1:27 Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.
Dumnezeu a facut pe om. Raportul realizarii planului divin este exprimat intr-o forma de poezie ebraica, obisnuita in toate cartile poetice ale Bibliei ebraice, in care gandul exprimat in prima parte a versetului este repetat cu usoare variatii in cuvinte, dar nu in inteles, in a doua, sau chiar si in a treia parte, ca in versetul nostru:
,,Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau,
l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu;
parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut”.
Moise, care ne-a dat alte exemple cu privire la iscusinta lui poetica (vezi Exod 15; Deuteronom 32,33; Psalmi 90), a fost cel dintai dintre toti scriitorii inspirati care a povestit in cuvinte poetice miraculoasele lucrari ale lui Dumnezeu. Cand a ajuns la momentul in care povestea despre creatiunea omului, coroana lucrarii lui Dumnezeu pe acest pamant, a parasit stilul sau obisnuit de naratiune si a folosit poezia.
Dupa chipul Sau. Demn de observat este folosirea singularului ,,Sau”. Pluralul din versetul 26 descopera ca divinitatea detine pluralitate in unitate, in timp ce versetul 27 scoate in evidenta faptul ca pluralitatea lui Dumnezeu nu neaga unitatea lui Dumnezeu.
Parte barbateasca si parte femeiasca. Un nou element este introdus in informatia data cu privire la crearea omului prin mentionarea deosebirii de sex a celor doi. Binecuvantarea rodniciei rostita asupra animalelor (v.22) cuprinde in sine ideea ca si ele trebuie sa fi fost create cu deosebiri sexuale, dar faptul acesta nu este mentionat. Probabil ca exista un motiv aparte pentru mentionarea acestui fapt in legatura cu crearea omului. Motivul acesta poate sa apara din faptul ca numai la om deosebirea de sex isi gaseste exprimarea in institutia sfintei casatorii. Versetul acesta ne pregateste pentru descoperirea cu privire la planul lui Dumnezeu pentru crearea familiei, care este prezentat in capitolul 2.