe Magog ca fiind un trib barbar din nordul indepartat. Prin urmare, se presupune ca acest trib a trait undeva prin nordul Marii Negre, probabil in apropiere de urmasii lui Gomer, un frate al lui Magog. Madai. Mezii, sau madaii, apar pentru prima oara in inscriptiile asiriene ale secolului al IX-lea i.Hr. ca un popor care a trait pe inaltul platou iranian la rasarit de Asiria. Dupa ce au jucat un rol minor in istoria lumii antice, ei apar deodata in secolul al VII-lea i.Hr. ca o natiune puternica sub regele Cyaxares, cand, in unire cu babilonienii, nimicesc Imperiul Asirian. Cand cei doi aliati au impartit imperiul nimicit, mezii au primit provinciile nordice din partea superioara a raului Halys din Asia Mica, stapanind intinsul lor domeniu din Ecbatana, Ahmeta biblica (vezi Ezra 6,2. Astyages, fiul lui Cyaxares, a fost infrant de conducatorul persan Cyrus, care a unit imparatia Mediei si Persiei, iar apoi a nimicit Babilonul. In felul acesta, suprematia a ajuns, pentru prima data in istoria lumii, in mainile rasei indo-europene. Iavan. Grecii, sau Ionienii, au descins din Iavan. Ionienii din primele timpuri sunt mentionati pentru prima data in rapoartele hitite ca locuitori ai regiunilor de coasta apusene din Asia Mica. Aceasta s-a intamplat pe la mijlocul celui de-al doilea mileniu i.Hr., aproximativ pe vremea cand a scris Moise Geneza. In inscriptiile asiriene ei sunt numiti yamnai. Tubal. Tiberienii lui Herodot si Tabalaenii din izvoarele cuneiforme asiriene urmeaza sa fie identificati ca urmasii lui Tubal. Tubal este mentionat in inscriptiile celui de-al doisprezecelea secol i.Hr. ca fiind aliat cu Muski (Mesec) si Kaski intr-o incercare de a cuceri partea de nord-est a Mesopotamiei. Salmanasar al III-lea se refera la Tubal ca tara pentru prima data prin secolul al IX-lea i.Hr., in timp ce inscriptiile cu un secol mai tarziu ii localizeaza pe tabalaeni ca fiind colonisti in Muntii Anti-Taurus din sudul Capadociei. Mai tarziu, ei au fost impinsi in Armenia, unde autorii greci din perioada clasica au venit in contact cu ei. Mesec. Probabil stramos al asa-numitilor Moschoi din scriitorii clasici greci, Mushku din inscriptiile asiriene. Aceste inscriptii reprezinta pe Tabal si pe Mushku ca aliati, ca in Ezechiel 38. Mushku apar pentru prima data, in partea de nord a Mesopotamiei, in timpul domniei lui Tiglatpilesser I, aproximativ pe la 1100 i.Hr. Ceva mai tarziu, ei s-au asezat in Frigia, iar de acolo, in secolul al VIII-lea, sub regele lor Mita, au pornit cu razboi asupra lui Sargon al II-lea. In aceasta batalie impotriva asirienilor, ultimul rege al Carchemis-ului a incercat in zadar sa obtina ajutor de la Mita, regele Mesecului. Dupa ce a stapanit catava vreme asupra partii de nord a Anatoliei, Mushku au pierdut-o, mai intai in fata cimerienilor, iar apoi in fata Lidienilor. Tiras. Probabil stramos al Tursenoi. Acest popor, care isi trage numele de la Tiras, a trait pe coasta de vest a Asiei Mici, unde erau binecunoscuti ca pirati. Inruditi, probabil, cu tirsenienii italieni, ei apar mai tarziu, prin secolul al XIII-lea i.Hr. in inscriptiile egiptene, sub numele de Turusha. Ei au jucat un rol de conducatori printre popoarele migratoare de coasta din perioada pre-elena. 10:3 Fiii lui Gomer: Aschenaz, Rifat si Togarma. Fiii lui Gomer: Aschenaz. Aschenaz, primul fiu al lui Gomer, fiul lui Iafet, a fost stramosul poporului indo-european Ashkuza, care a trait pe la sud-est de lacul Urmiah, pe vremea lui Esarhaddn, in secolul al VII-lea i.Hr. Lacul Aschenian din Frigia isi trage numele de la el. Esarhaddon a dat pe fiica sa de sotie lui Bartatua, regele asuzilor, dupa ce a fost asigurat prin zeul soarelui lui ca Bartatua va ramane credincios fata de Asiria. De aici inainte ii gasim pe Ashkuza unindu-si fortele cu ale asirienilor impotriva cimerienilor si a mezilor. Madies, fiul lui Baratua, a incercat fara succes sa ii ajute pe asirieni cand mezii si babilonienii au asediat Ninive. Dupa caderea Asiriei, ascuzii au fost subjugati de mezi. Impreuna cu imparatiile indo-europene ale Araratului, minni si ale mezilor, ei au fost chemati la lupta de Ieremia pentru a nimici Babilonul (Ieremia 51,27). Rifat. Datorita legaturilor sale cu Gomer, Aschenaz si Togarma, probabil ca Rifat a fost stramosul unui alt trib european din Capadocia. Totusi, numele lui nu a fost gasit inca in vechile inscriptii. Iosif Flavius ii identifica pe urmasii lui cu paflagonienii care au locuit la vest de Halys-ul inferior din Asia Mica si a carui capitala a fost la Sinope. Togarma. Stramos al poporului Tagarma sau Tagarama, mentionat in rapoartele hitite ale secolului al XIV-lea i.Hr. Ei sunt asa-numitii tilgarimu din inscriptiile asiriene, care ii aseaza in nordul muntilor Taurus. Sancherib, fiul lui Sargon ii mentioneaza alaturi de chilakki, care au locuit pe Halys in Asia Mica. Amandoi regii asirieni pretind ca au cucerit tara lor. Ezechiel declara (Ezechiel 27,14) ca din tara lor se aduceau catari si cai la targurile din Fenicia. Togarma apare in Ezechiel 38,6 printre aliatii lui Magog. Armenii urmaresc genealogia lor inspre inapoi pana la Haic, fiul lui Torgomsi, de aceea, se pare ca sunt descendentii lui Togarma. 10:4 Fiii lui Iavan: Elisa, Tarsis, Chitim, si Dodanim. Fiii lui Iavan: Elisa. Deoarece Tirul a importat invelitoarele sale de purpura din ,,ostroavele Elisei” (Ezechiel 27,7), probabil insulele Sicilia si Sardinia, s-ar parea ca descendentii lui Elisa, fiul lui Iavan, trebuie sa fie cautati in acea regiune. Se stie ca Sicilia si Sardinia au fost colonizate de greci, astfel, locuitorii din Sardinia si Corsica au fost ,,fiii” Greciei continentale, exact asa cum Elisa a fost fiul lui Iavan, din care au descins grecii. Asemanarea numelui Elisa pentru aceasta parte a Greciei, numita Aeolis sau Elis, si cu numele ,,Elada” cu care Grecii au numit tara lor, pare sa faca legatura cu Elisa, de la inceput, si cu Grecia de pe continent. Tarsis. Acest nume apare des in Biblie. Dupa Isaia 66,19 si Psalmi 72,10, Tarsis a fost o tara ,,indepartata”. Ea avea bune legaturi comerciale cu Tirul, care importa de acolo argint, fier, cositor si plumb (Ezechiel 27,12). Iona a avut de gand sa fuga la Tars, cand Domnul l-a trimis la