Printable ModeGalateni, 5
|
5:1 Ramaneti dar tari, si nu va plecati iarasi sub jugul robiei. Ne-a izbavit. Vezi cap. 3:22-29;4:4.5.31. Slobozi. [,,Libertatea,” KJV]. Adica, libertatea mantuirii prin credinta direct in Hristos, fara cerintele sistemului ceremonial (vezi cap. 3:25; 4:5.31). Ramaneti dar tari. [,,Stati tari,” KJV]. Firul gandului inceput in cap. 4:22 continua fara intrerupere. Pavel apeleaza la galateni sa ramana credinciosi Evangheliei asa cum el le-a proclamat o la inceput (cap. 1:6-9), si sa nu fie influentati nici in cea mai mica masura de falsa Evanghelie a iudaizantilor. Indemnul acesta este de cea mai mare insemnatate astazi, in fata nenumaratelor teorii nebiblice cu privire la mantuirea si neprihanirea prin credinta (cf. Efes 4:14). Daca cineva urmeaza sa ,,stea tare” trebuie sa aiba un teren tare pe care sa stea. Pentru crestin terenul acesta este adevarul asa cum este aratat in Sfanta Scriptura. Crestinul sarguincios va starui in cercetarea din partea sa a scripturilor (2Tim 3:16.17; 5T 708), si se va cerceta pe sine pentru a vedea daca sta tare in credinta (2Cor 13:5). Indiferent de cat de mult ar cunoaste cineva cu privire la Scriptura si interpretarea ei, el trebuie sa continue mereu cercetarea ei pentru a afla si mai mult adevar. E intentia lui Dumnezeu ca crestinul sa continue sa creasca ,,in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorul nostru Isus Hristos” (2Pet 3:18), intrucat ,,cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare, a carei stralucire merge mereu crescand pana la miezul zilei” (Prov 4:18). Si nu va plecati. [,,Nu fiti prinsi,” KJV]. Sau ,,nu va lasati prinsi in cursa.” Galatenii iesisera din robia idolilor cand primisera Evanghelia lui Pavel. Acceptarea principiilor iudaismului ar fi fost reintoarcerea la o stare asemanatoare de robie (vezi cap. 4:3.9) aceasta ar fi insemnat renuntarea cu totul la Hristos. A tagadui sau a parasi adevarul insemneaza a deveni vulnerabil la eroare si pacat. Neimplinirea a ceea ce stim ca este drept este pacat (vezi Iac 4:17). 5:2 Iata, eu, Pavel, va spun ca, daca va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic. Eu, Pavel. Apostolul se prezinta in persoana si vorbeste cu deplina autoritate apostolica. A tacea in aceasta criza ar insemna sa se faca un tradator inaintea lui Hristos, care-i incredintase grija bisericilor (cf. 2Tim 4:1.2). El isi primeste autoritatea de la Hristos (vezi Gal 1:11.12), si astepta sa fie recunoscut ca reprezentant al lui Dumnezeu, vorbind in locul lui Dumnezeu (vezi 2Cor 5:19-20). Cand cerea ocazia, Pavel isi afirma autoritatea fara frica si fara exagerare (cf. 1Cor 5:3-5; 2Cor 13:1-4). Daca va veti taia imprejur. E ca si cum Pavel ar fi zis: ,,Voi stiti ca eu am fost candva iudeu strict, un credincios hotarat in ritualurile si ceremoniile iudaismului” (Fapte 26:5). Problema e clara, situatia e critica. Pavel considera ca fermitatea e necesara pentru a retine pe unii care sunt pe punctul de a renunta la adevarata credinta. El nu vrea sa spuna ca cineva care a acceptat circumcizia a ratat prin aceasta de a deveni crestin. Daca vreunii galateni primisera deja circumcizia ca fiind ,,necircumcizie” (1Cor 7:18-20). Dar daca unii privesc la circumciziune cu nadejdea de a ajunge la o experienta superioara neprihanirii prin credinta, sa ia seama la avertizare! Vezi Rom 4:9- 13. Nu va va folosi la nimic. Fagaduintele lui Dumnezeu apartin numai acelora care le accepta prin credinta, nu acelora care s-ar fi pornit sa le dobandeasca prin propriile lor merite. Faptele de dreptate ale omului au nici o valoare la banca cerului (vezi Isa 64:6). Neprihanirea prin fapte e cu totul incompatibila cu neprihanirea prin credinta. Ceea ce a fost castigat prin merite nu poate fi primit ca fiind un dar (Rom 4:4.5; 11:6). Cat de staruitor e Pavel ca faptul acesta sa fie recunoscut: ,,Faptele legii” (vezi Rom 2:12; Gal 2:16) sunt cu totul nefolositoare ca mijloc de mantuire (vezi Gal 3:19). Pentru aplicarea principiului enuntat aici la crestinii de astazi vezi p. 934. 5:3 Si marturisesc iarasi inca odata oricarui om care primeste taierea imprejur, ca este dator sa implineasca toata Legea. Marturisesc iarasi. Comparati cap. 3:10. Dator. El nu are nici o pretentie la Hristos (vezi vers. 2); in schimb ,,legea” are pretentii la el. Pavel face declaratia aceasta pe temeiul faptului ca ,,legea” pune pe cineva ,,sub blestem” daca neglijeaza chiar si numai una din cererile ei (vezi cap. 3:10). Pe cat se pare iudaizantii care daramau acum bisericile din Galatia, pana aici cel putin, accentuasera numai circumcizia si anumite alte cerinte legaliste selectionate (vezi cap. 4:10; 5:23). Dar Legea nu are prevederi pentru selectivitate – ea e sau totul sau nimic. Cel care accepta circumcizia prin aceasta exprima credinta in intregul sistem si se declara de acord sa se supuna la toate cererile ei. Dar in acelasi timp el exprima neincrederea in eficacitatea ispasirii facute pentru ei de Isus Hristos. Galatenii urma sa afle ca e cu neputinta de a pastra supunerea la iudaism si la crestinism in acelasi timp (vezi Mat 6:24). Pavel nu intentioneaza sa spuna ca e ceva pacatos ca cineva sa fie circumcis. El consimtise ca Timotei sa fie circumcis, desi e drept, in imprejurari diferite. Timotei era pe jumatate iudeu, si Pavel a lasat ca el sa fie circumcis ca o concesiunea fata de prejudecatile iudeilor printre care el urma sa lucreze (vezi Fapte 16:1-3). In masura in care ii privea pe Pavel si Timotei actul era o simpla forma. Ceea ce Pavel tagaduieste si combate continuu era insistenta iudaizantilor asupra necesitatii circumciziei ca mijloc de mantuire si ca obligatie in bisericile crestine. Toata legea. Vezi cap. 2:16. 