Printable ModeGeneza, 1
|
1:1 La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. La inceput. Aceste cuvinte ne amintesc faptul ca orice lucru omenesc are un inceput. Numai Acela care sta pe scaunului de domnie, suveranul Domn al timpului este fara inceput si fara sfarsit. Cuvintele de la inceputul Scripturii scot astfel la iveala un izbitor contrast intre tot ce este omenesc, temporar si limitat si ce este divin, vesnic si infinit. Amintindu-ne de limitarile noastre omenesti, aceste cuvinte ne indreapta spre Acela care este acelasi si ai carui ani nu au sfarsit (Evrei 1,10–12; Psalmi 90,2.10). Mintile noastre limitate nu pot cugeta asupra ,,inceputului” fara sa se gandeasca la Dumnezeu, pentru ca El ,,este inceputul” (Coloseni 1,18; compara cu Ioan 1,1–3). Intelepciunea si toate celelalte lucruri bune isi au originea in El (Psalmi 111,10; Iacov 1,17). Si daca urmeaza ca noi sa fim iarasi asemenea Facatorului nostru, viata si toate planurile noastre trebuie sa aiba un nou inceput in El (Geneza 1,26.27; compara cu Ioan 3,5; 1 Ioan 3,1–3). Este privilegiul nostru sa ne bucuram de asigurarea plina de incredere ca ,,Acela care a inceput in noi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1,6). El este ,,Capetenia (Incepatorul) si Desavarsirea credintei noastre” (Evrei 12,2). Sa nu uitam niciodata sublimul fapt cuprins in aceste cuvinte, ,,la inceput Dumnezeu.” Acest prim verset al Sfintei Scripturi aduce in centrul atentiei una dintre vechile controverse dintre crestinii care cred in Biblie, pe de o parte, si scepticii, ateii si diferite nuante de materialisti, pe de alta parte. Acestia din urma, care cauta sa explice in diferite feluri si in diferite masuri universul fara Dumnezeu, sustin ca materia este vesnica. Daca lucrul acesta este adevarat si daca materia are putere sa evolueze, mai intai in cele mai simple forme de viata si apoi in altele mai complexe, pana se ajunge la om, Dumnezeu, intr-adevar, nu mai este necesar. Geneza 1,1 afirma ca Dumnezeu este inainte de orice altceva si ca El este singura cauza a orice altceva. Acest verset este temelia oricarei gandiri corecte cu privire la lumea materiala. El stabileste impresionantul adevar ca ,,la formarea lumii noastre Dumnezeu n-a depins de materia pre-existenta” (8T 258). Panteismul, vechea erezie care Il deposedeaza pe Dumnezeu de personalitate, raspandindu-L prin tot universul, si, astfel, Il face sinonim cu totalitatea creatiunii, este de asemenea demascat si respins de Geneza 1,1. Nu exista nici un temei pentru doctrina panteismului, in virtutea careia cineva crede ca Dumnezeu a trait in seninatate si suprematie inainte de a fi fost orice creatiune si ca se afla deasupra si separat de tot ce a creat. Nici o declaratie nu putea fi mai potrivita ca introducere la Sfanta Scriptura. La inceput, cititorul este adus in fata unei fiinte Atotputernice, cu personalitate, vointa si scop, existand inainte de orice altceva si nedepinzand de nimic altceva, care Si-a exercitat vointa si ,,a facut cerurile si pamantul”. Nici o dezbatere a unor probleme secundare cu privire la taina creatiunii divine, fie in ce priveste timpul sau metoda, nu ar trebui sa fie ingaduita pentru a anula faptul ca adevarata linie despartitoare intre o credinta adevarata si una falsa cu privire la subiectul despre Dumnezeu si originea pamantului nostru consta in acceptarea sau respingerea adevarului prezentat in acest verset. Chiar aici trebuie sa fie spus un cuvant de avertizare. Timp de secole indelungate, teologii au facut speculatii asupra cuvantului ,,inceput”, sperand sa descopere mai mult din caile misterioase ale lui Dumnezeu, decat a considerat intelepciunea cea fara de margini ca este potrivit sa descopere. Vezi, de exemplu, discutia despre falsa teorie a ruinei si a refacerii creatiunii din Nota Suplimentara de la sfarsitul acestui capitol. Orice speculatie este zadarnica. Noi nu cunoastem nimic cu privire la metoda folosita la creatiune, in afara de declaratia mozaica concisa: ,,Dumnezeu a zis”, ,,si asa a fost”, care este misterioasa si maiestuoasa nota dominanta a imnului creatiunii. A pune ca baza a rationamentului nostru idee ca Dumnezeu a procedat in vreun fel anume la creatiunea lumii, deoarece altfel ar fi fost incalcate legile naturii, inseamna a intuneca sfatul Sai prin cuvinte si a incuraja scepticismul, care a sustinut dintotdeauna ca intregul raport mozaic este de necrezut, pentru ca in mod evident incalca legile naturii. De ce sa incercam sa fim mai intelepti decat ce este scris? In mod specific, nimic nu s-a castigat speculand asupra timpului cand a fost adusa la existenta materia din care este alcatuita planeta noastra. Cu privire la aspectul timpului creatiunii pamantului si a tuturor celor de pe el, Geneza face doua afirmatii: (1) ,,La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul (v.1). (2) In ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea pe care o facuse” (cap. 2,2). Pasajele de legatura nu adauga nimic la ce este prezentat in aceste doua texte cu privire la timpul in care a avut loc creatiunea. La intrebarea: ,,Cand a creat Dumnezeu cerurile si pamantul?” putem raspunde doar atat: ,,In ziua a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea” (cap. 2,2), ,,caci in sase zile a facut Dumnezeu cerurile si pamantul, marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit.” (Exod 20,11). Aceste observatii cu privire la raportul creatiunii nu reprezinta o incercare de a deschide discutia, ci mai degraba o marturie ca nu suntem pregatiti sa vorbim cu certitudine despre ceva ce depaseste ce este descoperit in mod clar. Insusi faptul ca atat de multe lucruri se sprijina pe raportul creatiunii – chiar insusi intregul edificiu al Scripturii – il determina pe cercetatorul cucernic si prudent al Bibliei sa-si potriveasca declaratiile la cuvintele explicite ale Sfintei Scripturi. Intr-adevar, cand vastele domenii ale speculatiei il ademenesc sa rataceasca plutind departe pe tinuturile necartografiate ale timpului si spatiului, el nu poate face ceva mai bun decat sa intampine ispita cu riposta simpla: ,,Sta scris”. Intotdeauna exista siguranta inauntrul hotarelor semnelor de citare biblice. Dumnezeu a facut. Verbul ,,a crea” este de la ebraicul bara’, care in forma folosita aici descrie o lucrare a lui Dumnezeu, niciodata a oamenilor. Dumnezeu creeaza ,,vantul” (Amos 4,13), ,,o inima curata” (Psalmi 51,10), si ,,ceruri noi si un pamant nou” (Isaia 65,17). Cuvintele ebraice pe care le traducem in mod frecvent (dar nu exclusiv) ,,a face”, ’asah ,,a forma”, yasar, si altele folosite in legatura cu activitatea omului implica materie pre-existenta. Toate cele trei cuvinte sunt folosite la descrierea crearii omului. Chiar cele trei cuvinte ale Bibliei indreapta atentia la faptul ca intreaga creatiune poarta amprentele activitatii personale a lui Dumnezeu. Pagina de inceput a Sfintei Scripturi il face pe cititor sa cunoasca un Dumnezeu caruia toate cele insufletite si neinsufletite Ii datoreaza existenta (vezi Evrei 11,3). ,,Pamantul” mentionat aici in mod evident nu este uscatul, care nu a fost despartit de ape decat in ziua a treia, ci intreaga noastra planeta. 