1:29 Si Dumnezeu a zis: Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom, care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra.
Orice iarba. Apoi se iau masuri pentru intretinerea domnitorului de curand numit si a supusilor lui. Aflam din raportul divin, ca omul urma sa manance din produsele campului si ale pomilor, cu alte cuvinte, din cereale, nuci si fructe, animalele sa manance din ,,iarba verde”, zarzavaturi, verdeturi si iarba.
Redarea in cuvinte a acestei reglementari descopera ca nu era voia lui Dumnezeu ca omul sa macelareasca animalele pentru hrana, sau ca animalele sa se sfasie unele pe altele, prin urmare, violenta si adesea chinuitoarea distrugere a vietii de catre om si animale este rezultatul intrarii pacatului in lume. Abia dupa potop, Dumnezeu i-a dat omului permisiunea sa manance carne de animale (vezi cap.9,3). Chiar si vechi legende pagane vorbesc despre o era de aur a inocentei, cand omul se abtinea de la omorarea animalului (Ovidiu Met. I. 103-106). Faptul ca nici un animal de nici un fel nu manca la inceput carne poate fi dedus din instiintarile profetice din Isaia 11,6-9; 65,25, cu privire la starea noului pamant, unde incetarea pacatului si completa transformare a lumii in Imparatia lui Dumnezeu sunt insotite de incetarea uciderii oricareia dintre creaturile lui Dumnezeu.
Invatatura Scripturii ca moartea a intrat in lume prin pacat arata cu claritate ca, initial, Dumnezeu nu a intentionat ca omul sau animalele sa ucida pentru a-si procura hrana. Toate argumentele bazate pe premisa ca este necesar a omori animalele pentru a tine in frau inmultirea lor excesiva sunt de valoare indoielnica. Este zadarnic sa se speculeze asupra a ce s-ar fi intamplat in aceasta lume, daca animalele si fiintele omenesti s-ar fi inmultit continuu si nestingherit. Dumnezeu, cu siguranta, ar fi facut ca planurile Sale sa faca fata la situatiile schimbate, cand acestea ar fi aparut. Planurile acestea nu ne-au fost descoperite noua, deoarece pacatul a intrat in lume, inainte sa apara nevoia de a opri o reproducere excesiva (vezi v.28).