5:4 Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Hristos; ati cazut din har. Socotiti neprihaniti prin lege. [,,Indreptatiti prin Lege,” KJV]. Adica, isi inchipuisera ca pot dobandi dreptatea prin lucrarea legii (vezi p. 933, vezi Rom 3:20; Gal 3:19.24). Ce poate cel mai mult sa faca ,,legea” este de a arata omului nevoia lui de indreptatire si sa-i arate calea lui Hristos. In Evanghelia sa Pavel prezentase planul lui Dumnezeu pentru mantuirea omului. Este acelasi plan pe temeiul caruia Avraam primise indreptatirea (vezi Ga. 3:6). Numai dupa ce fusese declarat drept primise el ritualul circumciziei. Circumcizia – una din ,,faptele legii” – nu a adus neprihanirea. Ea era un semn ca Avraam primise neprihanirea prin credinta (vezi Rom 4:7-11). ,,Faptele” pe care Pavel le recomanda mai tarziu sunt ,,roadele Duhului” (cap. 5:22), si in felul acesta dovada puterii lui Hristos spre mantuire (Rom 1:16), dar in nici un caz mijloc de a-si dobandi prin merite mantuirea. V-ati despartit. [,,A devenit fara folos,” KJV; ,,V-ati prabusit,” G. Galaction]. Sau ,,ati rupt legaturile cu,” ,,ati facut nelucratoare.” Angajarea in legamant cere credinta absoluta din partea credinciosului (vezi vers. 9). Acela care amesteca neprihanirea prin fapte cu credinta, calca prin aceasta partea sa din intelegere, si Hristos in felul acesta este eliberat de orice obligatie fata de el. ,,Faptele” sunt o tagaduire a credintei. Galatenii se numeau pe sine crestini; de fapt, ei fusesera convinsi ca numai aceia care primeau ,,legea” puteau fi adevarati crestini. Dar prin felul lor de purtare ei tagaduiau chiar lucrul acela pe care Hristos venise sa-l faca pentru ei, si se lipsisera de meritele Lui. Daca puteau, cu adevarat, sa castige mantuirea prin merite personale, ce nevoie mai aveau ei de Hristos? Lucrarea Lui in favoarea lor ar fi devenit nenecesara, deoarece gasisera o cale de indreptatire inaintea lui Dumnezeu in propria lor favoare. Daca puteau gasi indreptatirea in afara de Hristos, atunci nu aveau nevoie de El. Dar Isus declarase ca nimeni nu putea veni al Tatal decat numai prin El (Ioan 14:6; cf. Fapte 4:12). Accentul lui Isus asupra adevarului ca El este ,,calea” e atat de proeminent in invataturile Lui incat in anii de mai tarziu urmasii Lui se numeau oamenii ,,caii” (vezi Fapte 9:2; 22:4). Cazut din har. Literal, ,,a cazut afara din har,” ,,a cazut jos in har.” In ce priveste intelesul lui ,,har” vezi Rom 3:24. Galatenii primisera Duhul lui Dumnezeu (cap. 3:2.3), ei experimentasera indreptatirea prin credinta (cap. 1:6) se bucurasera faptic de libertatea Evangheliei (cap. 5:1), ,,alergasera bine” pentru un timp (vers. 7). Daca acum cautarea mantuirii prin ,,faptele legii” (vezi cap. 2:16) urmau sa piarda dreptul la harul lui Hristos de care se bucurasera pana acum (vezi cap. 5:1-4; la cap. 3:19). Aceste doua metode de a dobandi indreptatirea sunt mutual exclusive. A adopta pe una insemna a respinge pe cealalta. Pozitia pe care o iau unii, ca Pavel aici afirma retragerea arbitrara de catre Dumnezeu a harului din cauza unor anumite pacate e fara de temei biblic. Pierderea favorii divine rezulta de pe urma actului voluntar al celui care pierde dreptul la el. Dumnezeu nu exclude pe nimeni de la binecuvantarile mantuirii cu exceptia acelora care se exclud singuri(vezi Exo 18:23.31; 33:11; 2Pet 3:9; vezi Ioan 3:17-20; Efes 1:4-6). Contextul afirmatiei arata clar ca raspunderea revine acelora care in mod deliberat leapada mantuirea prin credinta pentru a cauta mantuirea prin fapte. Nu e o chestiune de parasirea oamenilor de catre Dumnezeu, ci de abatere a oamenilor de la El si refuzarea ofertelor Lui pline de indurare. Dumnezeu ofera iertarea tuturor acelora care se vor abate de la caile lor indaratnice (vezi Ioan 3;16; 1Ioan 1:9). Cineva care a cazut din harul lui Dumnezeu este totdeauna – si numai – cineva care in mod incapatanat a ales un fel de purtare de care stie ca e contrara voii lui Dumnezeu. Aceasta este starea deplorabila a multor zisi crestini de astazi. Aceasta stare este rezultatul dorintei de a urma inclinatiile naturale ale inimii naturale – de a se bucura de placerile pacatului – in loc de a lua seama la indemnurile Duhului lui Dumnezeu. Atata timp cat atari persoane nu savarsesc pacatul de neiertat prin respingerea persistenta a indemnurilor Duhului (vezi Mat 12:31.32.43-45), mai e nadejde ca ei sa fie repusi in har. Pavel combate aici in mod specific si emfatic o alta invatatura populara dar cu totul nebiblica de obicei exprimata in cuvintele: ,,odata in