1:26 Apoi Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant.
Sa facem om. Raportul sacru proclama chiar de la inceput superioritatea omului fata de celelalte vietuitoare ale pamantului. Pluralul ,,sa facem” era privit de teologii bisericii primare aproape in unanimitate ca indicand cele trei Persoane ale Divinitatii. Pluralul acesta cere prezenta a cel putin doua persoane care se consfatuiesc. Afirmatia ca omul urma sa fie facut dupa chipul ,,Nostru” si a fost facut dupa chipul ,,lui Dumnezeu” duce la concluzia ca aceia care se consfatuiau trebuie sa fi fost Persoane ale aceleiasi Dumnezeiri. Lucrul acesta, lasat a se intelege in Vechiul Testament in diferite pasaje ca acela tratat aici, si Geneza 3,22; 11,7; Daniel 7,9.10.13.14; etc., este pe deplin si clar descoperit in Noul Testament, unde ni se spune in termeni fara gres ca Hristos, a doua Persoana a Dumnezeirii, numit Dumnezeu de catre Tatal Insusi (Evrei 1,8), era asociat cu Tatal Sau la lucrarea de creatiune. Texte ca Ioan 1,1-3.14; 1 Corinteni 8,6; Coloseni 1,16.17; Evrei 1,2 ne invata nu numai ca Dumnezeu Tatal a creat totul prin Fiul Sau, dar si ca viata este pastrata prin Hristos.
Chiar daca este adevarat ca aceasta lumina deplina a adevarului nu a stralucit asupra acestor texte din Vechiul Testament inainte de revelatiile cuprinse in Noul Testament si ca intelegerea distincta a diferitelor Persoane ale Dumnezeirii nu era atat de usor de discernut numai din pasajele Vechiului Testament, dovada initiala a existentei lui Hristos pe timpul creatiunii, in calitate de colaborator cu Tatal Sau, este prezenta pe prima pagina a Bibliei. Textele acestea nu prezinta dificultati pentru aceia care cred in inspiratia Vechiului Testament ca si a Noului Testament, avand in vedere faptul ca o parte o explica pe cealalta si ca amandoua se imbina in chip desavarsit, ca pietrele unui foarte frumos mozaic. Nu numai ca versetele 26 si 27 cuprind indicatii cu privire la activitatea lui Hristos ca a doua Persoana a Dumnezeirii in aceasta lucrare de creatiune, dar versetul 2 mentioneaza Duhul Sfant ca impreuna lucrator la aceeasi lucrare. Suntem, de aceea, indreptatiti sa declaram ca prima dovada cu privire la sublimul mister al Dumnezeirii se afla pe prima pagina a Bibliei, o taina care este pusa in mai puternica lumina, cand pana inspiratiei diferitilor autori ai cartilor Bibliei a fost ,,manata” sa descopere adevarul acesta mai amplu.
Cuvantul ,,om” este ’adam in ebraica, exact numele pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a-l numi pe parintele neamului omenesc (cap. 5,2). Semnificatia acestui cuvant a fost explicata in diferite feluri. El descrie fie culoarea lui, de la ’adam, ,,a fi rosu”, fie infatisarea lui, de la o radacina araba care inseamna ,,a luci”, facand astfel pe Adam ,,cel stralucitor”, fie natura lui de chip al lui Dumnezeu, de la dam, ,,asemanare”; fie, si cel mai probabil, originea lui, ,,pamantul”, de la ’adamah, ,,cel din pamant”.
Dupa chipul Nostru. ,,Omul trebuia sa poarte chipul lui Dumnezeu atat in asemanarea exterioara, cat si in caracter” (PP 45). Chipul acesta era cel mei evident in termenii naturii sale spirituale. El a devenit ,,un suflet viu”, sau mai degraba o fiinta vie, inzestrata cu o vointa libera, o personalitate constienta de sine.
Natura aceasta a reflectat sfintenia divina a Facatorului ei pana cand pacatul a nimicit asemanarea divina. Numai prin Hristos, stralucirea slavei lui Dumnezeu si ,,intiparirea Fiintei Lui” (Evrei 1,3), natura noastra este transformata din nou dupa chipul lui Dumnezeu (Coloseni 3,10; Efeseni 4,24).
Sa stapaneasca. Raportul omului cu restul creatiunii urma sa fie un raport de domnie. Folosirea pluralului (KJV) ,,ei” arata ca Dumnezeu a intentionat chiar de la inceput sa creeze mai mult de un singur individ. Prin transferarea asupra lui Adam a puterii de guvernare ,,peste tot pamantul”, Dumnezeu a planuit sa-l faca pe om reprezentantul sau vice-regele Sau peste aceasta planeta. Faptul ca fiarele campului nu sunt mentionate aici a fost luat de unii comentatori ca o indicatie ca animalele care acum sunt salbatice nu i-au fost supuse lui Adam. Opinia aceasta nu este temeinica. Plantele, de asemenea, lipsesc din enumerarea lucrurilor create care i-au fost supuse lui Adam, desi nimeni nu va tagadui ca omul a avut dreptul sa guverneze peste vegetatie pana in prezent si ca plantele trebuie sa fi fost cuprinse in expresia ,,tot pamantul”. Expresia aceasta, de fapt, cuprinde totul ce se afla pe pamant, si ce nu este amintit pe nume, inclusiv ,,fiarele campului” (Psalmi 8,6-8). Totusi, Dumnezeu a marginit la acest pamant suprematia omului, netransferand asupra lui Adam guvernarea peste corpurile ceresti.