Ninive (Iona 1,3). Cea mai indepartata colonie feniciana fiind acolo, cele mai mari vase oceanice ale Feniciei au fost numite ,,corabiile din Tarsis” (Psalmi 48,7). Se presupune ca aceasta este regiunea miniera din sud-vestul Spaniei, Tartessus al grecilor si romanilor. Asezat la vest de Gibraltar la gura raului Baetis, acum Guadalquivir, Tarsis a fost cel mai important port al Spaniei antice. Mai tarziu, numele de Tarsis a fost extins asupra intregii regiuni. Chitim. Multi comentatori au identificat Chitimul cu Cipru, deoarece capitala Ciprului se numea Chition. Aceasta s-ar potrivi cu Isaia 23,1.12 care vorbeste despre Chitim ca neaflandu-se departe de Tir si Sidon. In Ieremia 2,10 si Daniel 11,30, prin numele de Chitim se intelege greci in general. Insa, semnificatia lui primara, ca in Isaia, poate sa fie mult mai circumscrisa. De aceea este certa identificarea Chitimului fie cu Ciprul, fie cu alte insule din apropierea Greciei. Dodanim. Daca ortografia aceasta este corecta, trebuie sa intelegem ca este grecescul dardanieni, de-a lungul coastei grecesti a Asiei Mici. Totusi, LXX il reda rodioi. Lista paralela din 1 Cronici 1,7 reda in ebraica rodanim, pe care traducatorii KJV l-au schimbat in donanim, ca sa se potriveasca ortografiei ebraice din cap. 10,4. Literele D si R din ebraica se aseamana atat de mult, incat un copist, in acest verset, ar fi putut foarte usor sa confunde pe r cu d. Daca ortografia numelui, in original, a fost intr-adevar Rodanim, atunci probabil ca este vorba de grecii din Insula Rodos. 10:5 De la ei se trag popoarele din tarile neamurilor de pe malul marii, dupa tinuturile lor, dupa limba fiecaruia, dupa familiile lor, dupa semintiile lor. Popoarele din tarile neamurilor. Urmasii lui Iavan, diferitele triburi grecesti mentionate in versetul precedent – populatia Greciei si a insulelor invecinate cu ea, a Siciliei, Sardiniei, Spaniei si Ciprului – au pornit sa colonizeze insulele si regiunile de coasta ale Mediteranei. Acest verset arata ca numele date indica numai grupuri tribale principale. Evident ca pana pe vremea lui Moise avusesera loc mai multe ramificatii. Cand a fost scrisa Geneza, populatiile Mediteranei centrale si de vest au fost subimpartite in multe si diferite grupe, descinzand probabil toate din Iavan, cel de-al patrulea fiu al lui Iafet. 10:6 Fiii lui Ham au fost: Cus, Mitraim, Put si Canaan. Fiii lui Ham: Cus. Poporul evreu a fost asociat mult mai indeaproape cu rasa hamitica decat cu urmasii lui Iafet. Cus, sau Kus este vechea Etiopie. Ea cuprinde Nubia de astazi si o parte din Sudan pana la Khartoum. Aceasta tara este numita Cas in inscriptiile egiptene si Cusu in textele cuneiforme asiriene. Totusi, Cus nu cuprinde numai Nubia africana, ci si partea de vest a Arabiei marginindu-se cu Marea Rosie. Se stie ca unii dintre fiii lui Cus s-au asezat acolo. Zerah, Etiopianul din 2 Cronici 14,9 si locuitorii Etiopiei din Isaia 45,14, mentionati ca fiind sabeenii ca oameni de statura inalta, trebuie totusi sa fie arabi apuseni. Aproximativ pe timpul lui Ezechia, Iuda a fost in contact cu Cus, sau Etiopia, care este mentionata in cartile de mai tarziu ale Vechiul Testament (vezi 2 Regi 19,9; Estera 1,1; 8,9; Psalmi 68,31; etc.). Mitraim. Egiptenii sunt urmasii celui de-al doilea fiu al lui Ham. Originea numelui ebraic Mitraim este obscura. Cu toate ca acest cuvant este realmente acelasi in limbile asiriana, babiloniana, araba si turca ca si in ebraica, niciodata nu a fost gasit nume indigen asemanator in inscriptiile egiptene. Egiptenii au numit tara lor fie ,,tara neagra”, desemnand fasia fertila de pamant care marginea cele doua maluri ale raului Nil in contrast cu pustiul, ,,tara rosie”, fie ca vorbea despre ea ca despre cele ,,doua tari”, fapt ce ducea cu gandul la o mai veche impartire istorica a tarii in doua regate separate. Daca cuvantul Mitraim, cu dubla lui terminatie ebraica, poate fi o reflectare a expresiei ,,doua tari” este subiectul de discutie pentru cercetatori. Egiptenii moderni folosesc nume de Misr si adjectivul Misri ca referindu-se la Egipt. Numele de Mizar, dar unei stele din constelatia Ursa mare, perpetueaza de asemenea numele lui Mitraim, fiul lui Ham. Put. In mod traditional, Put a fost identificat ca stramos al libienilor. Aceasta traditie se intinde inapoi pana pe timpul LXX-ei, care a tradus pe Put cu ,,Libia”. Aceasta identificare desigur ca este gresita. Vechi inscriptii egiptene mentioneaza o tara africana prin numele de Punt, Putu in textele babiloniene, in care din vechi timpuri Egiptul a trimis expeditii pentru a obtine arbori rasinosi, piei de leopard, abanos, fildes si alte produse exotice. De aceea, probabil ca Punt a fost coasta africana a Somaliei si Eritreii. Canaan. Inscriptii hieroglife si cuneiforme din cel de-al doilea mileniu i.Hr. plaseaza Canaanul ca fiind regiunea care se invecineaza la apus cu Mediterana, la nord cu Libanul si la sud cu Egiptul. Acesta este mai mult un nume colectiv pentru populatia indigena a Palestinei, Feniciei si a oraselor-state hitite din nordul Siriei. Fenicienii si colonistii lor, cartaginezii din Africa de nord, se refera la ei insisi, pe monedele lor, ca fiind canaaniti, pana in vremurile romane (vezi v.15). Desi Canaan a fost fiul lui Ham, limba canaanita a fost semitica, asa cum arata in mod clar scrierea canaanitilor. Se pare ca ei au acceptat limba semitica intr-o faza foarte timpurie a istoriei lor. Dupa cate se pare, acest lucru era adevarat si cu privire la egipteni, pentru ca limba lor este puternic semitica. De fapt, vechii egipteni, ale caror legaturi hamitice nici un invatat nu le va pune la indoiala, au luat atat de multe elemente semitice in limba lor, incat unii cercetatori au clasificat limba egipteana ca fiind semitica. Poate ca apropierea geografica a canaanitilor de natiunile semitice din Orientul Apropiat este raspunzatoare pentru acceptarea din partea lor a limbii semitice. Cultura, limba si scrierea babiloniana au fost preluate in mod virtual de aproape toate popoarele care au trait intre Eufrat si Egipt, dupa cum arata Scrisorile Amarna din secolul al XIV-lea i.Hr. Faptul ca nu intotdeauna o limba vorbita de un popor este o dovada clara cu privire la rasa careia ii apartine este evident din numeroasele exemple vechi si moderne. Cucerirea araba a intregii regiuni mediteraneene a facut ca araba sa fie limba vorbita si scrisa a populatiilor semitice si a celor nesemitice deopotriva, de la coasta Atlanticului pana la Indus. 