1:2 Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. Fara forma si gol. Mai exact, ,,pustiu si gol” – tohu wabohu. Aceasta expresie inseamna o stare de pustietate si goliciune, insa fara a lasa sa se inteleaga ca pamantul fusese candva desavarsit si apoi a fost pustiit si golit. Cand cuvintele tohu wabohu apar impreuna in alte pasaje, de exemplu in Isaia 34,11; Ieremia 4,23, ele par sa fi fost imprumutate din acest text, dar tohu singur este folosit adesea ca sinonim cu neexistenta, sau a fi nimic (Isaia 40,17.23; 49,4). Iov 26,7 demonstreaza intelesul corect al cuvantului. A doua parte a acestui text declara ca Dumnezeu ,,spanzura pamantul pe nimic”, iar prima jumatate are paralela ,,El intinde miaza-noaptea asupra tohu (golului)”. Acest text din Iov arata clar ca pamantul era fara forma si fara viata. Elementele lui erau amestecate, deplin neorganizate si neinsufletite. Peste fata adancului de ape era intuneric. ,,Adancul”, de la o radacina ,,a mugi”, ,,a urla”, este adesea aplicat la apele care mugesc, la apele care urla, sau la potop, si de aici adancimile marii (Psalmi 42,7; Exod 15,5; Deuteronom 8,7; Iov 28,14; 38,16). ,,Adancul” este un cuvant vechi si aici este folosit ca nume propriu. Babilonienii, care au pastrat timp de mai mult secole o vaga amintire a adevaratei istorii a creatiunii, de fapt, au personificat acest cuvant, tehom, si l-au aplicat in mitologia lor la o zeitate, Tiamat din corpul mort al careia, credeau ei, ca a fost creat pamantul. Raportul biblic arata ca la inceput nu era lumina pe pamant si ca suprafata materiei era intr-o stare fluida, deoarece ,,fata adancului” este in paralel cu ,,fata apelor” din versetul acesta. Duhul lui Dumnezeu se misca. ,,Duh”, ruach. In armonie cu crezul biblic, Duhul lui Dumnezeu este Duhul Sfant, a treia Persoana a Dumnezeirii. Incepand din locul acesta, in toata Scriptura, Duhul lui Dumnezeu are rolul de agent divin in toate actele creatoare, fie a pamantului, a naturii, a bisericii, a vietii noi sau a omului nou. Vezi la v.26, un comentariu asupra legaturii lui Hristos cu lucrarea de creatiune. Cuvantul redat aici ,,a misca” este marachepheth, care nu poate fi tradus bine prin ,,plutea”, cu toate ca are intelesul acesta in siriaca, un dialect aramaic post-biblic. Cuvantul se intalneste numai de doua ori in alta parte a Vechiului Testament. El apare in Ieremia 23,9 unde are intelesul de ,,a tremura”, ,,a clatina”, in timp ce in Deuteronom 32,11 este folosit spre a descrie falfairea aripilor unui vultur deasupra puilor sai. Vulturul nu oboseste deasupra puilor vii, ci pluteste veghetor si ocrotitor deasupra lor. Lucrarea Duhului lui Dumnezeu trebuie sa aiba o legatura cu activitatea care trebuia sa fie initiata, o activitate care scotea ordine din haos. Duhul lui Dumnezeu era deja prezent, gata sa actioneze indata ce avea sa se dea ordinul. Duhul lui Dumnezeu a facut intotdeauna exact lucrarea aceasta. Acest Agent divin a fost prezent mereu pentru a ajuta in lucrarea de creatiune si de mantuire, pentru a mustra si intari suflete ratacite, pentru a-i mangaia pe cei intristati si pentru a infatisa intr-o forma acceptabila inaintea lui Dumnezeu rugaciunile credinciosilor. 1:3 Dumnezeu a zis: Sa fie lumina! Si a fost lumina. Dumnezeu a zis. Raportul fiecareia dintre cele sase zile ale creatiunii incepe cu anuntul aceasta. ,,El zice si se face; porunceste si ce porunceste ia fiinta” (Psalmi 33,9), declara psalmistul, iar apostolul spune: ,,prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu” (Evrei 11,3). Expresia ,,Dumnezeu a zis” i-a ofensat pe unii care spuneau ca Il face pe Dumnezeu sa fie prea mult asemenea unei fiinte omenesti. Dar cum ar fi putut scriitorul sa aduca la cunostinta inteligentelor marginite actul creatiunii indeplinit de Dumnezeul infinit, decat folosind termeni pe care omul muritor ii poate intelege? Faptul ca rostirile lui Dumnezeu sunt de repetate ori legate cu activitati savarsite de Dumnezeu (versetele 7.16.21.27) arata in mod convingator ca o descoperire a puterii creatoare a lui Dumnezeu este exprimata in grai omenesc. Sa fie lumina. Fara lumina nu putea fi viata, iar cand Creatorul a inceput lucrarea de a face ordine din haos si de a introduce diferite forme de plante si de animale de pamant, era de cea mai mare insemnatate sa fie lumina. Lumina este o forma vizibila a energiei, care prin actiunea ei asupra plantelor transforma elemente si compusi anorganici in hrana atat pentru om, cat si pentru animale si conduce multe alte procese naturale necesare pentru viata. Lumina a fost intotdeauna simbolul prezentei divine. Dupa cum lumina fizica este esentiala pentru viata fizica, la fel lumina divina este necesara, daca fiintele rationale doresc sa aiba viata morala si spirituala. ,,Dumnezeu este lumina” (1 Ioan 1,5), iar la aceia in a caror inima lucrarea de creare din nou a asemanarii divine inainteaza repede, El vine din nou astazi, poruncind umbrelor pacatului, incertitudinii si descurajarii sa fuga, zicand: ,,Sa fie lumina”. 1:4 Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric. Dumnezeu a vazut. Expresia aceasta, repetata de sase ori (versetele 10.12.18.21.25.31), exprima in limbaj omenesc o lucrare a lui Dumnezeu – aprecierea fiecarui act individual de creatie ca raspunzand pe deplin planului si vointei Facatorului ei. Dupa cum noi, privind si examinand roadele eforturilor noastre suntem gata sa declaram ca ele intrunesc planurile si scopul nostru, tot astfel Dumnezeu declara, dupa fiecare act creator, ca rezultatele corespund pe deplin cu planul Sau. Dumnezeu a despartit lumina de intuneric. La inceput a existat numai intuneric pe acest pamant fara forma. O data cu intrarea luminii a avut loc o schimbare. Acum intunericul si lumina existau alaturi, dar separate una de alta. 1:5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar intunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai. A numit lumina zi. Luminii si intunericului le sunt date nume. Punerea unui nume a fost intotdeauna un act important in antichitate. Numele aveau intelesul lor si erau alese cu grija. Ulterior, Dumnezeu l-a insarcinat pe Adam sa dea nume animalelor. Uneori, El a schimbat numele servilor Sai pentru a le face sa corespunda cu experienta vietii lor, sau cu caracterul lor. El le-a dat instructiuni parintilor pamantesti ai Fiului Sau cu privire la numele pe care urma sa-l dea Mantuitorului. In cursul saptamanii creatiunii, Il gasim pe Dumnezeu dand nume chiar si produselor fara de viata ale puterii Sale creatoare. A fost o seara, si apoi a fost o dimineata, aceasta a fost ziua intai. Literal, ,,seara a fost, dimineata a fost, ziua intai”. In felul acesta se incheie descrierea criptica a insemnarii zilei intai a saptamanii creatiunii lui Dumnezeu. Explicatii numeroase si diverse au fost date acestei afirmatii. Ea arata clar durata fiecareia