6:5 caci fiecare isi va purta sarcina lui insusi.
Sarcina. Gr. phortin, ,,greutatea,” ,,povara,” un obiect pe care cineva are datoria sa-l poarte. ,,Sarcinile” din vers. 2 pot fi puse deoparte destul de usor data e nevoie, in timp ce ,,sarcina” din vers. 5 este una care trebuie ,,in orice circumstanta,” sa fie purtata. De la fiecare soldat se asteapta sa-si poarte echipamentul, aceasta este raspunderea lui. El poate, uneori, sa ajute pe altii sa le poarte pe ale lor. El va fi chemat sa dea socoteala de propria sa ,,sarcina”; dar nu in chip necesar pentru ,,sarcinile” altora. Purtarea poverilor altora pe langa a sa proprie e laudabila, dar neglijarea poverii sale este inadmisibila. El nu trebuie sa impuna altora mai mult decat altii ii impun lui.
Pavel nu deduce de aici ca Dumnezeu lasa un om sa-si poarte singur sarcinile. Isus Se ofera sa ia parte la purtarea lor (vezi Mat 11:30). Unii crestini fac greseala de a nu impartasi sarcinile lor cu Isus. El cheama pe toti sa vina al El, si ii asigura de usurare de munca aceea care n-ar trebui sa fie purtata de cineva in propria sa putere (vezi Mat 11:28-30).