har, totdeauna in har.” Aceasta, la randul ei e intemeiata pe alta invatatura nebiblica potrivit careia Dumnezeu a predestinat anumite persoane sa fie mantuite si pe altele sa fie pierdute indiferent de propria lor alegere. In ce priveste o tratare a adevaratei naturi a predestinatiei biblice vezi Ioan 3:17-20; Efes 1:4-6. Potrivit cu conceptia populara a predestinatiei, aceia pe care i-a ales Dumnezeu spre mantuire nu e posibil sa cada din harul divin deoarece dreptul lor le-a fost garantat de Dumnezeu. Printr-un rationament prin analogie aceia pe care Dumnezeu i-a predestinat sa fie osanditi nu pot ajunge la harul divin, si in consecinta nu pot cadea din el. Corolara la aceasta este concluzia ca aceia care par sa fi cazut din har numai par sa fi facut asa ceva, deoarece ei niciodata nu au ajuns la el. E suficient de a spune ca numai scotand cuvintele din Gal 5:4 cu totul afara din contextul lor e cu putinta de a le face sa para ca sustin o astfel de concluzie (vezi vers. 1-4). In realitate, teoria aceasta – teoria asa numita a decretelor divine – trece cu vederea toate afirmatiile lamurite din Scriptura care atrag atentia la vointa omului ca la factorul decisiv in mantuirea oricarui om si a tuturor oamenilor. Vezi pasaje de felul acesta ca Isa 55:1; Eze 18:21-30; 33:12.13; Luc 5:32; Ioan 6:37; cf. Ioan 7:37; 12:32; Rom 10:13; 11:20-23; 1Cor 9:27; Apoc 22:17. Doctrina ca Dumnezeu predestineaza pe unii oameni la mantuire si pe altii la nimicire, indiferent de alegerea lor, e clar incompatibila cu aceste afirmatii ale Sfintei Scripturi. In felul acesta invatatura corolara ca un om nu poate cadea din har – ca atunci cand odata e ,,in har” e ,,pentru totdeauna in har” se dovedeste a fi o inventie omeneasca. 5:5 Caci noi, prin Duhul, asteptam prin credinta nadejdea neprihanirii. Caci noi. Cuvantul ,,noi” este emfatic – ,,noi” care cautam dreptatea prin credinta in contrast cu aceia la care se face aluzie in vers. 1-4, care o cauta prin faptele Legii (vezi cap. 2:16). Prin Duhul. Duhul Sfant a fost insarcinat sa duca mai departe lucrarea pe care a inceput-o Hristos (Ioan 14:16) si tocmai prin lucrarea Duhului urma sa intre oamenii in mantuirea prin credinta in Hristos (cap. 16:7-9). Prezenta Duhului in viata credinciosilor e o continua reamintire, o garantie ca Dumnezeu va implini toate fagaduintele Sale (vezi 2Cor 1:22). In particular lucrul acesta este adevarat cu privire la revenirea lui Isus si mostenirea sfintilor (Efes 1:13.14; cf. Cols 1:27; Titus 2:13). Darul neprihanirii este transmis oamenilor prin mijlocirea Duhului Sfant (vezi Ioan 16:8). In aceasta se gaseste deosebirea dintre dreptatea ineficace pe care oamenii o cauta prin fapte si dreptatea eficace care vine din credinta. In cea dintai Duhul n-are nici un rol, deoarece efortul este curat omenesc si astfel independent de harul divin. Asteptam. Gr. apekdechomai, ,,a astepta rabdator dupa.” In toate celelalte sase cazuri cand apare cuvantul acesta (Rom 8:19;.23.25; 1Cor 1:7; Filp 3:20; Evr 9:28) e folosit cu privire la asteptarea venirii lui Isus si a invierii. Prin credinta. Nu prin ,,fapte.” Nadejdea neprihanirii. [,,Nadejdea dreptatii,” KJV]. Adica, nadejdea facuta cu putinta prin neprihanire. Pavel nu lasa a se intelege ca aceia care au primit Duhul trebuie sa astepte neprihanirea. Ei ,,asteapta nadejdea” data de ea, nadejdea aducerii la indeplinire a planului mantuirii la revenirea lui Isus si la invierea celor morti (Rom 8:23; Titus 2:13). Pavel in mod consistent vorbeste despre indreptatire ca despre o lucrare terminata in viata crestinului (Rom5:1; etc; vezi Mat 5:48). 5:6 Caci in Isus Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci credinta care lucreaza prin dragoste. In Isus Hristos. Pavel in felul acesta descrie starea aceluia care a fost indreptatit prin credinta in Hristos, cineva care a devenit crestin ,,nu numai cu numele, ci si de fapt. Taierea imprejur. Vezi Gen 17:10.11; Rom 4:11. In nici un fel Pavel nu condamna pe aceia care au fost circumcisi; el doar avertizeaza ca atunci vand o persoana este ,,In Isus Hristos” nu e nici o deosebire daca e circumcis. Factorul decisiv e credinta. Circumciziunea in sine este un lucru lipsit de semnificatie pentru crestini, in aceeasi masura in care e vorba de orice fapta exterioara, dar in ce priveste valoarea religioasa a ritualului ca neprihanire obtinuta prin fapte, crestinul autentic se afla permanent intr-un dezacord total. Credinta, care lucreaza. Credinta are ,,fapte,” dar acestea nu sunt ,,faptele legii” (vezi cap. 2:16). In felul acesta sunt excluse toate ,,faptele” savarsite pentru scopul de a dobandi neprihanirea (vezi p. 934). ,,Faptele” care insotesc adevarata neprihanirea sunt inspirate de Duhul ca o apreciere pentru darul harului divin, de iubire pentru Dumnezeu si pentru semeni (vezi Gal 5:14; vezi Mat 22:34-40). Despre fapte de felul acesta vorbeste Iacov cand declara ca ,,credinta fara fapte este moarta” (Iac 2:26; cf. cap. 4:17). In punctul acesta invatatura lui Pavel si a lui Iacov se intalnesc. Acestea doua nu sunt in conflict, asa cum pripit au tras unii concluzia. E o credinta contrafacuta