10:7 Fiii lui Cus: Seba, Havila, Sabta, Raema si Sabteca. Fiii lui Raema: Seba si Dedan. Fiii lui Cus: Seba. Istoricul evreu Iosif Flavius identifica pe Seba cu regatul nubian Meroë, o tara africana situara intre Nilul Albastru si raurile Atbara. Aceasta parere trebuia sa fie corecta pe vremea lui Iosif, deoarece egiptenii migrasera pe atunci din Arabia sudica spre Africa. Totusi, Seba a fost un trib, cel putin la origine, in partea de sud a Arabiei. In Psalmi 72,10, cele mai indepartate natiuni de pe timpul lui Solomon sunt aratate ca aducand daruri lui Solomon – Seba, departe spre sud, Tarsis, spre vest si Saba spre est. In Isaia 43,3 se refera la Seba ca fiind in imediata vecinatate cu Etiopia (Cus). Isaia 45,14 accentueaza statura inalta a locuitorilor ei. Havila. In afara de Biblie, Havila nu este mentionata. Diferite afirmatii biblice arata ca a fost un trib arab nu departe de Palestina. Geneza 25,18 fixeaza hotarul de rasarit al Edomului la Havila, care era de asemenea, limita rasariteana a campaniei lui Saul impotriva amalecitilor (vezi 1 Samuel 15,7). Pentru Havila antediluviana vezi comentariul pentru Geneza 2,11. Sabta. Unii comentatori au identificat pe Sabta cu Sabota, orasul capitala al Hadhramautului, tara in sudul Arabiei. Altii considera ca ea era aceeasi ca si Safta lui Ptolemeu din Golful Persic. Identificarea hotarata este imposibila. Raema. Deoarece triburile Arabiei ale lui Seba si Dedan au fost la inceput asezate in partea sud-vestica a Arabiei, este posibil ca poporul Raema sa fi trait in aceeasi regiune. Ezechiel mentioneaza pe Raema si Seba ca facand comert cu tamaie, pietre pretioase si aur la targurile din Tir. Probabil ca acesta este tribul Ramanites, asezat, dupa geograful roman Strabo, in sud-vestul Arabiei. La ei se mai face referire si intr-o renumita inscriptie araba care atribuie lauda zeului local pentru salvarea mineanilor de atacurile lui Seba si Haolan, pe drumul de la Ma’in la Raema. Sabteca. Nu se mai stie nimic despre acest fiu din urmasii lui. Unii au cautat sa identifice caminul lor cu Samudake din Golful Persic. Acest fapt este foarte nesigur, deoarece toti arabii cusiti se pare ca s-au asezat in partea de vest a Arabiei. Seba. Sabeenii, descendenti ai lui Seba, sunt binecunoscuti atat din Biblie, cat si din alte izvoare. In vremurile Vechiului Testament, Seba apare ca o natiune bogata in comert. Regina ei a facut o vizita oficiala imparatului Solomon. Mai tarziu, Sabeenii ajung cel mai important popor din sudul Arabiei, in vecinatatea Yemen-ului modern. Un mare numar de inscriptii, in majoritate inca nepublicate, aduc marturie cu privire la religia lor, despre istoria lor si inaltul nivel al culturii lor. Prin construirea de mari diguri si a unui intins sistem de irigatie, sabeenii au marit mult fertilitatea si bogatia tarii lor, in asa masura incat in vremurile clasice, ea a ajuns sa fie cunoscuta ca Arabia Felix, ,,Arabia fericita”. Neglijarea sau distrugerea in cele din urma a acestor diguri, a adus in mod treptat, eclipsa sabeenilor ca natiune. Dedan. Acest nepot al lui Cus a ajuns stramosul unui trib sud-arab despre care nu se stie nimic mai mult. Acest trib nu trebuie sa fie confundat cu descendentii unui nepot al lui Avraam, Ketura, care a trait la granita sudica a Edomului, la nord-vestul Arabiei (Geneza 25,3; 1 Cronici 1,32; Isaia 21,13; Ieremia 25,23; 49,8; Ezechiel 25,13; 27,15.20; 38,13). 10:8 Cus a nascut si pe Nimrod: el este acela care a inceput sa fie puternic pe pamant. Cus a nascut pe Nimrod. Desi numele lui Nimrod se afla in documentele babiloniene, totusi arabii fac legatura unor vechi asezari cu numele lui. De exemplu, Birs-Nimrud, este numele lor pentru ruinele de la Borsipa; si Nimrud, de la Calah. Aceste nume trebuie sa fie o ramasita a unor foarte vechi traditii si nu pot fi atribuite numai influentei Coranului. Atat cat dovedesc datele istoriei in general, cei mai vechi locuitori ai Mesopotamiei nu erau semiti, ci sumerieni. Despre originea sumerienilor se cunoaste putin. Faptul ca Nimrod, un hamit, a intemeiat primele state-cetati din Mesopotamia, sugereaza ca sumerienii au fost hamiti. Sa fie puternic. Aceasta expresie indica o persoana renumita pentru fapte curajoase si indraznete. Ea poate sa cuprinda si semnificatia de ,,tiran”. 10:9 El a fost un viteaz vanator inaintea Domnului; iata de ce se zice: Ca Nimrod, viteaz vanator inaintea Domnului. Un viteaz vanator inainte Domnului. Nimrod inseamna ,,el se va rascula”, fapt ce arata ca descrierea lui ca ,,un viteaz vanator inaintea Domnului” nu era in sensul cel bun de a lucra in armonie cu voia lui Dumnezeu. LXX reflecta aceasta idee traducand aceasta expresie ,,inaintea Domnului” ca ,,impotriva Domnului”. Cu toate ca Nimrod a lucrat sfidandu-L pe Dumnezeu, faptele lui cele mari i-au facut faima printre contemporani, ca si printre generatiile care au urmat. Legendele babiloniene despre Ghilgames, care apar adesea pe basoreliefurile si pecetile cilindrice babiloniene si in documentele literare, este posibil sa se refere la Nimrod. De obicei, Ghilgames este aratat ca omorand lei sau alte fiare salbatice cu mainile goale. Faptul ca Nimrod a fost un hamit poate sa fie motivul pentru care babilonienii, urmasi ai lui Sem, au atribuit faptele lui faimoase unuia dintre proprii vanatori si au uitat intr-adins numele lui. 10:10 El a domnit la inceput peste Babel, Erec, Acad si Calne, in tara Sinear. El a domnit la inceput. Aceasta poate sa insemne fie prima sa domnie, fie inceputul suveranitatii sale. In registrul natiunilor, Nimrod apare ca autor al imperialismului. Sub el, societatea a trecut de la forma patriarhala la forma monarhica. El este primul om mentionat in Biblie in calitate de conducator al unui regat. Babel. Primul regat al lui Nimrod a fost Babilonul. Cu ideea ca cetatea lor este reoglindirea pamanteasca a cerestilor locuinte ale zeilor lor, babilonienii i-au dat numele de Bab-ilu, ,,poarta lui