6:10 Asadar, cat avem prilej, sa facem bine la toti, si mai ales fratilor in credinta.
Prilej. Pavel aici trage concluzia din metafora lui de semanat si secerat (vers. 7-9). E un timp pentru semanat, e un timp pentru secerat. Timpul adunarii recoltei este in mainile lui Dumnezeu; timpul semanatului este in mainile noastre. Persoana calauzita de Duhul poate astepta o continua indrumare si sfatuire, pentru a folosi, la maximum prilejurile timpului semanatului (vers. 8). Mai mult decat intelepciunea omeneasca e necesara pentru a evalua prilejurile timpului in lumina eternitatii, si pentru a sti cum sa se foloseasca cel mai bine ocaziile care se prezinta. Ca lucratori in via Domnului (vezi Mat 20:1-16) noi ar trebui sa ne rugam pentru a intelege unde si cum sa lucram cat mai eficient. Crestinul, deci, are sa dea socoteala inaintea lui Dumnezeu, nu numai pentru servire, dar si pentru felul lucrarii sale.
Fratilor in credinta. [,,Casei credintei,” KJV; ,,Ai nostri cei de o credinta,” G. Galaction]. Adica, biserica (vezi 1Sa 3:15; Efes 2:19; 1Pet 4:17). Biserica are o obligatie fata de toti oamenii de pretutindeni (vezi Mat 28:19.20), dar mai intai fata de proprii ei membri. Lucrul acesta este adevarat atat in cele spirituale cat si in cele materiale. Biserica nu poate servi lumea in chip acceptabil decat numai daca propria ei casa e in ordine.