aceea care nu aduce ,,roadele Duhului in viata” (Gal 5:22.23). E o credinta contrafacuta aceea care determina pe cineva sa se considere eliberat de ascultarea de voia lui Dumnezeu asa cum e exprimata in Decalog, care este o exprimare concisa a felului cum iubirea fata de Dumnezeu si fata de om isi gaseste exprimare (vezi Mat 5:17; 7:21-27). Fara ascultare o marturisire a iubirii este curata fatarnicie. Ascultarea e datoria cunoscuta, este un rezultat veritabil al neprihanirii care vine prin credinta si este suprema dovada a autenticitatii ei (vezi Iac 2:18). Pavel declara emfatic ca scopul lui Dumnezeu cand a dat pe Fiul sau sa mantuiasca pe pacatosi (vezi Ioan 3:16) urma sa faca cu putinta ca principiile legii Sale sfinte sa fie realizate in viata oamenilor (vezi Rom 8:3.4). In Gal 5:13 pana la 6:15 Pavel se ocupa de tot felul de ,,fapte” pe care el le recomanda crestinilor galateni. Prin dragoste. Iubirea de Dumnezeu si de oameni este duhul care inspira ,,faptele” care insotesc credinta. 5:7 Voi alergati bine: cine v-a taiat calea ca sa n-ascultati de adevar? Alergati bine. Pavel de repetate ori compara viata crestina cu o alergare (1Cor 9:21.26; Filp 2:16; 2Tim 4:7; Evr 12:1). Galatenii ,,alergau bine” pana la venirea iudaizantilor (vezi Gal 1:6.7; 3:1). Ei pornisera in alergarea lor cu inflacarare si zel. V-a taiat calea. Gr. anakopto, ,,a respinge,” ,,a opri brusc,” ca o corabie in drumul ei. Ca termen militar el e folosit, de pilda, cu privire la desfundarea unui drum sau distrugerea unui pod sau asezare de obstacolele in calea inamicului, pentru a opri inaintarea lui. Evident ca cineva tulburase pe galateni (cap. 1:7) si-i fermecase (cap. 3:1). Acestia erau cu siguranta, iudaizantii (vezi p. 932). 5:8 Induplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat. Induplecarea aceasta. Aceasta este convingerea de a accepta invataturile iudaizantilor. Cel ce v-a chemat. Adica, Pavel, sau poate Dumnezeu vorbind prin Pavel (vezi Gal 1:6; cf. 2Cor 5:19-20). Dumnezeu nu i-ar fi convins in felul acesta si nici Pavel n-ar fi putut sa faca aceasta. Trebuie sa fi fost ceva deosebit de fascinant in ce priveste invatatura iudaizantilor, deoarece atat de multi dintre primii crestini au fost amagiti de ea si despre care Pavel scrie asa de mult (vezi p. 33, 932). De si la distanta in timp, pare aproape curios cum atat de multi crestini au fost amagiti de aceasta erezie, foarte asemanator cu faptul ca in Vechiul Testament iudei au fost atat de atrasi de idolatrie. 5:9 Putin aluat face sa se dospeasca toata plamadeala. Aluat. Sau ,,fermenti.” Vezi Mat 13:33; 2Cor 5:6; cf. 2Tim 2:17. Dintr-un inceput aparent mic, influenta iudaizantilor crescuse la proportii uluitoare. Acolo unde Pavel citeaza proverbul acesta in scrisoarea catre Corinteni (1Cor 5:1) el se refera la exemplul molipsitor al catorva membrii a caror purtare Pavel se simtea constrans sa o mustre. Daca miscarea din Galatia urma sa continue, cu timpul intreaga biserica crestina s-ar fi reintors la practica riturilor si ceremoniilor iudaismului. 5:10 Eu, cu privire la voi, am, in Domnul, increderea ca nu ganditi altfel. Dar cel ce va tulbura, va purta osanda, oricine ar fi el. Cu privire la voi… am increderea. [,,Incredere in voi,” KJV]. Cursul apostaziei in Galatia, desi alarmant, inca nu era deplin (vezi cap. 1:17; 3:10; 4:10; 5:3). Pavel are increderea ca majoritatea, cel putin, isi va recunoaste greseala si nu va fi dusa in ratacire (cf. 2Cor 2:3; 7:16; 8:22). Expresia aceasta de incredere reflecta o buna judecata din partea lui Pavel, ca om al lui Dumnezeu si conducator bisericesc, deoarece increderea inspira incredere si stimuleaza la actiune. Conducerea totdeauna sa dea un ton de nadejde si de curaj, chiar in vremuri de grele incercari. Nu ginditi altfel. Si anume, ca ei vor avea gandul de a accepta sfatul lui Pavel si de a lua aminte la avertizarea lui (vezi vers. 1-6). Pavel cu tact evita de a incerca sa constranga pe cititorii sai de a crede ca el. El prezinta lucrurile intr-un chip onest si logic si-i invita sa ia propriile lor decizii in lumina dovezilor prezentate. El nadajduieste sa fie unire in biserica galateana, si intrucat singura cale rezonabila de urmat este aceea pe care o sustine el, crede ca ei vor vedea asa cum vede el, si ii lauda mai dinainte pentru buna lor judecata. Cel ce va tulbura. Vezi cap. 1:7. Galatenii se clatina, aparent intr-o stare de incertitudine si perplexitate. Nu numai o singura persoana purta raspunderea pentru tulburarile din Galatia (cap. 1:7; 4:17). Prin pronumele singular ,,cel” Pavel nu se refera al vreun anumit conducator local, ci la fiecare invatator de erezie in parte, sau ,,cel” poate reflecta faptul ca numai putini purtau raspunderea tulburarii bisericii. Osanda. [,,Judecata, KJV]. Gr. krima, ,,sentinta” data. Aceia care tulburau bisericile galatene urmau sa raspunda inaintea lui Dumnezeu pentru felul lor de purtare vrednic de mustrare si sa primeasca pedeapsa pe care cu siguranta El urma sa le-o dea (vezi Fapte 17:31; Rom 14:10; 2Cor 5:10). Pavel crede in triumful adevarului si dreptatii, si ca nimic nu poate sa impiedice mersul inainte al Evangheliei (vezi 2Cor 13:8; Filp 1:12). 