Dumnezeu” (vezi comentariul pentru cap. 11,9). Legende babiloniene pun intemeierea cetatii o data cu crearea lumii. Fara indoiala ca, avand aceasta idee in minte, Sargon I, un vechi rege semit al Mesopotamiei, a luat din Babilon pamant sacru pentru intemeierea unei alte cetati dupa modelul Babilonului. Chiar in perioada de mai tarziu a suprematiei asiriene, Babilonul nu si-a pierdut insemnatatea de centru al culturii din Mesopotamia. Totusi, cea mai mare faima si glorie a sa a atins-o pe timpul lui Nebucadnetar, care a facut din el cea dintai metropola a lumii. De la distrugerea lui de catre regele persan Xerxes, Babilonul zace in ruine (Isaia 13,19). Erec. Babilonianul Uruk, modernul Warka. Sapaturile recente au dovedit ca este una dintre cele mai vechi cetati existente. Cele mai vechi documente scrise descoperite vreodata au fost gasite acolo. Uruk a fost cunoscut babilonienilor ca vecinatatea unde au avut loc cele mai mari fapte ale lui Ghilgames, un fapt care se pare ca sprijina sugestia ca legendele lui Ghilgames au fost reminiscente ale vechilor fapte ale lui Nimrod. Acad. In vechime, a fost resedinta regilor Sargon I si Naram-Sin. Ruinele acestei cetati inca nu au fost descoperite, insa ele trebuie sa fie prin apropiere de Babilon. Vechea populatie semita din Mesopotamia inferioara a ajuns sa fie numita acadiana, iar limbile babiloniana si asiriana se refera acum la ea, in mod colectiv, prin acelasi termen. Calne. Desi Calne nu a fost inca identificat cu certitudine, probabil ca el a fost acelasi cu Nippur, actualul Niffer. Aproape optzeci la suta din toate textele sumeriene cunoscute au fost gasite in aceasta asezare. Ea a fost numita de sumerieni Enlil-ki, ,,cetatea lui (zeului) Enlil.” Babilonienii au inversat ordinea celor doua componente ale acestui nume si fac referire la cetate in cele mai vechi inscriptii ale lor ca Ki-enlil, mai tarziu Ki-Illina. Aceasta poate ca a dat nastere la ebraicul ,,Calne”. Dupa Babilon, Nippur a fost cea mai sfanta cetate din Mesopotamia inferioara si se lauda cu temple importante. Din cele mai vechi timpuri pana la ultima perioada persana, cetatea a constituit un centru de cultura si de comert intens. Sinear. Cetatile de mai sus erau asezate in tara Sinear, termen folosit in mod generic in Vechiul Testament pentru Babilonia, cuprinzand Sumer in sud si Acad in nord (vezi Geneza 11,2; 14,1.9; Iosua 7,21; ebr. ,,o manta de Sinear”; Isaia 11,11; Zaharia 5,11; Daniel 1,2). Numele este inca tot ceva neclar. Pe vremuri s-a crezut ca a derivat din cuvantul sumer, vechea Sumeria, care este asezata in partea cea mai sudica a Mesopotamiei. Totusi, este mult mai probabil ca deriva din Sanhar din anumite texte cuneiforme, o tara a carei asezare nu a fost inca precizata. Unele texte par sa indice ca Sanhar a fost mai degraba in Mesopotamia de nord decat in cea de sud. Desi este sigur ca Sinear este Babilonia, originea termenului este inca neclara. 10:11 Din tara aceasta a intrat in Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah Din tara aceasta a intrat in Asiria. (Engleza: din aceasta tara a plecat Asur) Chiar daca aceasta traducere este posibila, in ebraica modul de constructie a frazei o favorizeaza pe cea data de RSV, care il mentine pe Nimrod ca subiect si reda astfel: ,,din tara aceasta el a intrat in Asiria”. In Mica 5,6, Asiria este numita ,,tara lui Nimrod”. Plecarea lui Nimrod in Asiria si reinviorarea activitatii sale de construire acolo a constituit o extensie a imperiului sau intr-o directie nordica. Ceea ce Asiria a pierdut din intinderea ei geografica a recastigat in putere politica in istoria ei de mai tarziu. Ninive. Timp de secole Ninive a fost vestita fiind capitala Asiriei. Asirienii insisi au numit-o Ninua, fiind inchinat, dupa cat se pare, zeitei babiloniene Nina. Aceasta indica Babilonul ca fiind caminul anterior al lui Nimrod si corespunde cu raportul biblic ca el, primul rege al Babilonului, a fost si intemeietorul Ninivei. Sapaturile au aratat ca Ninive a fost una dintre cele mai vechi cetati din Mesopotamia superioara. Asezata fiind la intersectia drumurilor internationale de comert intens, Ninive a devenit curand un important centru comercial. In timpul celui de-al doilea mileniu i.Hr., ea a apartinut in repetate randuri cand babilonienilor, cand hititilor sau hitanianilor inainte de a fi luata sub control asirian in cel de-al XIV-lea secol i.Hr. Mai tarziu, fiind capitala Imperiului Asirian, ea a fost infrumusetata cu palate si temple marete si puternic fortificate. In anul 612 i.Hr., cetatea a fost distrusa de mezi si babilonieni si de atunci a ramas un morman de ruine. In faimoasa ei biblioteca, infiintata de Asurbanipal, s-au gasit mii de tablite de lut arse, continand documente istorice, religioase si de afaceri si scrisori de nepretuit. Pe deasupra tuturor, aceasta descoperire a imbogatit cunostintele noastre despre vechea Asirie si Babilonie. Rehobot-ir. Literal, ,,locuri intinse” sau ,,ulitele cetatii”. Probabil ca aceasta inseamna Rebitnina, o suburbie a Ninviei mentionata in anumite texte cuneiforme. Totusi, asezarea sa exacta este inca nesigura. Unii cercetatori considera ca ea s-a aflat la nord de Ninive; altii, peste raul Tigru, pe locul modernului Mossul. Calah. Vechea cetate asiriana Kalhu, care este asezata la confluenta raurilor Marelui Zab si Tigru, aproximativ douazeci de mile sud de Ninive. Numele ei de astazi, Nimrud, perpetueaza memoria intemeietorului ei. Palate marete au fost odata mandria acestei cetati care a slujit in mod intermitent drept capitala a Imperiului asirian. In vastele sale ruine au fost pastrate mari pietre de monument si unele dintre cele mai frumoase exemplare ale sculpturii asiriene. Obeliscul Negru al lui Salmanasar al III-lea, pe care apare cea mai veche reprezentare picturala a unui rege israelit si a altor evrei, a fost gasit intr-unul din palatele sale. Inscriptia de pe obelisc aminteste despre plata tributului de catre Iehu, regele lui Israel in 841 i.Hr. 10:12 si Resen intre Ninive si Calah; aceasta este cetatea cea mare. Resen. Biblia plaseaza Resen intre Ninive si Calah, insa locul sau exact inca asteapta sa fie descoperit. 