dintre cele sapte parti ale saptamanii creatiunii si este repetata de inca cinci ori in capitolul acesta (versetele 8.13.19.23.31). Unii au gandit ca fiecare act creator a durat o noapte, de seara pana dimineata, iar altii ca fiecare zi a inceput cu dimineata, cu toate ca raportul inspirat declara clar ca seara a precedat dimineata. Multi cercetatori au luat expresia aceasta ca insemnand o perioada lunga si nedefinita, crezand ca unele dintre activitatile zilelor urmatoare, de exemplu, crearea plantelor si animalelor, nu ar fi putut fi indeplinite in cuprinsul unei zile literale. Ei cred ca afla o justificare a acestei interpretari in cuvintele lui Petru: ,,Pentru Domnul o zi este ca o mie de ani” (2 Petru 3,8). Faptul ca textul acesta nu poate fi folosit pentru a determina lungimea zilelor creatiunii este evident cand se citeste restul versetului, ,,si o mie de ani sunt ca o zi”. Contextul cuvintelor lui Petru lamureste ca el doreste sa sublinieze faptul ca Dumnezeu poate sa lucreze fara a fi legat de timp. Creatorul poate sa faca intr-o zi lucrarea unei mii de ani, iar o perioada de o mie de ani, un timp indelungat pentru aceia care asteapta sa se implineasca judecatile lui Dumnezeu, poate fi considerata de El ca numai o singura zi. Psalmul 90,4 contine aceeasi idee. Afirmatia literala: ,,seara a fost (cu orele urmatoare ale noptii), dimineata a fost (cu ceasurile care au urmat ale zilei), ziua intai” este in mod clar o descriere a unei zile astronomice, adica, o zi cu durata de 24 de ore. Ea este echivalentul compusului ebraic de mai tarziu ,,seara-dimineata” din Daniel 8,14, pe care KJV a tradus-o ,,zile”, aici insemnand zile profetice, si a cuvantului grecesc al lui Pavel, nuchthemeron, tradus ,,o noapte si o zi” (2 Corinteni 11,25). De aceea, evreii care nu au pus niciodata la indoiala intelesul acestei expresii, incepeau ziua la apus si o sfarseau la inceputul apusului urmator (Levitic 23,32; Deuteronom 16,6). In plus, limbajul poruncii a patra nu lasa nici o umbra de indoiala ca seara si dimineata raportului creatiunii sunt parti componente ale unei zile terestre. Porunca aceasta, referindu-se in cuvinte clare la saptamana creatiunii, declara: ,,Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit” (Exod 20,11). Tenacitatea cu care atat de multi comentatori se agata de ideea ca zilele creatiunii au fost lungi perioade de timp, chiar mii de ani in cea mai mare parte, isi gaseste explicatia in faptul ca ei incearca sa faca raportul inspirat al creatiunii sa fie in acord cu teoria evolutiei. Geologii si biologii i-au invatat pe oameni sa creada ca aceasta istorie timpurie a pamantului cuprinde milioane de ani, in care formatiunile geologice se formau, iar speciile de vietuitoare evoluau intr-un ritm lent. Pretutindeni pe paginile sale sfinte, Biblia combate aceasta teorie a evolutiei. Credinta intr-o creatiune divina si instantanee, ca rezultat al cuvintelor rostite de Dumnezeu, sta in deplina opozitie fata de teoria sustinuta de majoritatea oamenilor de stiinta si de multi teologi de astazi, ca lumea si tot ce este in ea a ajuns la fiinta prin procesul lent al evolutiei care a durat ere nenumarate. Un alt motiv pentru care multi comentatori declara ca zilele creatiunii au fost lungi perioade de timp este ca ei leapada Sabatul zilei a saptea. Un comentator vestit exprima gandul acesta astfel: ,,Durata zilei a saptea in mod necesar determina lungimea celorlalte sase.... Odihna sabatica a lui Dumnezeu este inteleasa de cei mai buni interpreti ai Scripturii ca dainuind de la sfarsitul creatiunii pana in ceasul de fata, asa incat consecventa cere ca si cele sase zile anterioare sa fie considerate nu de scurta durata, ci de durata nedefinita” (Pulpit). Acest fel de rationament se misca intr-un cerc. Din cauza ca Sabatul zilei a saptea, atat de clar definit in Scriptura ca o zi de odihna care vine saptamanal este respins in felul acesta, despre ziua a saptea a saptamanii se declara ca a durat pana in timpul de fata. Pe temeiul acestei explicatii nebiblice, durata celorlalte zile ale creatiunii este si ea extinsa. Interpretarea sanatoasa nu are nici o simpatie fata de acest fel de rationament si insista in a da un inteles literal textului, urmand exemplul divinului Interpret al Cuvantului care a respins fiecare atac al vrasmasului declarand: ,,Sta scris” (Matei 4,4.7.10). Scripturile vorbesc clar despre sapte zile ale creatiunii (Exod 20,11) si nu de perioade de durate nedefinite. Suntem, asadar, obligati sa declaram sus si tare ca ziua intai a creatiunii, indicata de expresia in ebraica: ,,seara a fost, dimineata a fost, ziua intai”, a fost o zi de 24 de ore. 1:6 Dumnezeu a zis: Sa fie o intindere intre ape, si ea sa desparta apele de ape. O intindere. [un firmament, KJV]. Lucrarea celei de-a doua zile a creatiunii a constat din formarea firmamentului. Marea masa a ,,apelor” primare a fost despartita in doua corpuri distincte. ,,Apele care sunt deasupra intinderii” (v.7) sunt in general considerate de comentatori ca fiind vaporii de apa. Starile climaterice ale pamantului, desavarsit la origine, se deosebeau de cele existente astazi. Explorarile facute in nordul indepartat au dovedit ca padurile tropicale luxuriante acopereau candva acele locuri care acum sunt ingropate sub gheata si zapada eterna. Se admite, in general, ca starile climaterice placute au dominat in cursul acestei istorii primare a pamantului. Erau necunoscute extremele de frig si caldura care pot face viata neplacuta in cele mai multe regiuni ale lumii si, de fapt, imposibila in unele. 1:7 Si Dumnezeu a facut intinderea, si ea a despartit apele care sunt dedesubtul intinderii de apele care sunt deasupra intinderii. Si asa a fost. Verset ce nu a fost comentat. 1:8 Dumnezeu a numit intinderea cer. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a doua. Dumnezeu a numit intinderea cer. Produsul puterii creatoare a lui Dumnezeu in a doua zi a saptamanii creatiunii a primit un nume, asa cum primise nume si lumina zilei intai. In ebraica – la fel ca in traducerile moderne cuvantul ,,cer” este numele dat atat locuintei lui Dumnezeu, cat si firmamentului. In versetul acesta, ,,cer” se refera la cerurile atmosferice care apar pentru ochiul omenesc ca o bolta sau cupola, intinzandu-se pe deasupra pamantului nostru si, in general, numit cer. Nici un fel de viata nu este cu putinta fara de aer. Atat plantele cat si animalele au nevoie de el. Fara atmosfera, pamantul nostru ar fi lipsit de viata ca luna, grozav de fierbinte in partea expusa la soare si extrem de rece in alte parti. Nici un mugure de viata vegetala nu ar putea fi gasit niciunde si nici o fiinta nu ar putea exista pentru nici o durata de timp. Suntem noi recunoscatori pentru aceasta atmosfera data de Dumnezeu? 