5:11 Cat despre mine, fratilor, daca mai propovaduiesc taierea imprejur, de ce mai sunt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus. Propovaduiesc taierea imprejur. Iudaizantii pare ca acuzasera pe Pavel ca face asa ceva dupa felul cum facuse cu Timotei, sisi ei invatau ca si altii trebuie sa fie circumcisi (Fapte 16:1-3). Ei fara indoiala intentionau sa-l faca pe Pavel sa apara ca e inconsecvent. Vezi Ga 5:2-4. Mai sunt prigonit. [,,Mai sufar persecutie,” KJV]. Pavel raspunde punand o intrebare care o dovedeste acuzatia nefondata. Daca ar fi adevarat, intreaba el, de ce il mai persecuta iudaizantii? (vezi 2Cor 11:26; Gal 2:4). Cea mai mare parte a persecutiei pe care a suferit-o Pavel era de pe urma iudeilor (vezi cap. 4:29). Oriunde se ducea aparea persecutia aproape invariabil, pentru ca nu era loc de legalism in Evanghelia lui. Aceasta era o acuzatie neintemeiata, deoarece Pavel continuu apela la Moise pentru sustinerea Evangheliei sale. Circumciziunea fiind semnul distinctiv al iudaismului, ar fi fost intr-adevar curios ca iudeii sa-l persecute pe Pavel daca ei cu adevarat credeau ca el sustine taierea imprejur. Pricina de poticnire. [,,Ofensa, KJV]. Gr. skandalon, piedica si tragaciul care declanseaza o capcana pentru animale vezi 1Cor 1:23). Metaforic, un skandalon poate fi orice element care face pe un om sa se impiedice si sa se poticneasca. Pentru iudei crucea era un skandalon, o ,,piatra de poticnire” (2Cor 1:23). Acest lucru se intampla deoarece ei gandeau ca Mesia urma sa vina ca un mare conducator politic si militar pentru a-i elibera de tirania romanilor (vezi Luc 4:29). Cand Isus S-a supus cruzimii asupritorilor Sai, iudeii au dedus ca El nu putea fi Cel Fagaduit. Umilinta Lui era pentru ei o slabiciune. Daca ei ar fi acceptat profetia din Isa 58 nu ar fi facut greseala aceasta. Nu era loc in mintea sau in inima lor pentru un Mesia care sa sufere. S-a dus. [,,A incetat, KJV]. ,,Circumcizia” este incompatibila cu ,,crucea” (vezi vers. 1, 2). Daca Pavel cu adevarat predica ,,taierea imprejur,” aceasta nu se putea face decat daca nu mai predica ,,crucea.” Una nu poate exista alaturi de cealalta. 5:12 Si, schilodeasca-se odata cei ce va tulbura! Si daca. [,,As vrea,” KJV; ,,De s-ar,” G. Galaction]. Pavel nu dorea raul potrivnicilor sai. El doar vrea sa spuna ca iudaizantii ar putea tot asa de bine si logic sa faca asa cum sugereaza el, caci daca ar face asa ei ar apare ceea ce de fapt erau – niste fanatici. Schilodeasca-se. Gr. apokopto, ,,a taia,” ca pe o funie (Fapte 27:32), ,,a se dezmembra,” ,,a se mutila,” ca in Mar 9:43; Ioan 18:10, ,,a se castra,” ,,a se face singur eunuc,” ca in LXX la Deu 23:1 si obisnuit in papirusuri. Cuvantul nu e niciodata folosit figurat, ca de pilda a taia o persoana de la comuniunea cu biserica, sau de la viata. Cetatea Pesin din Galatia Centrala (vezi harta de al pag. 930) era sediul cultului Cibelei, zeita naturii in vechea Antalie. Era obiceiul ca barbatii care-si devotau viata cultului si serviciului Cibelei sa se faca eunuci. Pavel sugereaza ca iudaizantii, care sustin circumciziunea ar putea tot asa de bine sa se castreze. Daca o masura de virtute se poate obtine prin circumcidere, cineva ar putea sa capete si mai multa prin castrare! Din cauza prezentarii lor gresite despre Pavel (vers. 11) iudaizantii se dovedeau a nu fi mai buni decat paganii. Vezi p. 33; vezi Fapte 16:6. Aceasta este culminarea argumentatiei lui Pavel contra iudaizantilor, si ultima lui referire la ei in cartea Galateni. Iudaizarea este la egalitate cu paganismul si circumciderea nu e de mai mare valoare ca mijloc de mantuire decat ca practica pagana a castrarii. Pentru crestini, circumciziunea ca un ritual religios, era o mutilare zadarnica a trupului. 5:13 Fratilor, voi ati fost chemati la slobozenie. Numai, nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamanteasca, ci slujiti-va unii altora in dragoste. Chemati la slobozenie. Adica ,,libertatea” mantuirii prin credinta in Hristos in opozitie cu mantuirea prin faptele legii (vezi vers. 1). Cu privire la legatura dintre ,,libertatea” Evangheliei si legea lui Dumnezeu vezi vers. 6. Comparati invataturile Domnului nostru asupra subiectului libertatii crestine (Ioan 8:31-36). Libertatea nu trebuie sa fie confundata cu desfraul. Adevarata iubire de Dumnezeu indeamna pe om sa caute sa inteleaga si sa faca voia lui Dumnezeu. Iubirea si harul lui Dumnezeu nu scuteste pe cineva de loialitate si ascultare de El (vezi Mat 7:21-27; Gal 5:6). Libertatea de care vorbeste Pavel este libertatea din ,,robia” fata de sistemul ceremonial (vezi cap. 5:1). Cu privire la legatura dintre libertatea crestina si legea divina vezi Rom 3:31 (cf. cele de al Gal 3:19.24). Un om nu poate sa aiba parte de o bucurie mai mare decat bucuria care vine din conlucrare din toata inima cu scopul lui Dumnezeu care i-a dat viata si a dat sens existentei sale. O pricina ca sa traiesti pentru firea pamanteasca. [,,O ocazie pentru firea pamanteasca,” KJV; ,,Cu prilejuri trupesti,” G. Galaction]. Libertatea Evangheliei nu da unui