10:13 Mitraim a nascut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi, Mitraim a nascut pe Ludimi. Moise continua cu urmasii celui de-al doilea fiu al lui Ham, Mitraim, al carui nume a fost dat mai tarziu Egiptului. Unii comentatori presupun ca unor greseli ale scribilor au determinat o schimbare din Lubimi, libienii, in Ludimi sau lidienii. Insa numele apare in diferite carti ale Bibliei (1 Cronici 1,11; Isaia 66,19; Ieremia 46,9; Ezechiel 27,10; 30,5), de aceea este cu neputinta a se vedea greseli in toate pasajele in care apare Ludimi sau Lud. Intr-unele din aceste pasaje, Ludimi si Lubimi sunt mentionate amandoua ca fiind popoare distincte si separate. Ba, mai mult, LXX a tradus pe Ludimi cu ,,lidienii”. Acest fapt ne obliga sa recunoastem pe nume pe lidienii din Asia Mica care trebuie sa fi migrat din nordul Africii spre Anatolia intr-o perioada timpurie din istoria lor. Ei au aparut in istoria de la Sardis in partea de apus a Asiei Mici inainte de mijlocul celui de-al doilea mileniu i.Hr. si s-au raspandit in mod treptat peste jumatate din tara, pana la marele rau Halys. In timpul suprematiei hitite, Lidia le-a fost supusa, insa au ajuns iarasi un regat puternic si independent dupa caderea Imperiului hitit in al XIII-lea secol i.Hr. In secolul al VI-lea i.Hr., Cir a cucerit Lidia si a incorporata in Imperiul persan. Fosta sa capitala, Sardis, a ramas totusi o cetate importanta timp de mai multe secole. Ea era inca o metropola infloritoare in perioada primara crestina, cand Ioan a scris epistola sa catre biserica de acolo (Apocalipsa 3,1-6). Daca totusi ludimii biblici nu sunt lidienii istorici, ei trebuie sa fi trait undeva in nordul Africii, in apropierea celor mai multi descendenti ai lui Mitraim. Daca lucrurile stau asa, nu putem identifica ludimii, pentru ca in vechile rapoarte nu se mentioneaza despre un astfel de popor, ci numai in Biblie. Anamimi. Poate ca anamimii au fost locuitorii celei mai mari oaze din Egipt, al carei nume egiptean este Kenemet. Deoarece sunetul K este des reprezentat in ebraica prin consoana ’ayin, cu care incepe numele ’Anamimi, asemanarea celor doua nume este mai curand uimitoare. In 1920, Albright, a facut o identificare diferita: cireni, de la asirianul Anami. Lehabimi. In inscriptiile egiptene, libienii sunt numiti Lebu. Pentru ei dau marturie rapoartele foarte vechi ca reprezentand triburile care in partea nordica se invecineaza cu Egiptul. Probabil ca ei au ocupat cea mai mare parte a Africii de nord. In Biblie ei apar si sub numele de libieni (vezi 2 Cronici 12,3; 16,8; Daniel 11,43; Naum 3,9). Identificarea precisa a lui Lehabimi cu libienii este mai degraba o dovada in plus impotriva sustinerii unei greseli discutata mai inainte datorita careia lubimii a ajuns ludimi. Naftuhimi. Identificarea acestui popor este nesigura. Poate ca cea mai buna sugestie este ca acesta se refera la egiptenii din Delta Nilului. In inscriptiile egiptene acest popor a fost numit Napatuh, care poate fi acelasi ca Naftuhimi biblic. 10:14 Patrusimi, Casluhimi, (din care au iesit Filistenii) si pe Caftorimi. Patrusimi. Patrusimii au fost probabil locuitori ai Egiptului superior. In Isaia 11,11 Patros enumerata intre Egipt si Etiopia. Numele Patros este ebraic care il reda pe egipteanul Pa-ta-res, scris in inscriptiile asiriene Paturisi, ceea ce inseamna ,,tara de sud”. Ezechiel 29,14 indica Patrosul ca tara de bastina ,,originala” a Egiptenilor. Aceasta concorda cu propria lor traditie veche ca primul rege Menes, acela care a unit natiunea, a venit din This, vechea cetate a Egiptului superior. Casluhimi. Inca neidentificati. Daca ei vor fi fost locuitori ai regiunii de la poalele muntilor Casios, la rasarit de Delta Nilului, este nesigur. Filisteni. Pentru ca Amos 9,7 declara ca filistenii au iesit din Caftor, cei mai multi comentatori cred ca termenul ,,Caftorimi” ar trebui sa fie pus inaintea expresiei ,,din care au iesit filistenii”. De aceea, Casluhim si Caftorim au fost fii ai aceluiasi tata, unele dintre triburile filistene pot sa aiba aceeasi origine din Casluhim, altele din fratele sau Caftorim. Filistenii care au venit in Palestina din Creta prin Asia Mica si Siria poate ca avusesera caminul lor de bastina in Africa de nord. Ca locuitori ai regiunii de coasta din Palestina de sud, ei au jucat un rol important in istoria ebraica. Filistenii sunt adesea citati nu numai in Biblie, ci si in rapoartele egiptene, unde sunt numiti Peleseth. Multe basoreliefuri egiptene zugravesc trasaturile, imbracamintea si felul lor de calatorie si de lupta, completand astfel informatiile date cu privire la ei de Biblie. Ei sunt de asemenea amintiti in inscriptiile cuneiforme sub numele de Palastru. Grecii au numit tara Filista Palaistine si au aplicat acelasi nume intregii tari care chiar de atunci incoace a fost cunoscuta ca Palestina (vezi Isaia 14,29, unde Peleseth este tradus Palestina [versiunea engleza]). Caftorimi. Acest popor este mentionat si in Deuteronom 2,23, Ieremia 47,4 si Amos 9,7. Inscriptii egiptene din cel de-al doilea mileniu i.Hr. acorda definitiv numele cheftui primilor locuitori ai Cretei, precum si intr-un sens mai larg, popoarelor de coasta din Asia Mica si Grecia. Aceasta folosire a lui cheftui sugereaza Creta si migratiile spre regiunile de coasta inconjuratoare, care ar include Siria si Palestina. Filistenii au fost ramasite ale asa-numitelor ,,popoare ale marii”. 