3:2 Iata numai ce voiesc sa stiu de la voi: prin faptele Legii ati primit voi Duhul, ori prin auzirea credintei?
Iata numai. Un punct ar fi fost de ajuns pentru a clarifica chestiunea. In argumentatia care urmeaza (vers. 6-29), Pavel exploreaza si dezvolta problema expusa in vers. 1-5. Daca galatenii vor raspunde la acea singura intrebare pe care o pune acum el, in lumina discutiei urmatoare, va fi de
ajuns ca sa-i convinga de greseala lor.
Faptele legii. Vezi Rom 3:20; Gal 2:16.
Ati primit voi Duhul. Adica, Duhul sfant, asa cum a fost fagaduit de Isus inainte de reintoarcerea Lui la tatal (Ioan 14:16.17). Duhul urma sa mustre de pacat, sa indrume pe oameni la Hristos si sa-i calauzeasca la adevar (vezi Ioan 16:7-13). Toate acestea avusesera loc dupa acceptarea din partea lor a Evangheliei lui Hristos asa cum era invatata de Pavel. Nu putea sa fie incertitudine cu privire la sursa acestor binecuvantari spirituale.
Auzirea credintei. Adica, credinta care rezulta din auzirea Evangheliei (Rom 10:17) sau auzirea care este insotita de credinta. Prin credinta galatenii primisera mantuirea asa cum era oferita de Isus si experimentasera binecuvantarile Duhului care urmasera. Ca si Corneliu (Fapte 10:44), ei crezusera ceea ce auzisera si primisera ,,arvuna Duhului” ca dovada ca Dumnezeu acceptase credinta lor (vezi 2Cor 1:22). Ei acceptasera invatatura lui Pavel cu privire la indreptatirea prin credinta si o experimentasera in viata lor.