om ingaduinta de a practica ,,faptele firii pamantesti” (vezi vers. 19-21). Libertatea este o posesiune sigura numai acolo unde exista stapanire de sine pentru a o contrabalansa. Dumnezeu elibereaza pe oameni de pacat si apoi lucreaza in ei ,,dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea” (Filp 2:13; cf. cele de la Rom 8:3.4). Slujiti-va unii altora. Si anume, fara a trage folos unul de al altul. Ultimele doua propozitii stau in antiteza una cu cealalta. Acela care ,,da prilej firii pamantesti” se serveste pe sine, nu pe semenii sai. Iubirea pentru altii este facuta evidenta prin promptitudinea de a le servi (vezi Mat 22:39-40). Pavel de obicei se refera la sine ca la un ,,rob” [,,serv”] (vezi Rom 1:1; Titus 1:1). Dar robia lui era servire voluntara a iubirii. Iubirea de Dumnezeu isi gaseste cea mai inalta si cea mai buna expresie in iuirea si servirea semenilor (vezi 1 Ioan 4:20-21). In Gal 5:13 la 6:15 Pavel subliniaza adevarul ca singura dovada valabila a primirii cuiva inaintea lui Dumnezeu si a situatiei de fiu al Lui e o viata transformata (cap. 6:15 in care ,,roada Duhului” (cap. 5:22.23) ajunge la maturitate si ,,face bine la toti oamenii” (cap. 6:10; cf. cap. 5:13). Aceasta este iubirea care implineste Legea (Rom 13:10). 5:14 Caci toata Legea se cuprinde intr-o singura porunca: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Legea. Textul grec are articolul hotarat (vezi Rom 2:12). Aici Pavel se refera la Tora, adica la toata voia descoperita a lui Dumnezeu fata de om, dar indeosebi la Legea morala, asa cum cere contextul O singura porunca. [,,Un cuvant,” KJV]. Aceasta este tema din cap. 5:13 la 6:15. Iubirea fata de semeni este tema ultimelor sase porunci ale Decalogului (vezi Mat 22:39.40). Acestea sase carmuiesc legaturile dintre oameni, dupa cum cele dintai patru guverneaza relatia dintre Dumnezeu si om. Tacerea lui Pavel de aici cu privire la primele patru porunci nu lasa a se intelege ca ele si-au pierdut valoarea pentru crestini. Departe de asa ceva! Tema epistolei pana aici a fost relatia corespunzatoare dintre un crestin si Dumnezeul sau. Dar ca nu cumva galatenii sa greseasca gandind ca religia consta numai din bune relatii cu Dumnezeu, Pavel lamureste acum ca ea consta si din bune legaturi cu semenii. Citatul este din Lev 19:18. 5:15 Dar daca va muscati si va mancati unii pe altii, luati seama sa nu fiti nimiciti unii de altii. Va muscati si va mancati unii pe altii. O metafora plina de viata care zugraveste un tablou de canibalism. Galatenii se purtau ca niste fiare salbatice, nesatioase. Prin cuvinte si fapte ei se raneau unii pe altii. Fara indoiala aici erau cuprinse vorbirile de rau, calomniile si procedee necinstite. Nimiciti unii pe altii. Istoria bisericeasca se constituie dintr-un lung sir de lupte intre diferite grupuri crestine, realitate jalnica in care se regaseste avertizarea profetica a lui Pavel. Unirea credintei, si unirea credinciosilor in cuprinsul unirii credintei a fost subiectul rugaciunii Domnului relatata in Ioan 17. Cu o stare de felul acesta ca aceea descrisa aici de Pavel, nici un grup crestin nu poate sa se bucure de o experienta religioasa sanatoasa. 5:16 Zic dar: umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti. Umblati carmuiti de Duhul. [,,Umblati in Duhul,” KJV]. Literal, ,,umblati in Duh,” adica in armonie cu idealurile spirituale (vezi Rom 8:1.14). Pavel foloseste aceasta expresie de repetate ori in epistolele lui. Duhul Sfant este mijlocul randuit de Dumnezeu pentru a conduce pe oameni la viata vesnica (vezi Ioan 16:8-14). Poftele. [,,Pofta,” KJV]. Gr. epithumia, ,,pofta” (vezi Mar 4:19). Pentru comentariu la expresia ,,poftele firii pamantesti” [,,poftele carnii”] vezi Rom 13:14. A ,,implini poftele firii pamantesti” insemneaza a accepta calauzirea pasiunilor sentimentelor si dorintelor trupesti, antiteza umblarii ,,in Duhul.” Calea Domnului duce la viata, dar calea firii pamantesti [a carnii] duce la moarte (vezi Rom 8:6-8). Cuvantul ,,fire pamanteasca” [,,carne”] aici reprezinta natura umana decazuta. 5:17 Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti. Impotriva Duhului. Lupta aparent interminabila merge inainte, lupta pentru inclinatia de a face binele si inclinatia de a face raul. Cand Pavel a analizat conflictul acesta in propria sa experienta trecuta a vazut victoria cu putinta numai prin Isus Hristos (vezi Rom 7:24 la 8:2). Acestea stau impotriva unul altuia. [,,Acestea sunt contrarii,” KJV]. In mod inevitabil si de neschimbat. Nu e compromis intre cele doua. Compromisul cu raul niciodata nu aduce ceva bun. Ceea ce ati voi. Vezi Rom 7:21-24. Invatatura lui Pavel cu privire la slabiciunea firii pamantesti este in contradictie cu doctrina ca exista in om o forta latenta prin care el poate birui tendintele rele. 5:18 Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub Lege. Calauziti de Duhul. Vezi Rom 8:14. Nu sunteti sub Lege. Pavel instiinteaza pe galateni ca Duhul Sfant nu conduce nicicand pe oameni sa caute mantuirea prin conformarea cu cerintele sistemului ritual iudaic, sau cu scopul acesta prin orice sistem de neprihanire legalista (vezi p. 934). Dimpotriva, aceia care se supun unei religii legaliste sunt in lupta cu Duhul Sfant. Vezi cap. 2:16. 5:19 Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute, si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, Faptele firii pamantesti. [,,Faptele carnii.” KJV]. Adica faptele care rezulta din lucrarea neinfranata a pasiunilor, sentimentelor si dorintelor trupesti. Vezi vers. 16. Pavel da o lista partiala a acestor ,,fapte” in vers. 19-21. Cunoscute. [,,Vadite,” KJV]. Lista urmatoare este ilustrativa si nu exhaustiva. Senzualitatea, superstitia, egoismul si necumpatarea sunt cu toate reprezentate in aceasta lista. Cand galatenii au parasit calauzirea Duhului Sfant aceste roade rele fara indoiala au aparut in viata lor. [,,Adulterul,” KJV]. Importante dovezi textuale pot fi citate (cf. p.10) pentru omiterea acestui cuvant. ,,Curvia,” adica imoralitatea in general, ar include natural ,,adulterul.” Curvia. [,,desfraul,” KJV]. Sau ,,imoralitatea” (vezi Mat 5:32). Necuratia. Vezi 2Cor 12:21. Destrabalarea. Sau ,,pofta neinfranata” (vezi 2Cor 12:21). 5:20 inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, Idolatrie. Tot ceea ce ia locul lui Dumnezeu in afectiunile noastre devine un idol. Cultul pagan de obicei cuprindea practici imorale si incuraja pe inchinatorii lui sa se dedea la ele (vezi Vol. II, p. 39.40; vezi Deu 23:17). Vrajitoria. Gr. pharmakeia, literal ,,otrava,” ,,potiune magica,” ,,administrarea de droguri,” si astfel ,,vrajitorie” (vezi Exo 7:11), presupusa abilitate de a produce vraja. Pavel a dat piept cu practica vrajitoriei in Efes (vezi Fapte 19:19). Vrajitoria se afla intre pacatele celor care sunt indepartati de la fata lui Dumnezeu (Apoc 21:8; cf. cap. 9:21; 18:23). Cearta. [,,Dezacord,” KJV]. Sau ,,ostilitate, ,,vrajmasia.” Gelozia. [,,Emulatii,” KJV]. Sau ,,invidie,” ,,gelozie.” Dezbinarile. Mai degraba ,,disensiuni,” ,,dezbinari.” Certurile de partide. [,,Ereziile,” KJV]. Gr. haireseis (vezi 2Cor 11:19), aici insemnand ,,fractiuni.” Comparati situatia din biserica din Corint (vezi 1Cor 1.12.13). Adevaratul spirit crestin este un spirit de unire (vezi Ioan 17:21). 5:21 pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile, si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Uciderile. Dovezi textuale importante favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestui cuvant. Imbuibarile. Sau ,,chefurile.” Nu vor mosteni. Vezi 1Cor 6:9; cf. Apoc 21:27. Imparatia lui Dumnezeu. Aici imparatia viitoare a slavei divine (vezi Mat 4:17; 5:2). 5:22 Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, Roada Duhului. Ceea ce in mod natural se dezvolta in viata cand Duhul are controlul (cf. vers. 18). Rezultatele unui asemenea control stau in viu contrast cu lucrarile firii pamantesti (vers. 19-21). Roada Duhului nu este produsul obisnuit al naturii omenesti, ci al unei puteri cu totul in afara de om. Se poate atrage atentia la faptul ca ,,roada” este la singular, in timp ce cuvantul ,,fapte” (vers. 19) e la plural. E numai o ,,roada a Duhului” si acea o singura roada cuprinde toate harurile crestine enumerate in vers. 22.23. In alte cuvinte, toate aceste haruri [,,virtuti”] trebuie sa fie prezente in viata crestinului, si nu se poate spune ca el aduce ,,roada Duhului” daca vreunul lipseste. Pe de alta parte, sunt multe forme in care raul se poate manifesta, si e de ajuns ca numai una din trasaturile rele din lista vers. 19-21 sa fie prezenta in viata unui om pentru a fi clasificat la un loc cu aceia care produc ,,faptele carnii.” E nevoie de toate harurile crestine pentru a face din cineva un adevarat urmas al lui Hristos, dar este suficienta numai una din ,,faptele firii pamantesti” pentru a face din cineva un om al celui rau. Dragostea. Vezi Mat 5:43.44; 1Cor 13. Bucuria. Vezi Rom 14:17. Pacea. Vezi Ioan 14:27. Indelunga rabdare. Sau ,,rabdarea.” Vezi 1Cor 13:4; 2Cor 6:6. Bunatatea. [,,gentiletea,” KJV]. Sau ,,amabilitatea.” Gr. chrestos (vezi 2Cor 6:6). O persoana buna are un temperament bland, calm si cu inclinatie linistita. Un crestin nu trebuie sa fie niciodata posomorat sau ursuz, ci totdeauna vesel, atent fata de altii si curtenitor. Facerea de bine. [,,Bunatatea,” KJV]. Adica, orientare spre bine a inimii si a vietii, in motive si purtare. Vezi Mat 7:12; 12:33; 19:17; Ioan 7:12. Credinciosia. [,,Credinta,” KJV]. Gr. pistis, care insemneaza si ,,credinta” si ,,credinciosie.” In timp ce ,,credinta” este o atitudine de incredere in alte persoane sau adevaruri pentru care dovezile obiective sunt incomplete, ,,credinciosia” este o calitate de conduita care da altora motiv de incredere in noi. Credinta este o atitudine a mintii; credinciosia un model de purtare. Aici ,,credinciosia” ar fi mai corespunzatore si mai comparabila cu cealalte ,,roade” pomenite. Vezi Evr 11:16. 