1:2 Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor.
Fara forma si gol. Mai exact, ,,pustiu si gol” – tohu wabohu. Aceasta expresie inseamna o stare de pustietate si goliciune, insa fara a lasa sa se inteleaga ca pamantul fusese candva desavarsit si apoi a fost pustiit si golit.
Cand cuvintele tohu wabohu apar impreuna in alte pasaje, de exemplu in Isaia 34,11; Ieremia 4,23, ele par sa fi fost imprumutate din acest text, dar tohu singur este folosit adesea ca sinonim cu neexistenta, sau a fi nimic (Isaia 40,17.23; 49,4). Iov 26,7 demonstreaza intelesul corect al cuvantului. A doua parte a acestui text declara ca Dumnezeu ,,spanzura pamantul pe nimic”, iar prima jumatate are paralela ,,El intinde miaza-noaptea asupra tohu (golului)”. Acest text din Iov arata clar ca pamantul era fara forma si fara viata. Elementele lui erau amestecate, deplin neorganizate si neinsufletite.
Peste fata adancului de ape era intuneric. ,,Adancul”, de la o radacina ,,a mugi”, ,,a urla”, este adesea aplicat la apele care mugesc, la apele care urla, sau la potop, si de aici adancimile marii (Psalmi 42,7; Exod 15,5; Deuteronom 8,7; Iov 28,14; 38,16). ,,Adancul” este un cuvant vechi si aici este folosit ca nume propriu. Babilonienii, care au pastrat timp de mai mult secole o vaga amintire a adevaratei istorii a creatiunii, de fapt, au personificat acest cuvant, tehom, si l-au aplicat in mitologia lor la o zeitate, Tiamat din corpul mort al careia, credeau ei, ca a fost creat pamantul. Raportul biblic arata ca la inceput nu era lumina pe pamant si ca suprafata materiei era intr-o stare fluida, deoarece ,,fata adancului” este in paralel cu ,,fata apelor” din versetul acesta.
Duhul lui Dumnezeu se misca. ,,Duh”, ruach. In armonie cu crezul biblic, Duhul lui Dumnezeu este Duhul Sfant, a treia Persoana a Dumnezeirii. Incepand din locul acesta, in toata Scriptura, Duhul lui Dumnezeu are rolul de agent divin in toate actele creatoare, fie a pamantului, a naturii, a bisericii, a vietii noi sau a omului nou. Vezi la v.26, un comentariu asupra legaturii lui Hristos cu lucrarea de creatiune.
Cuvantul redat aici ,,a misca” este marachepheth, care nu poate fi tradus bine prin ,,plutea”, cu toate ca are intelesul acesta in siriaca, un dialect aramaic post-biblic. Cuvantul se intalneste numai de doua ori in alta parte a Vechiului Testament. El apare in Ieremia 23,9 unde are intelesul de ,,a tremura”, ,,a clatina”, in timp ce in Deuteronom 32,11 este folosit spre a descrie falfairea aripilor unui vultur deasupra puilor sai. Vulturul nu oboseste deasupra puilor vii, ci pluteste veghetor si ocrotitor deasupra lor.
Lucrarea Duhului lui Dumnezeu trebuie sa aiba o legatura cu activitatea care trebuia sa fie initiata, o activitate care scotea ordine din haos. Duhul lui Dumnezeu era deja prezent, gata sa actioneze indata ce avea sa se dea ordinul. Duhul lui Dumnezeu a facut intotdeauna exact lucrarea aceasta. Acest Agent divin a fost prezent mereu pentru a ajuta in lucrarea de creatiune si de mantuire, pentru a mustra si intari suflete ratacite, pentru a-i mangaia pe cei intristati si pentru a infatisa intr-o forma acceptabila inaintea lui Dumnezeu rugaciunile credinciosilor.