10:15 Canaan a nascut pe Sidon, intaiul lui nascut, si pe Het; Canaan. Din anumite motive necunoscute, Moise omite enumerarea urmasilor lui Put, cel deal treilea fiu al lui Ham, si continua cu Canaan, cel mai tanar dintre cei patru frati. Tara Canaanului a fost asezata in mod strategic pe importanta ,,punte” dintre Asia si Africa, intre cele doua mari curente culturale ale antichitatii, Mesopotamia si Egipt. Regiunile cunoscute astazi ca Siria, Liban si Palestina au constituit caminul canaanitilor. Sidon, intaiul lui nascut. Sidonienii au ocupat Ciprul si au intemeiat colonii in Cilicia si Caria in Asia Mica, pe diferite insule grecesti, pe Creta si tarmurile Marii Negre. Sidon, portul lor la mare a fost cunoscut ca ,,Marele Sidon”, pe timpul cuceririi ebraice (Iosua 11,8). Acest port la mare fenician mentionat atat in hieroglifele egiptene, cat si in textele cuneiforme mesopotamiene, a fost cel mai puternic stat-cetate fenician din cele mai vechi timpuri. Multi fenicieni se numeau pe atunci ei insisi sidonieni, chiar daca era de fapt cetateni ai cetatilor invecinate. Conducerea intre cetatile Feniciei a trecut de la Sidon la Tir, sora ei, aproximativ pe la anul 1100 i.Hr. Fenicienii au fost prietenosi fata de David si Solomon si de asemenea fata de regatul de nord al lui Israel, insa au exercitat o rea influenta religioasa asupra acestuia din urma. Esarhaddon a reusit sa nimiceasca Sidonul in 678 i.Hr., insa Tirul, regina marii, a ramas necucerit pana ce Nebucadnetar l-a subjugat dupa un asediu care a durat 13 ani. Ca rezultat, Sidonul a jucat inca o data un rol important in timpul perioadei persane, insa a fost cu desavarsire distrus de Artaxerxe al III-lea in 351 i.Hr. Aceeasi soarta a avut o si Tirul cativa ani mai tarziu, cand l-a ocupat Alexandru in 332 i.Hr., incheind astfel lunga si glorioasa istorie a statelor-cetati feniciene. Het. Stramos al hetitilor, numite Cheta de catre egipteni si Hatti in documentele cuneiforme. Hititii, cu capitala lor in nordul Siriei, s-au dezvoltat intr-un imperiu puternic in secolul al XVII-lea i.Hr. Ei au castigat controlul asupra unei mari parti din Asia Mica, si in incercarea de a extinde sfera lor de influenta inspre sud, au ajuns in conflict cu Egiptul. Imperiul Hitit centralizat a fost mai tarziu nimicit de ,,popoarele marii” si desfacut in multe cetati-state siriene. Asirienii au numit Siria ,,Tara Hititilor”. Textele hitite scrise in scriere cuneiforma au fost demult descifrate si ne-au oferit bogate informatii cu privire la istoria, legile si cultura acestei natiuni. Texte scrise intr-o scriere hieroglifica hitita speciala au inceput chiar acum sa-si dezvaluie secretele lor ca rezultat al textelor in doua limbi de curand descoperite. 10:16 si pe Iebusiti, pe Amoriti, pe Ghirgasiti, Iebusitii. Acesti locuitori ai Ierusalimul pre-israelitic pare sa nu fi fost decat un trib mic si fara importanta, deoarece nu sunt niciodata mentionati in afara de Biblie si sunt limitati la Ierusalim in rapoartele Vechiului Testament (vezi Geneza 15,21; Numeri 13,29; Judecatori 19,10.11; etc.). Solomon a facut ramasitele iebusitilor servi ai coroanei (1 Regi 9,20). Amoritii. Un puternic grup de popoare se aflau de la hotarul Egiptului pana in Babilonia in timpul perioadei patriarhale. Ei au fost intemeietorii primei dinastii a Babilonului, dintre care Hammurabi, marele legiuitor babilonian, a fost cel mai vestit rege. Marturiile care exista arata ca ei au patruns in Mesopotamia, Siria si Palestina in prima parte a celui de-al doilea mileniu i.Hr. si au inlocuit clasele stapanitoare existente in acele tari. Pe vremea cand evreii au invadat tara, ei nu au avut de atacat decat ramasite ale puternicelor populatii amorite de pe vremuri (Numeri 21,21). Ghirgasitii. Mentionat numai in Biblie, acest popor a fost un trib indigen canaanit din vestul Palestinei (Iosua 24,11). 10:17 pe Heviti, pe Architi, pe Siniti, Hevitii. Desi mentionati de 25 de ori in diferite texte din Vechiul Testament, hevitii au fost, totusi, un obscur trib canaanit. Despre ei nu se stie nimic in afara de faptul ca pe timpul cuceririlor lui Iosua, ei au locuit in Gabaon (Iosua 9,7). Architii. Acest popor a locuit portul maritim fenician Irkata, situat aproximativ la 16 mile nord-vest de Tripoli, la poalele muntelui Liban. Faraonul Tutmoses al III-lea a cucerit intreaga regiune in cursul celui de-al XV-lea secol i.Hr. Ea a ramas in posesia Egiptului timp de cel putin o suta de ani, dupa cum arata Scrisorile Amarna din secolul al XIV-lea. Regele Tiglat-pilesser al Asiriei mentioneaza cetatea ca una care i-a platit tribut in secolul al VIII-lea. Sinitii. Aceasta grupa a locuit in si in jurul cetatii Siannu, pe care Tiglat-pilesser o aminteste impreuna cu alti vasali fenicieni prin secolul al VIII-lea i.Hr. Asezarea ei exacta este inca necunoscuta. 10:18 pe Arvaditi, pe Temariti, pe Hamatiti. In urma, familiile Canaanitilor s-au imprastiat. Arvaditii. Arvaditii au locuit vechea cetate Arvad, cladita pe o insula din largul coastei nordice a Feniciei. Cetatea apare in repetate randuri in vechile rapoarte din Babilonia, Palestina si Egipt. Inscriptii aproximativ de prin anul 1100 i.Hr. spun ca Tiglat-pilesser I a navigat pentru o vanatoare de balena pe corabii din Arvad. Mentionarea despre balena ca aflandu-se in Marea Mediterana pe timpul celui de-al doilea mileniu i.Hr. este semnificativa in legatura cu istoria lui Iona si cu mentiunea despre marii monstri din Psalmi 104,26. Ezechiel 27,8.11 ii aminteste pe arvaditi ca bravi marinari si razboinici. Temaritii. De asemenea, un popor fenician. Simirra se intalneste in documentele asiriene, palestiniene si egiptene ca o bogata cetate de negustori. Faraonii egipteni Tutmes al III-lea si Seti I au cucerit cetatea pentru Egipt prin secolele al XV-lea si al XIV-lea i.Hr., insa in timpul perioadei de suprematie asiriana, Simirra, ca si alte cetati feniciene au ajuns tributare fata de Tiglat-pilesser si urmasii sai. Hamatitii. Hamat a fost o faimoasa cetate antica asezata pe principalul rau din Siria, Orontes. Ea este mentionata atat in documentele egiptene, ca si in cele asiriene. Tiglat-pilesser al III-lea a subjugat-o, iar ea si-a recastigat curand independenta si s-a unit cu alti vrasmasi ai Asiriei intr-o lunga, dar nereusita lupta impotriva acestui imperiu. 10:19 Hotarele Canaanitilor se intindeau de la Sidon, cum mergi spre Gherar, pana la Gaza, si cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma si Teboim, pana la Lesa. Hotarele canaanitilor. Aici nu sunt date toate hotarele regiunii canaanite. Numai orasele de la limita sudica a granitei estice sunt mentionate. (Pentru o discutie mai ampla a localizarii geografice a acestor cetati, vezi asupra capitolului 14,3). Desi granitele estice si nordice nu sunt mentionate specific, se poate presupune cu siguranta ca pustiul Arabiei de nord la rasarit si cetatea siriana Hamat la nord, pe Orontes, au marcat granitele regiunii canaanite. Canaanitii erau raspanditi de-a lungul intregii coaste feniciene si palestiniene. 10:20 Acestia sunt fiii lui Ham, dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor. Verset ce nu a fost comentat. 10:21 Si lui Sem, tatal tuturor fiilor lui Eber, si fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-au nascut fii. Fiilor lui Eber. Dupa enumerarea urmasilor lui Iafet si Ham, Moise inscrie mai departe pe aceia ai lui Sem. Prima lui afirmatie ii priveste pe evrei, care, ca urmasi ai lui Eber (cap. 11,16-26, erau semiti). Descoperirile recente sunt o dovada evidenta ca Habiru, mentionati in inscriptiile babiloniene, asiriene, hetite, siriene, canaanite si egiptene, trebuie sa se afle printre aceste natiuni in timpul celui de-al doilea mileniu i.Hr. si ca ele, dupa cate se pare, aveau legatura cu evreii. Exista motiv sa se presupuna ca Habiru erau urmasii lui Eber, cum erau evreii. De asemenea, izvoare vechi se refera in mod ocazional la evrei ca Habiru. Insa este cert ca nu toti Habiru mentionati in documentele nebiblice erau evrei. Raspandirea exceptional de intinsa a Habiri-lor in decursul multor secole ale lumii antice poate ca l-a condus pe Moise sa faca neobisnuita declaratie ca Sem era ,,tatal tuturor fiilor lui Eber”. Fratele cel mare al lui Iafet. In ebraica aceasta expresie ingaduie o traducere care sa faca pe Iafet fratele mai mare al lui Sem, dupa cum reda aceasta KJV sau Sem ,,fratele mai mare al lui Iafet”, ca in RSV. Traducerea din KJV este corecta (vezi comentariul pentru cap. 5,32). 10:22 Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacsad, Lud si Aram. Fiii lui Sem: Elam. Acest verset il conduce pe cititor spre caminul semitilor, Mesopotamia si restul Arabiei. Elam este regiunea care se marginea la apus cu Tigrul inferior si la nord-est cu Media. Susa, vechea capitala a Elamului (Daniel 8,2) a devenit mai tarziu una dintre capitalele imperiului Persan (vezi, de ex. Estera 1,2). Sapaturile de la Susa au scos la iveala numeroase documente scrise in scriere cuneiforma, care ne permit sa reconstituim cea mai veche istorie si religie a elamitilor. Astfel, s-a descoperit ca cea mai veche populatie a regiunii elamite a apartinut de fapt rasei semite si ca a avut legaturi cu babilonienii. Cele mai vechi inscriptii elamite sunt scrise in limba babiloniana, iar cei mai vechi zei ai lor au fost imprumutati din regiunea Tigrului. Legaturile elamitilor de mai tarziu cu alte natiuni cunoscute sunt totusi obscure. Asur. Asiria a ocupat partea centrala a vaii Tigrului, intinzandu-se in nord pana la muntii Armeniei si in est pana la platoul Mediei. Numele fiului lui Sem, Asur, a fost luat pe rand de principalul zeu al asirienilor, de cea mai veche capitala a tarii, acum Calah-Shergat si de natiunea insasi. Asiria apare in rapoartele istorice de la inceputul celui de-al doilea mileniu d.Hr. pana la nimicirea ei de catre mezi si babilonieni, in ultima parte a secolului al VII-lea. In timpul celei mai mari parti a perioadei ei puternice, Asiria a fost biciul natiunilor. Cruzimea ei fata de vrasmasii invinsi nu a fost niciodata intrecuta. Regatul lui Israel a fost nimicit de asirieni si insusi regatul de sud al lui Iuda de abia a scapat. Arpacsad. Identificat de unii comentatori cu Arrafa, regiunea dintre Media si Asiria. Aceasta este mai probabil tara antica a arpachitilor, intre lacurile Urmia si Van, numita dupa Arpacsad. (Evr. Arpacsad) Lud. Deosebit de Ludim, mentionat in v.13, Lud poate fi identificat cu tara lui Lubdi, care apare in vechile rapoarte ca o regiune care se afla intre partea superioara a raurilor Eufrat si Tigru. Aram. Stramos al arameilor. In al doilea mileniu i.Hr. poporul acesta ocupa partea nordul Siriei intre Mesopotamia si Fenicia, dar mai tarziu a fost impins spre sud. Arameii nu s-au unit ca natiune niciodata, ci au fost impartiti in multe triburi si mici state-cetati. Damascul, cel mai puternic dintre statele aramaice, a fost in cele din urma cucerit de Tiglatpilesser al III-lea in anul 732 i.Hr. Acest eveniment marcheaza sfarsitul istoriei politice a arameilor, insa cu nici un chip sfarsitul influentei lor culturale asupra natiunilor invecinate. Ei au fost risipiti in toate partile printre vechile popoare si le-au lasat limba si scrierea lor. Ca rezultat, limba aramaica a devenit in foarte scurt timp mijlocul universal de comunicatie de la hotarul Indiei in est pana la Marea Egee in vest, de la Caucaz in nord pana in Etiopia in sud. Timp de secole aramaica a ramas cea mai raspandita limba folosita in Orientul Apropiat, si a fost limba obisnuita a evreilor in timpul lui Isus. Alt popor de origine aramaica sau strans inrudit a fost cel al caldeenilor, un trib sudbabilonian care locuia in apropiere de ,,Ur din Caldeea” si care a luptat impotriva asirienilor, a detinut tronul Babilonului de mai multe ori in secolul al VIII-lea i.Hr. si mai tarziu a intemeiat marea dinastie neo-babiloniana a lui Nebucadnetar Isus, cuceritorul Ierusalimului. 10:23 Fii lui Aram: Ut, Hul, Gheter si Mas. Fiii lui Aram: Uz. Numele de Uz nu a fost purtat nu mai de fiul cel mare al lui Aram, ci si de intaiul fiu al lui Nahor (cap. 22,21 ,,Ut”) si de un nepot al lui Seir, stramosul horitilor. De aceea, este greu sa se limiteze Uz la o regiune bine definita. Din acelasi motiv nu se poate determina pozitia lui Iov ca locuitor al tarii Ut (Iov 1,1), nici sa se identifice Sasi, printul din Uz, mentionat de regele asirian Salmanasar al III-lea. Nu se stie nimic despre triburile aramaice Hul, Gheter si Mas. 10:24 Arpacsad a nascut pe Selah; si Selah a nascut pe Eber. Arpacsad a nascut pe Selah. Deoarece linia de la Arpacsad la Avraam este cercetata mai amanuntit in capitolul 11, aici Moise spune putin despre ea. El o urmareste, totusi, de-a lungul mai multor generatii spre a arata descendenta lui din arabii Ioktan care erau veri cu evreii prin Eber, stramosul lor comun. Eber. Cu privire la legatura posibila a lui Eber cu Habiru din izvoarele nebiblice, vezi comentariul pentru v.21. 10:25 Lui Eber i s-au nascut doi fii: numele unuia era Peleg, numit asa pentru ca pe vremea lui s-a impartit pamantul; iar numele fratelui sau era Ioctan. Peleg. Peleg inseamna ,,impartire”. El a fost intaiul nascut al lui Eber si unul dintre stramosii lui Avraam. Cu toate ca textul vorbeste despre o impartire literal a ,,pamantului”, este mai verosimil ca termenul ,,pamant” inseamna oamenii de pe el, ca in cap. 9,19 si 11,1. Probabil ca Moise anticipeaza evenimentele descrise in capitolul urmator, incurcarea limbilor si risipirea care a rezultat a popoarelor. Observatiile sale facute in cap. 10,5.20.31 despre diversitatea limbilor trebuie sa fie intelese in acelasi fel. Daca incurcarea limbilor a avut loc aproximativ pe vremea nasterii lui Peleg, putem intelege cu usurinta de ce a primit el numele de Peleg, ,,impartire”. ,,Pe vremea lui s-a impartit pamantul.” Ioctan. Ioctan, fratele lui Peleg a fost stramosul unui grup important, arabii Ioctan. Descendenta arabilor din vest, sau cusiti, este data in v.7, in timp ce genealogia descendentilor arabi este redata in capitolele de mai tarziu ale Genezei. A treia grupa de arabi descrisa aici pare ca s-a asezat in partile de est, centrala si sud-vest ale Arabiei. Despre ei se cunoaste mult mai putin decat despre celelalte doua grupuri arabe. 10:26 Ioctan a nascut pe Almodad, pe Selef, pe Atarmavet, pe Ierah, Almodad si Selef. Numele Almodad inca nu a fost gasit in izvoarele nebiblice, deci in afara de aceasta scurta informare din acest text nici o identificare nu este posibila. Selef poate sa fi fost un popor arab, Salapeni, amintiti de Ptolemeu. Atarmavet. Adramautul din inscriptiile arabice din sud, o tara bogata in tamaie, smirna si aloe. Populatia ei veche se inchina la Sin, zeita lunii si la Hal, trimisul acesteia. Nu se cunoaste nimic despre tribul arab al lui Ierah. 10:27 pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla, Adoram. Adramitii, triburile arabe sudice. Uzal si Dikla nu au fost inca identificate. 10:28 pe Obal, pe Abimael, pe Seba, Seba. Asa cum s-a observat deja in legatura cu explicatia despre Seba cusitul din Arabia sudica (vezi v.7), sabeeni ioctaniti probabil ca sunt arabii din nord care sunt numiti astfel. Ei sunt mentionati in inscriptiile lui Tiglat-pilesser al III-lea si Sargon al II-lea (secolul VIII i.Hr.) ca aliati ai lui Aribi. Nu se cunoaste nimic despre Obal si Abimael. 10:29 pe Ofir, pe Havila, si pe Iobab. Toti acestia au fost fiii lui Ioctan. Ofir. Desemneaza atat un popor cat si o tara. Cu toate ca este des mentionat in Vechiul Testament, asezarea precisa este inca necunoscuta. Deoarece corabierilor lui Solomon le-au trebuit trei ani spre a incheia o calatorie din Etion-Gheber, port la Marea Rosie (1 Regi 9,28; 10,11.22, etc.), Ofir trebuie sa fi fost o tara indepartata. Cercetatorii au identificat-o cu regiunea sud-estica a Arabiei, cu o fasie pe coasta de est a Golfului Persic numita Apir de catre elamiti sau cu India. Produsele importante din Ofir, aur, argint, fildes, maimute si pauni, pot fi in favoarea identificarii mai degraba cu India decat cu Arabia. Daca Ofirul a fost in India este greu de explicat de ce toti ceilalti descendenti ai lui Ioctan care pot fi identificati au migrat catre est spre subcontinentul Indiei dupa ce a fost scrisa Geneza, deoarece Moise ii fixeaza pe toti descendentii lui Ioctan in limite geografice clare (vezi v.30). Dupa o alta explicatie, Ofir, din tabela natiunilor, a fost in Arabia, in timp ce aceea a expeditiilor lui Solomon a fost in India. Totusi, cea mai recenta dovada acceptabila intemeiata pe inscriptiile egiptene pare sa identifice Ofirul cu Punt, care se intelege a fi regiunea Somaliei britanice si franceze. Havila si Iobab. Pana acum nu este nici unul identificat. 10:30 Ei au locuit de la Mesa, cum mergi spre Sefar, pana la muntele rasaritului. Ei au locuit. Locurile amintite nu pot fi identificate cu certitudine. Mesa poate ca este Mesene la capatul de nord-vest al Golfului Persic, si Sefar poate ca este cetatea Saprafa din Ptolemeu si Pliniu, acum Dofar, pe coasta sud-estica a Arabiei. Un munte inalt care sta in imediata apropiere a Dofar-ului si corespunde cu ,,muntele rasaritului”, amintit in raportul inspirat, pare sa favorizeze aceasta identificare. 10:31 Acestia sunt fiii lui Sem, dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor. Fiii lui Sem. Enumerarea urmasilor lui Sem este concisa, in cuvinte asemenea acelora ai lui Iafet si Ham in v.5 si 20. Fara indoiala ca numele date in acest tabel al natiunilor se refera in primul rand la triburi si popoare, si numai in mod indirect la indivizi. 10:32 Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, dupa spita neamului lor, dupa neamurile lor. Si din ei au iesit neamurile care s-au raspandit pe pamant dupa potop. Acestea sunt familiile. Discutarea amanuntita a numelor, identificarea lor si alte informatii despre natiunile mentionate arata tabela biblica a natiunilor ca fiind un document vechi si demn de incredere. Multe din nume apar in izvoare nebiblice ale primei jumatati a celui de-al doilea mileniu i.Hr., unele vechi de prin anul 2000 i.Hr., sau poate chiar mai vechi. Rapoartele vechi fiind fragmentare, unele natiuni apar numai in rapoarte comparativ de data tarzie. Mezii, de exemplu, nu apar in documentele profane mai devreme decat secolul al IX-lea i.Hr. Aceasta nu inseamna ca astfel de natiuni nu au existat in vremurile mai vechi, ci mai degraba ca nu au fost gasite rapoarte din partea lor sau despre ele. Unii, ca arabii Ioctan, poate ca au avut putine legaturi cu natiunile ale caror rapoarte le posedam. Continua descoperire a materialului de vechi izvoare istorice poate fi de asteptat sa raspandeasca lumina mai multa asupra Genezei 10. Tabela proclama unitatea rasei umane, declarand ca toti am descins dintr-un izvor comun. Diferiti cum sunt acum in asezarea lor geografica, infatisarea lor fizica sau particularitatile lor nationale, toti pot sa-si urmareasca inapoi originea lor spre Noe si cei trei fii ai lui. Aceasta lista condamna toate teoriile care ar urmari inapoi sa identifice spre parinti originari diferiti ai omenirii. Lista, constituie mai departe, dovada care sprijina motivul imprastierii neamurilor, ca fiind cauzata de amestecarea limbilor descrisa in capitolul urmator. Moise (Deuteronom 32,8) si Pavel (Fapte 17,26) afirma amandoi ca atribuirea teritoriului a fost facuta de Dumnezeu. Comentariile lui Ellen G. White 1 PP 117 10 8T 213 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: