6:1 Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala, voi, care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii. Si ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu.
Ar cadea deodata. Adica, prin forta ispitei. Firul gandirii din cap. 5 continua fara intrerupere. Pavel se refera aici la faptul ca un crestin ar putea intr-un moment de slabiciune, sau de neatentia spirituala, sa fie luat prin surprindere (vezi cap. 5:24). El nu este un ipocrit incapatanat. Scopul lui era sa ,,umble in Duhul” (vers. 25), dar a fost luat prin surprindere de o ispita. El a avut de gand ca ,,roada Duhului” (vers. 22, 23) sa fie vadita in vita sa, dar a descoperit spre amaraciunea sa unele din vechile ,,fapte ale firii pamantesti” (vers. 17-21). El primise Duhul (cap. 3:2) sa aduca ,,roada Duhului” (vers. 22, 23). Intentiile lui fusesera bune, dar ca si Pavel (vezi Rom 7:19-24), descoperise spre mahnirea sa ca firea pamanteasca [,,carnea”] este slaba.
Duhovnicesti. [,,Spirituale,” KJV]. Adica,, aceia care sunt ,,calauziti de Duhul” (cap. 5:19). Pare ca era o grupa reprezentativa in bisericile galatene care nu renuntasera la Evanghelia lui Pavel si continuau sa respinga invataturile iudaizantilor. Pavel nu ar fi putut numi ,,duhovnicesti” pe aceia care apostaziau, deoarece asemenea persoane renuntau la calauzirea Duhului (cap. 3:3).
Ridicati. Gr. matartizo, ,,a repara,” ,,a pregati,” ,,a reface,” ,,a pune in forma.” Scriitorii medicali greci foloseau termenul acesta pentru repunerea la loc a unui os sau a unei incheieturi dislocate. Aceia care ramasesera ,,duhovnicesti” nu trebuiau sa ia o atitudine increzuta fata de fratele care cazuse in fata atacurilor ispititei. El nu trebuie sa-l descurajeze sau, prin critica si mustrare, sa-l intarate la si mai multa lasare in voia ,,faptelor firii pamantesti” (vezi cap. 5:19.26). El avea o mare nevoie de o mana plina de simpatie pentru a-l ajuta sa iasa din prapastia pacatului in care cazuse. In dezamagirea si deziluzia lui el avea nevoie de cineva care sa se apropie de el cu rabdare, bunatate si delicatete (vers. 22.23), cineva care isi dadea seama ca s-ar fi putut ca el insusi sa fie biruit de ispita si sa aiba nevoie de un ajutor asemanator.
In tratarea celor care s-au abatut noi ar trebui, mai mult decat in oricare alte imprejurari sa practicam regula de aur (vezi Mat 3:12). Aceasta este datoria si privilegiul celor ce sunt manati personal de Duhul si care umbla pe caile neprihanirii. Altii nu sunt calificati pentru o sarcina atat de delicata. Dumnezeu cheama pe cei care sunt ,,spirituali” sa aduca oile ratacite inapoi la pasunea verde a adevarului si dreptatii. Pavel s-a purtat hotarat si fara teama cu aceia care staruiau in pacat fatis (vezi 1Cor 5:3-5) dar cu delicatete si rabdare cu aceia care dadeau dovada de o dorinta de refacere (2Cor 2:5-11). Disciplina bisericeasca cere o iscusita imbinare a fermitatii si blandetii. Pavel n-a coborat niciodata inaltele idealuri ale Evangheliei, dar tinta lui era totdeauna mantuirea barbatilor si femeilor si readucerea lor la Hristos cand se abateau. Vezi al Mat 6:14.15; 7:1-5, 18:10-35.
Blandetii. Vezi Mat. 5:5; Gal 5:23. Isus era o pilda de blandete (vezi Mat 11:29) si aceia care merg pe urmele Lui vor fi blanzi si rabdatori in purtarea cu fratii lor. Ei nu vor fi certareti si cautatori de greseli, si nici nu se vor gandi sa aplice celui gresit disciplina bisericeasca. Zelul lor pentru dreptate va fi imblanzit de indurare. Tinta lor cea dintai va fi refacerea celui gresit. Propunerile si deciziile lor vor fi vindecatoare si nu represive fata de pacat. Mentinerea autoritatii bisericeste va fi o preocupare secundara.
Ia seama la tine insuti. Noi nu putem sa refacem pe altii si sa-i aducem pe calea cea buna decat daca noi insine stim bine si nu putem sti daca traim bine noi insine afara de cazul ca ne controlam viata cu masura divina si ne impartasim zilnic din viata lui Isus. Cand cautam sa vindecam defectele altora trebuie sa indreptam un ochi asupra noastra insine. Aceia care urmeaza sa salveze pe altii din curentul rapid al pacatului trebuie sa aiba propriile lor picioare infipte pe un teren tare. O preocupare pentru propria noastra stare spirituala inaintea lui Dumnezeu este o conditie premergatoare pentru preocuparea pentru acela care are nevoie de ajutorul nostru. Ar trebui sa ne dam seama ca noi insine suntem inclinati sa cadem, si acea intelegere ne va feri de a da pe fata o atitudine de ,,eu sunt mai sfant ca tine” cand cautam sa ajutam un frate care a cazut.