1:9 Dumnezeu a zis: Sa se stranga la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, si sa se arate uscatul! Si asa a fost.
Sa se stranga la un loc apele. Al treilea act creator savarsit in timpul celei dintai parti a zilei a treia, a fost separarea apei de uscat. Pana inspirata a psalmistului descrie acest eveniment in urmatoarele cuvinte pitoresti si poetice: ,,Apele stateau pe munti, dar la amenintarea ta au fugit, la glasul tunetului tau au luat-o la fuga, suindu-se pe munti si pogorandu-se in vai pana la locul pe care li-l hotarasesi tu. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie sa o treaca” (Psalmi 104,6-9). [RSV zice ,,Muntii s-au inaltat, vaile s-au coborat pana la locul pe care li-l hotarasesi Tu.”] Adunarea apelor intr-un singur loc nu cuprinde in sine nimic mai mult decat ca, de la data aceea, ele urmau sa fie stranse ,,la un loc” si sa fie inchise in hotare intr-un loc aparte, asa incat sa ingaduie iesirea la iveala a solului. Trebuie sa fi fost un aspect radios pentru oricare observator ceresc, sa vada dealurile cum se ridica din apa care acoperise atat de deplin fata pamantului. Acolo unde fusese numai apa cat putea ochiul sa vada, deodata, s-au ridicat mari suprafete de uscat si au dat pamantului acestuia o infatisare cu totul noua.