5:23 blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Blandetea. In ce priveste comentariu la aceasta trasatura de caracter vezi Mat 5:5; 11:29. Infranarea poftelor. [,,Cumpatarea,” KJV]. Literal, ,,stapanirea de sine.” Cuvantul cuprinde mai mult decat abstinenta de la bauturi imbatatoare. El semnifica cumpatarea in toate si control deplin asupra oricarei pasiuni si oricarei pofte. Excesele de orice fel sunt excluse. E cu putinta a fi necumpatat chiar si in lucrarea pentru Domnul, neglijand legile sanatatii. In ce priveste comentariul la idealul crestin vezi 1Cor 10:31; cf. cu la Mat 5:48. Dovezi textuale pot fi citate (cf. p.10) pentru adaugarea ,,curatiei” la aceasta lista de virtuti crestine. Nu este lege. Nu exista condamnare impotriva acelora care-si oranduiesc viata in felul acesta. ,,Fapte” de felul acesta sunt foarte mult laudate (vezi vers. 6:13.14)., dupa cum ,,faptele” sistemului ceremonial sunt condamnate (vers. 1, 4). Numai aceia care reflecta in viata lor aceste caracteristici ale Duhului sunt cu adevarat liberi, si se pot bucura de fericire adevarata. Numai ei sunt cu totul in pace cu Dumnezeu si cu omul. 5:24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. Si-au rastignit firea pamanteasca. Adica, au renuntat complet si irevocabil la fiecare tendinta naturala care e in contradictie cu voia lui Dumnezeu. Pentru comentariu la ,,rastignit cu Hristos” vezi Gal 2:20; cf. cu Rom 6:2.16. Pentru comentariul la firea pamanteasca vezi Gal 5:13.17.19. Lupta crestinului impotriva tendintelor, poftelor si patimilor nesfinte, firesti consta din doua trepte. Prima este o hotarare bine chibzuita, tare , neclintita si irevocabila de a preda inima si vointa lui Hristos asa ca El sa poata curata din viata fiecare pornire rea. Apoi, hotararea aceasta trebuie sa fie reafirmata in fiecare zi si ori de cite ori se pot ivi ispite sau cand cineva ramane mai prejos de semnul desavarsirii. Numai in felul acesta poate crestinul implini porunca de a-si aduce trupul ca ,,o jertfa vie, bineplacuta lui Dumnezeu” (vezi Rom 12:1). Dumnezeu accepta hotararea aceasta tare a vointei si incepe lucrarea cereasca de transformare a vietii (Rom 12:2) si de aducerea ei la asemanarea cu Hristos. Acesta este procesul sfintirii, al ajungerii la ,,masura staturii plinatatii lui Hristos” (Efes 4:13). Pentru comentariu la situatia crestinului in cursul acestui proces vezi Mat 5:48. Crestinul mai poate face greseli (MYP 338), desi nu cu voia, dar atata vreme cat vine la Hristos, cu adevarata cainta (Evr 4:15.16; 1Ioan 2:1) si reafirmand votul sau initial de loialitate, el este mai departe recunoscut ca fiu al lui Dumnezeu si i se acorda privilegiul de a purta haina dreptatii lui Hristos (vezi Mat 22:1-14). Se poate sa vina descurajarea din cauza esecurilor, cand incercam sa biruim pacatul in propria noastra putere si nu ne rezemam pe Dumnezeu in ce priveste puterea, sau cand nu conlucram cu Dumnezeu (vezi Filp 1:12.13). Mai e primejdie in multumirea cu realizarile noastre prezente, primejdie in masurarea progresului nostru, cu acela al celor din jurul nostru. Crucificarea firii pamantesti [,,carnii”] e un razboi din care nu este eliberare in viata aceasta. Cu toate acestea experienta crestinului poate fi una de continua biruinta in Hristos Isus si de ridicare de indata ori de cate ori am cadea. Vezi Rom 7:25 la 8:4; 1Ioan 5:4. Patimile. [,,Afectiunile,” KJV]. Sau ,,pasiunile.” Poftele. Vezi vers. 16. 5:25 Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul. Daca traim. Daca marturisim ca primim calauzirea Duhului Sfant, sa ne tinem cu adevarat de aceasta in viata noastra de toate zilele. 5:26 Sa nu umblam dupa o slava desarta, intaratandu-ne unii pe altii, si pizmuindu-ne unii pe altii. Sa nu umblam dupa slava desarta. [,,Sa nu fim doritori de slava desarta,” KJV]. Sau ,,”increzuta,” ,,egoista.” Nici chiar in inima lor crestinii nu trebuie sa se faleasca cu realizarile lor spirituale (vezi vers. 25), ci cu smerenie sa socoteasca pe altii mai pre sus decat ei insisi (Filp 2:3). Intaratandu-se unii pe altii. [,,Provocandu-se unii pe altii,” KJV]. Nimic nu poate fi mai ofensator pentru altii decat denigarea calitatilor prin care ne sunt superiori. Pizmuindu-ne unii pe altii. Acesta e opusul ,,intaratandu-ne unii pe altii.” E tot atat de fatal pentru caracterul crestin de a fi invidios pe aceia care s-ar putea ca, in anumite privinta, sa ne fie superiori ca si de a ne socoti pe noi mai presus ca altii. Adesea complexul de superioritate e numai o incercare de a ascunde simtaminte de inferioritate datorita intelegerii faptului ca altii sunt in realitate superiori. Invidia duce la ura, si ura, la randul ei, cauta razbunare. Umilinta ramane pururea o virtute crestina cardinala. COMENTARII ELLEN G. WHITE 1 AA 388; CSW 35; EW 124; TM 247 6 AH 31; FE 263, 341, 358; MB 53; MH 169; MM 316; 1T 705; 5T 482, 534, 648; 6T 238; 7T 93; 8T 195; 9T 141 7 2T 100 9 FE 55; 4T 203, 489 12–165T 243 13 DA 651; Ed 139 16 SL 30; 5T 243 16, 17 CH 69 17 CD 389; MM 278; MYP 114; SL 92; TM 160 19–215T 244 20, 21 SL 30 21 DA 806; PP 461 22 PP 372; SL 13; 1T 303; 5T 48, 169 22, 23 AA 38; COL 68; Ev 557; FE 240; GC 474; GW 128, 287; ML 50; MYP 242; SC 58; SL 15, 80; 4T 355, 570; 5T 117, 306; WM 152 22–244T 365; 5T 148 22–263T 236; 5T 650 24 CD 44; SL 23, 30; 1T 440; 2T 443, 484; 3T 45, 241; 4T 655; 5T 47, 83 26 FE 121 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: