6:17 De acum incolo nimeni sa nu ma mai necajeasca, pentru ca port semnele Domnului Isus pe trupul meu.
Sa nu ma mai necajeasca. [,,Sa nu ma tulbure,” KJV]. Pavel considera chestiunea ca rezolvata. El a spus tot ce avea de spus asupra subiectului din aceasta epistola. El nu mai are nimic de adaugat. El raspunsese clar la toate obiectiunile potrivnicilor sai. Ideea aranjarii unui compromis intre crestinism si iudaism prin combinarea lor nu e vrednica de cercetare mai departe, si el refuza de a mai folosi timp sau de a mai da atentie acestuio subiect (vezi vers. 12, 13).
Semnele. Gr. stigmata, ,,semne” de infierare a sclavilor sau a altei proprietati cu numele sau simbolul identificator al proprietarului. Captivii uneori erau insemnati in felul acesta si nu rareori soldatii se infierau cu numele ofiterului lor comandant. Sclavii templului sau inchinatori unei zeitati de asemenea fusesera insemnati ca dovada a devotiunii lor. Prin ,,semnele Domnului Isus” Pavel fara indoiala se refera la cicatricele lasate asupra corpului Sau de persecutie si greutati (vezi 2Cor 4:10; 11:24-27). Potrivnicii sa staruie acum de a obliga pe convertitii dintre neamuri sa accepte semnele taierii imprejur ca dovada a supunerii lor la iudaism. Dar Pavel are semne care arata al cui serv a devenit el, si pentru el nu exista alta credinciosie decat fata de Hristos (vezi Gal 6:14). Cicatricele pe care Pavel le capatase de la vrajmasii sai pe cand era in serviciul Domnului sau vorbeau cat se poate de elocvent despre devotiunea sa fata de Hristos. Cele mai multe din cicatricele acestea marturiseau despre ura inveterata a iudeilor (vezi cap. 5:11).