1:9 Dumnezeu a zis: Sa se stranga la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, si sa se arate uscatul! Si asa a fost. Sa se stranga la un loc apele. Al treilea act creator savarsit in timpul celei dintai parti a zilei a treia, a fost separarea apei de uscat. Pana inspirata a psalmistului descrie acest eveniment in urmatoarele cuvinte pitoresti si poetice: ,,Apele stateau pe munti, dar la amenintarea ta au fugit, la glasul tunetului tau au luat-o la fuga, suindu-se pe munti si pogorandu-se in vai pana la locul pe care li-l hotarasesi tu. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie sa o treaca” (Psalmi 104,6-9). [RSV zice ,,Muntii s-au inaltat, vaile s-au coborat pana la locul pe care li-l hotarasesi Tu.”] Adunarea apelor intr-un singur loc nu cuprinde in sine nimic mai mult decat ca, de la data aceea, ele urmau sa fie stranse ,,la un loc” si sa fie inchise in hotare intr-un loc aparte, asa incat sa ingaduie iesirea la iveala a solului. Trebuie sa fi fost un aspect radios pentru oricare observator ceresc, sa vada dealurile cum se ridica din apa care acoperise atat de deplin fata pamantului. Acolo unde fusese numai apa cat putea ochiul sa vada, deodata, s-au ridicat mari suprafete de uscat si au dat pamantului acestuia o infatisare cu totul noua. 1:10 Dumnezeu a numit uscatul pamant, iar gramada de ape a numit-o mari. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. Privirea lui Dumnezeu s-a odihnit acum, cu placere si satisfactie, vazand produsul finit al celei de-a treia zile a creatiunii. ,,Era bun”. Acel uscat de la inceput noua nu prea ne-ar fi parut bun. Era o lume de vai, dealuri si campii lipsite de verdeata, ridicata din adancul apei. Niciunde nu era nici macar un fir de iarba sau un lichen alipit. Cu toate acestea, el a parut bun Creatorului lui, care il putea vedea in raport cu intrebuintarile pentru care il facuse si ca un pas pregatitor, corespunzator pentru noile minuni pe care era gata sa le prezinte. 1:11 Apoi Dumnezeu a zis: Sa dea pamantul verdeata, iarba cu samanta, pomi roditori, care sa faca rod dupa soiul lor si care sa aiba in ei samanta lor pe pamant. Si asa a fost. Sa dea pamantul. Dupa despartirea uscatului de apa, un alt ordin divin a fost dat in aceasta a treia zi: vegetatia a fost chemata la existenta. Unii au considerat cel dintai dintre cei trei termeni folositi in porunca divina ca fiind un termen general pentru plante, cuprinzandu-le pe al doilea si pe al treilea. Totusi, este de preferat a le lua drept categorii distincte. Verdeata. [iarba, KJV]. In ebraica deshe’, ,,a fi verde”, ,,a se inverzi”, ,,a lastari”. Acest cuvant inseamna lastari verzi si ierburi delicate – diferitele feluri de plante care sunt hrana animalelor. ,,Iarba” este probabil folosit aici ca un sinonim al cuvantului ,,verdeata”, ’eseb, cand aceasta din urma apare fara expresia atributiva ,,care face samanta” (vezi v.30; Psalmi 23,2). Iarba cu samanta. ,,Iarba”, ’eseb este verdeata mai coapta, in care samanta este caracteristica cea mai izbitoare, oferind unul din cele doua feluri de alimente randuite de Dumnezeu sa fie consumate de fiintele omenesti (v.29). Pomi roditori. Trei caracteristici ale pomilor roditori sunt notate aici: (1) producerea de roade, (2) includerea de samanta in fruct si (3) aducerea acestor roade ,,pe” sau deasupra pamantului. Acesti pomi trebuiau sa ofere omului o alta sursa de alimente (v.29). 1:12 Pamantul a dat verdeata, iarba cu samanta dupa soiul ei, si pomi care fac rod si care isi au samanta in ei, dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. Pamantul a dat. Vegetatia zilei a treia a aparut din sol. Aceasta nu vrea sa spuna ca puterea de a produce plante avand viata era in sol. Ideea generarii spontane este tot atat de straina de Scriptura pe cum este de stiinta. Dupa soiul lor. Expresia aceasta extrem de importanta, data de trei ori in v.11 si 12, insemnand ca un mar, de exemplu, nu urma sa dea samanta din care sa rasara portocali, arata in cuvinte simple ca diferitele soiuri de plante erau deja fixate prin actul creatiunii. Ideea evolutionistilor ca diferitele soiuri de plante sunt rezultatul unui proces lent de dezvoltare de la o forma inferioara de viata la una superioara este nebiblica si nedemonstrabila. Variatii in cuprinsul unor anumite limite sunt posibile, dar limitele acelea nu pot crea noi soiuri distincte de plante. 1:13 Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a treia. Vezi la v.5. 1:14 Dumnezeu a zis: Sa fie niste luminatori in intinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte; ei sa fie niste semne care sa arate vremurile, zilele si anii; Sa fie niste luminatori. ,,Luminatori”, me’oroth, nu este acelasi lucru cu ,,lumina”, ’or din versetele 3 si 4. Ele inseamna surse de lumina, candelabre, luminatori. Expresia ca ei sunt pusi pe firmament, sau in intinderea cerului, este aleasa deoarece acolo ii vede locuitorul terestru. Ca sa desparta ziua de noapte. Ca sa regleze si sa continue de atunci inainte deosebirea dintre lumina si intuneric, o deosebire care a existat mereu de cand Dumnezeu a decretat lumina in ziua intai. Niste semne. Aceste corpuri ceresti au marcat anumite acte ale bunavointei sau nemultumirii lui Dumnezeu ca pe timpul lui Iosua (Iosua 10,12.13) si a lui Ezechia (2 Regi 20,11), si in ziua rastignirii (Matei 27,45). Stelele, de asemenea, au servit ca unul dintre semnele celei de-a doua veniri a lui Hristos (Matei 24,29). Unii au crezut in mod eronat ca aceste corpurile ceresti aveau, de asemenea, scopul de a determina destinele individuale ale oamenilor. Astrologii au apelat la versetul 14 pentru a justifica practica lor. Totusi, Biblia se opune atat de viguros oricarei forme de divinatie si de ghicire, incat trebuie sa fie respins cu hotarare gandul ca Dumnezeu a randuit soarele, luna si stelele pentru a le servi astrologilor drept calauze in prezicerea despre treburile si destinele omenesti. Ieremia ii avertizeaza pe evrei sa nu se inspaimante de semnele cerului inaintea carora paganii tremura de spaima fara rost (Ieremia 10,2), iar Isaia vorbeste cu ironie batjocoritoare contra astrologilor, celor care pandesc cerurile si a prezicatorilor pe al caror sfat este o nebunie si o nelegiuire ca cineva sa se sprijine (Isaia 47,13.14). Cu toate ca superstitia citirii destinului omului in stele nu a prins radacini printre vechii izraeliti, ei nu au avut suficienta tarie morala pentru a rezista in general cultului stelelor al vecinilor lor pagani (Ieremia 19,13; Ezechiel 8,16; Tefania 1,5). Sa arate vremurile. [pentru anotimpuri, KJV]. Perioadele de sarbatori, precum si alte timpuri precise care reveneau anual trebuia sa fie reglate prin miscarea corpurilor ceresti (Psalmi 104,19; Zaharia 8,19). Aceste corpuri au, in plus, o influenta periodica definita asupra agriculturii, navigatiei si altor ocupatii omenesti, ca si asupra cursului vietii animale si vegetale, de exemplu, timpul cand animalele fac pui si timpul migratiei pasarilor (Ieremia 8,7). Zilele si anii. Zilele si anii sunt fixate prin miscarea soarelui, care in conjunctie cu aceea a lunii, le-au oferit oamenilor din toate veacurilor o baza pentru calendare – lunar, solar, sau o combinatie a celor doua. 1:15 si sa slujeasca de luminatori in intinderea cerului, ca sa lumineze pamantul. Si asa a fost. Luminatori. Nu pentru a introduce lumina pentru prima oara in lumea aceasta, deoarece Dumnezeu decretase lumina in ziua intai, ci spre a servi ca un a aranjament permanent pentru distribuirea luminii in lumea aceasta. 1:16 Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, si anume: luminatorul cel mai mare ca sa stapaneasca ziua, si luminatorul cel mai mic ca sa stapaneasca noaptea; a facut si stelele. A facut si stelele. Cuvintele ,,a facut” au fost adaugate. In ce priveste originea stelelor, au fost prezentate doua conceptii principale: (1) Stelele au fost aduse la existenta in cursul saptamanii creatiunii impreuna cu soarele si luna, (2) Stelele, desi create mai inainte, sunt mentionate aici, in trecere, de Moise, intrucat el se ocupa de luminatorii cerurilor. Prima conceptie face necesara concluzia ca inainte de saptamana creatiunii vastul univers era un gol pustiu. Concluzia aceasta pare a fi fara suficiente garantii. Totusi, asupra acesteia ca si asupra multor altor declaratii criptice ale Scripturii cu privire la actele misterioase ale lui Dumnezeu, ar trebui sa nu fim dogmatici. Ar trebui sa nu uitam ca adevarul principal pe care Moise a cautat sa-l prezinte cu privire la originea soarelui, lunii si stelelor este ca ele sunt rezultatul puterii creatoare a lui Dumnezeu. Aici este o noua respingere a vechii, dar mereu repetate erezii a eternitatii materiei. 1:17 Dumnezeu i-a asezat in intinderea cerului, ca sa lumineze pamantul, Verset ce nu a fost comentat. 1:18 sa stapaneasca ziua si noaptea, si sa desparta lumina de intuneric. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. Era bun. Spre deosebire de pamantul nostru actual, care s-a schimbat mult ca rezultat al introducerii pacatului, corpurile ceresti inca se bucura de aceeasi stare desavarsita, pe care o aveau atunci cand au iesit din mana Facatorului lor. Este un fapt universal cunoscut ca legile universului sunt credincios ascultate de toate corpurile ceresti. Astronomii si navigatorii sunt siguri ca nici o deviatie de la regulile stabilite nu are loc in lumea astronomica. Ei stiu ca aceste corpuri ceresti nu-i vor dezamagi, ca se poate pune incredere in ele din cauza continuei lor ascultari de legile prescrise lor. 1:19 Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a patra. Verset ce nu a fost comentat. 1:20 Dumnezeu a zis: Sa misune apele de vietuitoare, si sa zboare pasari deasupra pamantului pe intinderea cerului. Sa misune apele. Avem aici popularea apei si aerului prin crearea fiintelor marine si inaripate. Originalul poate fi tradus ,,Apele sa produca din abundenta fapturi vii care se misca”, facand mai clara expresia ebraica a Genezei, care, literal, inseamna, ,,Apele sa misune de roiuri”. Verbul tradus aici ,,sa misune” este, de asemenea, folosit cu intelesul ,,sa se inmulteasca din belsug”. Termenul se aplica nu doar la pesti, ci si la toate animalele marine, de la cele mai mari la cele mai mici, precum si la reptile. Vietuitoarele. [fapturi care au viata, KJV]. Originalul acestei expresii, nephesh chayyah lamureste o clara deosebire intre animale si vegetatia creata cu doua zile mai devreme. E adevarat ca plantele au viata, asa cum au si animalele, si poseda anumite functiuni care seamana cu acelea ale animalelor, dar exista o diferenta insemnata intre lumea plantelor si lumea animalelor. Animalele au organe care le ingaduie sa ia hotarari, sa se deplaseze in cautarea hranei si sa simta durere, bucurie sau intristare intr-o masura mai mare sau mai mica. De aceea ele pot fi numite vietuitoare, un cuvant care nu poate fi aplicat la plante. Acesta trebuie sa fie intelesul mult discutatului cuvant ebraic nephesh, bine tradus ,,vietuitoare” in versetul acesta, un termen care ii atribuie animalului o forma de viata superioara fata de cea a plantei care nu este o nephesh. Traducatorii mai timpurii au inteles corect ca termenul nu poate sa insemne ,,suflet” in acest pasaj, si l-au redat intr-un fel care transmite corect intentia autorului inspirat. Sa zboare pasari. [Pasari care pot zbura, KJV]. Apele urmau sa produca animale de apa, dar nu pasari, asa cum pare ca arata KJV. Capitolul 2,19 afirma ca ,,toate pasarile cerului” au fost facute de Dumnezeu ,,din pamant”. Redarea aceasta a textului ebraic de la capitolul 1,20, ,,si sa zboare pasari pe deasupra pamantului” rezolva aceasta aparenta dificultate. Cuvantul ,,pasari”, literal ,,fiinte inaripate”, trebuie sa fie considerat in intelesul general. Sunt cuprinse aici atat cele domestice, cat si cele salbatice. 1:21 Dumnezeu a facut pestii cei mari si toate vietuitoarele care se misca si de care misuna apele, dupa soiurile lor; a facut si orice pasare inaripata dupa soiul ei. Dumnezeu a vazut ca erau bune. Dumnezeu a facut pestii cei mari. Pentru a doua oara cuvantul ,,creat”, bara’, este folosit in capitolul acesta pentru a arata introducerea a ceva cu totul nou, crearea fapturilor vii. In executarea cuvantului sau, Dumnezeu a creat marile animale marine, tanninim. Traducerea ,,pestii cei mari”, este prea limitata in cuprins. Cuvantul are diferite intelesuri, ca ,,sarpe” (Exod 7,9, 10, 12) si ,,balaur” (Isaia 51,9; Ezechiel 29,3), dar trebuie sa insemne ,,monstru marin” in pasajul acesta si in Psalmi 148,7. Se misca. Verbul ,,a se misca”, ramas, descrie indeosebi animale taratoare (Geneza 9,2), fie pe pamant (Geneza 7,14), fie din apa (Psalmi 69,34), desi aici inseamna in mod clar fiinte acvatice. Dupa soiul lor. Ca in cazul plantelor create in ziua a treia, se face declaratia ca atat pestii cat si pasarile au fost create ,,dupa soiul lor”, aratand in mod clar ca felurile distincte de animale pe care le vedem au fost stabilite la creatiune, si nu printr-un proces de dezvoltare asa cum sustin evolutionistii (vezi la v.12). De ce au fost create pasarile si pestii in aceeasi zi nu este de explicat printr-o presupusa asemanare intre aer si apa, asa cum credeau Luther, Calvin si altii. De asemenea, nu se spune ca o singura pereche a fost creata din fiecare specie, dimpotriva, cuvintele ,,sa misune apele de vietuitoare” pare sa arate ca animalele au fost create nu numai intr-o bogata varietate de feluri, dar si in mare numar de indivizi. Faptul ca numai o singura fiinta omeneasca a fost creata la inceput, nu garanteaza concluzia ca si animalele au fost create ca indivizi singuri. Dumnezeu a vazut ca erau bune. Pamantul trebuie sa fi aparut cat se poate de placut Creatorului cand l-a privit la sfarsitul acestei a cincia zi. Nu numai dealurile inverzite, paraiele sclipitoare si lacurile albastre, dar si vietuitoarele, miscandu-se, inotand si zburand, dadeau lumii acesteia pentru prima data calitatea de viata pe care nu o avusese mai inainte. Erau acolo si fapturi care puteau chiar si sa cante laude Creatorului, care dadeau pe fata o oarecare masura de pricepere, gasind felul corespunzator de hrana (Matei 6,26), construindu-si cuiburi ca adaposturi (Matei 8,20) si cunoscandu-si timpul de migrare (Ieremia 8,7). Marile lucrari ale lui Dumnezeu savarsite in zilele anterioare erau cu adevarat minunate, dar natura a primit o podoaba in ziua a cincia. Fara vegetatia creata in ziua a treia, lumea ar fi prezentat o infatisare extrem de neatragatoare. Cu atat mai mult ar fi fost lipsita de atractie si de veselie daca miriadele de fiinte vii cu care este populata ar fi fost absente. Fiecare dintre aceste fapturi mici sau mari ar fi trebuit sa ne dea o invatatura cu privire la minunata opera a marelui Dumnezeu, caruia, ca Autor si Intretinator al vietii, Ii datoram adorare. Fapturile acestea ar trebui sa ne dea un respect vrednic pentru viata pe care noi nu o putem da, dar ar trebui sa o ocrotim cu grija si sa nu o distrugem. 1:22 Dumnezeu le-a binecuvantat, si a zis: Cresteti, inmultiti-va, si umpleti apele marilor; sa se inmulteasca si pasarile pe pamant. Dumnezeu le-a binecuvantat. Lucrarea zilei a cincia nu numai ca a fost declarata de Creator ca este buna, dar a primit si o binecuvantare care nu a fost data nici produselor neinsufletite ale creatiunii lui Dumnezeu si nici plantelor. Binecuvantarea aceasta care se refera la propagarea si sporirea lor, ,,cresteti, inmultiti-va”, a devenit o formula standard de binecuvantare (cap. 35,11; 48,4). 1:23 Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a cincea. Verset ce nu a fost comentat. 1:24 Dumnezeu a zis: Sa dea pamantul vietuitoare dupa soiul lor, vite, taratoare si fiare pamantesti, dupa soiul lor. Si asa a fost. Vietuitoare. Ca si ziua a treia, ziua a sasea se distinge printr-un dublu act de creatiune, producerea din pamant a animalelor si crearea omului. Dupa ce marea si aerul au fost umplute cu vietuitoare, nephesh chayyah, (vezi v.20), cuvantul lui Dumnezeu s-a adresat pamantului pentru a produce vietuitoare dupa soiul lor. Acestea sunt impartite in trei clase: Vite. De la behemah, derivat de la radacina baham, ,,a fi mut”, insemnand ,,animal mut”. Cuvantul, in general, indica patrupedele domestice mai mari (vezi Geneza 47,18; Exod 13,12; etc.), dar ocazional animalele mai mari de uscat in totalitate (Proverbe 30,30; Eclesiastul 3,19; etc.). Taratoare. De la remes, indica animalele mai mici care se misca fie fara picioare, fie cu picioare care abia sunt perceptibile, de exemplu, viermi, insecte si reptile. Aici se intelege remes de uscat, remes de mare, fiind create in ziua anterioara. Fiare pamantesti. De la chayetho’eret. Acest termen ebraic vechi si neobisnuit indica animalele salbatice care umbla in libertate. 1:25 Dumnezeu a facut fiarele pamantului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate taratoarele pamantului dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca erau bune. Fiarele pamantului. Ordinea crearii vietuitoarelor data aici difera de aceea data in versetul 24, ultima grupa a versetului anterior fiind cea dintai enumerata aici. Acesta este un aranjament binecunoscut in vorbirea ebraica numit ,,paralelism inversat” (vezi Geneza 10,1, 2, 6, 21; Proverbe 14,16, 17). Dupa soiul lor. Afirmatia se refera la toate cele trei grupe de vietuitoare dintre care fiecare are soiurile sale distincte. Aceste cuvinte inspirate combat teoria evolutiei care declara ca formele superioare de viata s-au dezvoltat din forme inferioare si care sugereaza ca inca ar fi posibil sa se produca materie vie din pamant neinsufletit. Cu toate ca studiul stiintific confirma declaratia biblica, precum ca toate organismele insufletite sunt facute din pamant, necontinand nimic altceva ca elemente decat ce detine pamantul, oamenii de stiinta nu au fost in stare sa produca din materie neinsufletita o singura celula care sa fi fost capabila sa reproduca soiul ei. Dumnezeu a vazut ca erau bune. Cu obisnuitul cuvant de aprobare, scurtul raport al creatiunii tuturor animalelor de uscat se incheie, iar autorul se grabeste sa ajunga la raportul crearii omului, in care culmineaza lucrarea de creatiune. 1:26 Apoi Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapaneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant. Sa facem om. Raportul sacru proclama chiar de la inceput superioritatea omului fata de celelalte vietuitoare ale pamantului. Pluralul ,,sa facem” era privit de teologii bisericii primare aproape in unanimitate ca indicand cele trei Persoane ale Divinitatii. Pluralul acesta cere prezenta a cel putin doua persoane care se consfatuiesc. Afirmatia ca omul urma sa fie facut dupa chipul ,,Nostru” si a fost facut dupa chipul ,,lui Dumnezeu” duce la concluzia ca aceia care se consfatuiau trebuie sa fi fost Persoane ale aceleiasi Dumnezeiri. Lucrul acesta, lasat a se intelege in Vechiul Testament in diferite pasaje ca acela tratat aici, si Geneza 3,22; 11,7; Daniel 7,9.10.13.14; etc., este pe deplin si clar descoperit in Noul Testament, unde ni se spune in termeni fara gres ca Hristos, a doua Persoana a Dumnezeirii, numit Dumnezeu de catre Tatal Insusi (Evrei 1,8), era asociat cu Tatal Sau la lucrarea de creatiune. Texte ca Ioan 1,1-3.14; 1 Corinteni 8,6; Coloseni 1,16.17; Evrei 1,2 ne invata nu numai ca Dumnezeu Tatal a creat totul prin Fiul Sau, dar si ca viata este pastrata prin Hristos. Chiar daca este adevarat ca aceasta lumina deplina a adevarului nu a stralucit asupra acestor texte din Vechiul Testament inainte de revelatiile cuprinse in Noul Testament si ca intelegerea distincta a diferitelor Persoane ale Dumnezeirii nu era atat de usor de discernut numai din pasajele Vechiului Testament, dovada initiala a existentei lui Hristos pe timpul creatiunii, in calitate de colaborator cu Tatal Sau, este prezenta pe prima pagina a Bibliei. Textele acestea nu prezinta dificultati pentru aceia care cred in inspiratia Vechiului Testament ca si a Noului Testament, avand in vedere faptul ca o parte o explica pe cealalta si ca amandoua se imbina in chip desavarsit, ca pietrele unui foarte frumos mozaic. Nu numai ca versetele 26 si 27 cuprind indicatii cu privire la activitatea lui Hristos ca a doua Persoana a Dumnezeirii in aceasta lucrare de creatiune, dar versetul 2 mentioneaza Duhul Sfant ca impreuna lucrator la aceeasi lucrare. Suntem, de aceea, indreptatiti sa declaram ca prima dovada cu privire la sublimul mister al Dumnezeirii se afla pe prima pagina a Bibliei, o taina care este pusa in mai puternica lumina, cand pana inspiratiei diferitilor autori ai cartilor Bibliei a fost ,,manata” sa descopere adevarul acesta mai amplu. Cuvantul ,,om” este ’adam in ebraica, exact numele pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a-l numi pe parintele neamului omenesc (cap. 5,2). Semnificatia acestui cuvant a fost explicata in diferite feluri. El descrie fie culoarea lui, de la ’adam, ,,a fi rosu”, fie infatisarea lui, de la o radacina araba care inseamna ,,a luci”, facand astfel pe Adam ,,cel stralucitor”, fie natura lui de chip al lui Dumnezeu, de la dam, ,,asemanare”; fie, si cel mai probabil, originea lui, ,,pamantul”, de la ’adamah, ,,cel din pamant”. Dupa chipul Nostru. ,,Omul trebuia sa poarte chipul lui Dumnezeu atat in asemanarea exterioara, cat si in caracter” (PP 45). Chipul acesta era cel mei evident in termenii naturii sale spirituale. El a devenit ,,un suflet viu”, sau mai degraba o fiinta vie, inzestrata cu o vointa libera, o personalitate constienta de sine. Natura aceasta a reflectat sfintenia divina a Facatorului ei pana cand pacatul a nimicit asemanarea divina. Numai prin Hristos, stralucirea slavei lui Dumnezeu si ,,intiparirea Fiintei Lui” (Evrei 1,3), natura noastra este transformata din nou dupa chipul lui Dumnezeu (Coloseni 3,10; Efeseni 4,24). Sa stapaneasca. Raportul omului cu restul creatiunii urma sa fie un raport de domnie. Folosirea pluralului (KJV) ,,ei” arata ca Dumnezeu a intentionat chiar de la inceput sa creeze mai mult de un singur individ. Prin transferarea asupra lui Adam a puterii de guvernare ,,peste tot pamantul”, Dumnezeu a planuit sa-l faca pe om reprezentantul sau vice-regele Sau peste aceasta planeta. Faptul ca fiarele campului nu sunt mentionate aici a fost luat de unii comentatori ca o indicatie ca animalele care acum sunt salbatice nu i-au fost supuse lui Adam. Opinia aceasta nu este temeinica. Plantele, de asemenea, lipsesc din enumerarea lucrurilor create care i-au fost supuse lui Adam, desi nimeni nu va tagadui ca omul a avut dreptul sa guverneze peste vegetatie pana in prezent si ca plantele trebuie sa fi fost cuprinse in expresia ,,tot pamantul”. Expresia aceasta, de fapt, cuprinde totul ce se afla pe pamant, si ce nu este amintit pe nume, inclusiv ,,fiarele campului” (Psalmi 8,6-8). Totusi, Dumnezeu a marginit la acest pamant suprematia omului, netransferand asupra lui Adam guvernarea peste corpurile ceresti. 1:27 Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Dumnezeu a facut pe om. Raportul realizarii planului divin este exprimat intr-o forma de poezie ebraica, obisnuita in toate cartile poetice ale Bibliei ebraice, in care gandul exprimat in prima parte a versetului este repetat cu usoare variatii in cuvinte, dar nu in inteles, in a doua, sau chiar si in a treia parte, ca in versetul nostru: ,,Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut”. Moise, care ne-a dat alte exemple cu privire la iscusinta lui poetica (vezi Exod 15; Deuteronom 32,33; Psalmi 90), a fost cel dintai dintre toti scriitorii inspirati care a povestit in cuvinte poetice miraculoasele lucrari ale lui Dumnezeu. Cand a ajuns la momentul in care povestea despre creatiunea omului, coroana lucrarii lui Dumnezeu pe acest pamant, a parasit stilul sau obisnuit de naratiune si a folosit poezia. Dupa chipul Sau. Demn de observat este folosirea singularului ,,Sau”. Pluralul din versetul 26 descopera ca divinitatea detine pluralitate in unitate, in timp ce versetul 27 scoate in evidenta faptul ca pluralitatea lui Dumnezeu nu neaga unitatea lui Dumnezeu. Parte barbateasca si parte femeiasca. Un nou element este introdus in informatia data cu privire la crearea omului prin mentionarea deosebirii de sex a celor doi. Binecuvantarea rodniciei rostita asupra animalelor (v.22) cuprinde in sine ideea ca si ele trebuie sa fi fost create cu deosebiri sexuale, dar faptul acesta nu este mentionat. Probabil ca exista un motiv aparte pentru mentionarea acestui fapt in legatura cu crearea omului. Motivul acesta poate sa apara din faptul ca numai la om deosebirea de sex isi gaseste exprimarea in institutia sfintei casatorii. Versetul acesta ne pregateste pentru descoperirea cu privire la planul lui Dumnezeu pentru crearea familiei, care este prezentat in capitolul 2. 1:28 Dumnezeu i-a binecuvantat, si Dumnezeu le-a zis: Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul, si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant. Dumnezeu i-a binecuvantat. Binecuvantarile lui Dumnezeu, rostite asupra vietuitoarelor in ziua precedenta, au fost repetate la sfarsitul zilei a sasea cu adaugari speciale corespunzatoare pentru om. Dumnezeu ,,i-a” binecuvantat, nu ,,l-a” binecuvantat, indicand ca actul de creare a Evei trebuie sa fi avut loc inainte ca ziua a sasea sa fi trecut si ca binecuvantarile si raspunderile care le-au fost acordate urmau sa fie partea lor comuna si sa se bucure de ele in acelasi fel. Dumnezeu le-a zis. Exista o deosebire intre introducerea binecuvantarilor versetelor 22 si 28, care este vrednica de a fi notata. Binecuvantarea pentru animale a fost rostita cu privire la ele: ,,Dumnezeu le-a binecuvantat si a zis”, in timp ce binecuvantarea pentru neamul omenesc a fost exprimata catre ei, ,,le-a zis”. Ca fiinte inteligente, ei erau in stare sa-L asculte pe Dumnezeu si sa primeasca instiintari. Versetul acesta cuprinde cea dintai descoperire a lui Dumnezeu catre om. Cresteti. Binecuvantarea Creatorului avea legatura, in primul rand cu dezvoltarea si perpetuarea speciei, o binecuvantare care nu a fost niciodata retrasa si care este izvorul sutelor de milioane de fiinte omenesti care umplu acum continentele acestei lumi. Insarcinarea divina a fost inteleasa de diferiti comentatori ca indicand faptul ca reproducerea fiintelor omenesti nu urma sa continue la nesfarsit, ci ca avea sa inceteze cand pamantul avea sa fie plin de fiinte omenesti si de supusii lor din lumea animala. Cuvantul tradus ,,umpleti” [umpleti deplin, KJV] nu sustine doctrina falsa ca odata, intr-un timp departat in trecut, lumea aceasta a fost depopulata si ca Geneza 1 este raportul refacerii ei. ,,Reumpleti pamantul” poate fi tradus in mod exact ,,umpleti pamantul” (RSV). Vezi nota de la sfarsitul capitolului. Supuneti-l. Descoperirea aceasta cuprinde de asemenea instructiuni cu privire la datoria si destinul omului de a guverna peste lucrarile creatiunii pamantesti, o insarcinare exprimata aproape in aceleasi cuvinte ca si acelea ale consiliului divin, raportate in versetul 26. Unica deosebire este expresia aditionala ,,supuneti-l”, acordandu-i omului dreptul sa utilizeze, pentru necesitatile sale, vastele resurse ale pamantului, prin lucrari agricole si miniere, prin cercetari geografice, descoperiri stiintifice si inventii mecanice. 1:29 Si Dumnezeu a zis: Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant, si orice pom, care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra. Orice iarba. Apoi se iau masuri pentru intretinerea domnitorului de curand numit si a supusilor lui. Aflam din raportul divin, ca omul urma sa manance din produsele campului si ale pomilor, cu alte cuvinte, din cereale, nuci si fructe, animalele sa manance din ,,iarba verde”, zarzavaturi, verdeturi si iarba. Redarea in cuvinte a acestei reglementari descopera ca nu era voia lui Dumnezeu ca omul sa macelareasca animalele pentru hrana, sau ca animalele sa se sfasie unele pe altele, prin urmare, violenta si adesea chinuitoarea distrugere a vietii de catre om si animale este rezultatul intrarii pacatului in lume. Abia dupa potop, Dumnezeu i-a dat omului permisiunea sa manance carne de animale (vezi cap.9,3). Chiar si vechi legende pagane vorbesc despre o era de aur a inocentei, cand omul se abtinea de la omorarea animalului (Ovidiu Met. I. 103-106). Faptul ca nici un animal de nici un fel nu manca la inceput carne poate fi dedus din instiintarile profetice din Isaia 11,6-9; 65,25, cu privire la starea noului pamant, unde incetarea pacatului si completa transformare a lumii in Imparatia lui Dumnezeu sunt insotite de incetarea uciderii oricareia dintre creaturile lui Dumnezeu. Invatatura Scripturii ca moartea a intrat in lume prin pacat arata cu claritate ca, initial, Dumnezeu nu a intentionat ca omul sau animalele sa ucida pentru a-si procura hrana. Toate argumentele bazate pe premisa ca este necesar a omori animalele pentru a tine in frau inmultirea lor excesiva sunt de valoare indoielnica. Este zadarnic sa se speculeze asupra a ce s-ar fi intamplat in aceasta lume, daca animalele si fiintele omenesti s-ar fi inmultit continuu si nestingherit. Dumnezeu, cu siguranta, ar fi facut ca planurile Sale sa faca fata la situatiile schimbate, cand acestea ar fi aparut. Planurile acestea nu ne-au fost descoperite noua, deoarece pacatul a intrat in lume, inainte sa apara nevoia de a opri o reproducere excesiva (vezi v.28). 1:30 Iar tuturor fiarelor pamantului, tuturor pasarilor cerului, si tuturor vietatilor care se misca pe pamant, care au in ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde. Si asa a fost. Verset ce nu a fost comentat. 1:31 Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea. Iata ca erau foarte bune. Crearea omului si instalarea lui ca domn pe pamant a dus la incheiere crearea tuturor celor pamantesti. Conform raportului, Dumnezeu a revizuit de mai multe ori lucrarea Sa si a declarat-o ca fiind buna (v.4.10.12.18.21.25). Inspectia savarsita la sfarsitul zilei a sasea imbratiseaza toate lucrarile indeplinite in cursul zilelor anterioare, ,,si iata ca erau foarte bune”. Fiecare lucru era desavarsit in felul lui, fiecare vietuitoare corespundea scopului hotarat de Creator si era inzestrata pentru indeplinirea scopului pentru care fusese creata. Aplicarea termenului ,,bune” la toate cate Dumnezeu le facuse si repetarea cuvantului cu accentuarea ,,foarte” la incheierea creatiunii, cu omul ca o coroana si slava a ei, dovedeste ca nimic nedesavarsit nu iesea din mana lui Dumnezeu. Aceasta expresie de admiratie exclude cu totul posibilitatea ca vreo imperfectiune era raspunzatoare pentru slabiciunea dovedita de Adam si de Eva in timpul ceasului incercarii. Note suplimentare pentru capitolul 1 De-a lungul erei crestine, textul introductiv din Geneza 1 a fost subiectul multor discutii in cercurile teologice. Unii au sustinut ca versetul se refera la o creatiune a lumii fizice si a intregii vieti de pe ea la o data cu mult timp inainte de cele sapte zile ale saptamanii creatiunii. Aceasta conceptie este cunoscuta ca fiind teoria ruinarii si restaurarii. Ea a fost sustinuta timp de secole de teologii speculativi, care au citit in expresia ebraica tohu wabohu, ,,fara forma si gol” (v.2), ideea ca un interval de timp – un interval de mare durata, de fapt – separa versetul 1 de versetul 2. Tohu wabohu a fost facut sa zica, ,,pamantul a fost facut sa fie fara forma si gol”. Pe aceasta exprimare a textului, ei sustin conceptia ca lumea a fost creata desavarsita, candva in trecutul indepartat (v.1), dar ca un cataclism ingrozitor a sters orice urma de viata de pe ea si a redus suprafata pamantului la o stare care poate fi descrisa ca ,,fara forma si gol”. Multi dintre cei care sustin aceasta conceptie cred ca au avut loc creatiuni repetate, fiecare urmata de un cataclism universal. In cele din urma, dupa nenumarati eoni, Dumnezeu a inceput inca o data o punere in ordine a haosului si a umplut pamantul cu viata, asa cum este raportat in versetele 2-31. Acum un veac si mai bine, diferiti teologi protestanti au aderat ferm la aceasta conceptie, crezand ca au aflat in ea un mijloc de a armoniza raportul mozaic al creatiunii cu ideea prezentata pe atunci de anumiti oameni de stiinta, ca pamantul a trecut prin lungi ere de schimbari geologice. Aceasta conceptie este populara printre anumiti fundamentalisti. Conform acestei conceptii, straturile sedimentare de roci care alcatuiesc o mare parte din suprafata pamantului, au fost depuse in timpul evenimentului presupusului cataclism si fosilele ingropate in ele se presupun a fi ramasitele vietii care a existat pe acest pamant inainte de acest timp. Altii gasesc in aceasta teorie un argument spre a sprijini ideea ca atunci cand Dumnezeu a facut lucrarea de creatiune raportata in versetele 2-31, El a fost legat de o materie pre-existenta. In felul acesta, ei vor sa limiteze la minimum puterea Lui, daca nu chiar sa nege faptul ca El a adus materia la existenta si ,,ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad” (Evrei 11,3). Diferite aspecte ale acestei teorii au fost reflectate intr-o serie de traduceri moderne ale Bibliei. Conceptia ,,restaurarii” trebuie sa fie respinsa in totalitatea ei, pentru ca: (1) expresia tohu wabohu nu contine ideea de a fi facut pustiu, ci mai degraba descrie o stare neorganizata si lipsita de viata a materiei. Interpretarea data acestor cuvinte este, din cauza aceasta, cu totul neindreptatita. (2) Scripturile invata in mod clar ca lucrarea de creatiune a lui Dumnezeu ,,fusese ispravita inca de la intemeierea lumii” (Evrei 4,3). (3) Parerea aceasta contine doctrina blasfematoare ca incercarile lui Dumnezeu la creatiune, indeosebi chiar a omului, au fost nedesavarsite si nereusite, din cauza actiunii fortelor asupra carora El nu avea decat un control limitat. (4) Urmarita in toata concluzia ei logica, aceasta conceptie neaga de fapt inspiratia si autoritatea Scripturilor ca un tot, limitandu-L pe Creator la folosirea materiei pre-existente in lucrarea din saptamana creatiunii si supunandu-l legilor naturii. (5) Ideea de creatiuni si catastrofe succesive inainte de evenimentele din saptamana creatiunii nu are in sprijinul ei nici un fel de dovezi valide, nici din partea stiintei si nici din partea cuvantului inspirat. Aceasta este pura speculatie. (6) In mod incidental, se poate adauga faptul ca originea si dezvoltarea acestei pareri este intinata de speculatiile filozofice pagane ale diferitelor secte eretice si impregnata de conceptiile rationaliste ale naturalismului si evolutiei. Comentariile lui Ellen G. White 1-31 PP 44-51, 111-116; SR 20-23 1 Ed 134; ML 107; 8T 258 2 CT 530; Ed 134; GC 658 2,3 COL 415; PK 717 3 GC 211; ML 138 5 Ed 129 11,12 COL 80; Ed 109; PP 44; TM 243 26 AH 25; CH 19; CS 17; EW 145; MM 221; SR 20; Te 41 26, 27 CH 108; PP 44; Te 11 27 CD 45; CT 11, 32, 61, 67, 434, 438; Ed 15, 17, 20, 130; GC 467; MH 163, 415; ML 126; PK 186; PP 45, 595; Te 91, 276; 2T 347; 3T 50, 139, 568; 4T 91, 247, 327, 416, 438, 456, 522; 5T 311; 6T 127; 8T 263, 327 28 AH 26; PK 682; PP 50 29 CD 81, 92, 310, 322, 373, 380, 395, 396, 401; CH 115, 450; MH 296; ML 132; MM 8, 267, 277; Te 160; 3T 50, 63 31 DA 281; Ed 215; FE 326, 513; MB 99; PP 47; 4T 562; 6T 349; 7T 87 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: