3:25 Dupa ce a venit credinta, nu mai suntem sub indrumatorul acesta.
Dupa ce a venit credinta. Pavel vorbeste aici despre previziunea mantuirii prin credinta in Hristos.
Nu mai suntem. Notati accentul pus in vers. 23. 25 asupra elementului timp – ,,inainte,” ,,dupa,” ,,apoi,” ,,nu mai.”
Sub indrumatorul acesta. [,,Sub un invatator,” KJV]. Adica, sub lege (vers. 23; cf. vers. 24). Unii au interpretat expresia aceasta ca insemnand a fi ,,sub condamnarea legii.” E adevarat, natural ca cuvintele insele ar putea fi interpretate astfel; totusi, o astfel de explicatie nu se potriveste cu contextul si in mod clar nu e intelesul pe care Pavel il intentiona. Nu e functiunea unui ,,invatator” de a condamna, ci de a exercita jurisdictia, de a pazi, de a proteja (vezi vers. 24). Argumentatia lui Pavel nu e in nici un caz preocupata de condamnarea care rezulta din nelegiuire, ci cu posibilitatea de a ajunge la neprihanirea prin conformarea fata de lege (vezi vers 1-3.7.11.14.211; etc). Vezi Rom 6:14.
Ar trebui sa retinem ca Pavel foloseste o figura de vorbire, si ca deci cuvintele sale nu trebuie sa fie interpretate prea detaliat. Un singur punct esential cauta el sa scoata in evidenta; si anume, insemnatatea unica a evenimentului important care avusese loc la ,,patru sute treizeci de ani dupa” Avraam (vers. 17) – enuntarea formala de catre Dumnezeu lui Israel, a Legii Sale morale si a unor randuieli civile si a unui cod care guverna ceremoniile religioase. Oamenii sfinti de dinainte de Sinai aveau, intr-o oarecare masura, legea morala scrisa in inimile lor, si cunosteau cel putin elementele de baza ale unui sistem ceremonial. Cand Dumnezeu a chemat pe Israel sa iasa din robia egipteana a dat realitate obiectiva tuturor acestor legi, pentru ca ei sa poata vedea pacatosenia din cale afara de mare a pacatului, asa cum e descoperita de Decalog, si mijloacele prin care Dumnezeu intentiona ca sa-i mantuiasca de pacat, asa cum era dat la iveala de serviciul ceremonial (vezi vers. 19). Insasi legile, atat de distinctive ale economiei iudaice, erau o expunere continua a starii pierdute a omului si a planului divin de iertare. Insasi legile acelea care imprejmuiau pe oameni, ca sa zicem asa, faceau ca ei sa fie ,,inchisi” [,,pastrati”] (vers. 23), tinuti ca arestati, pentru o zi a eliberarii spirituale. Pavel descrie pe copiii lui Dumnezeu care traisera inainte de intaia venire ca fiind, in mod figurat ,,sub epitropi si ingrijitori, pana la vremea randuita de Tatal” (cap. 4:2). ,,Dar cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub lege, ca sa rascumpere pe cei de sub Lege, ca sa capatam infierea” (vers. 4.5).
Si ce s-a intamplat, intr-adevar, pentru copilul lui Dumnezeu cand a venit Hristos, in ce priveste ,,legea” care fusese ,,indrumatorul nostru”? Legile ceremoniale au incetat printr-o randuiala divina, deoarece jertfa lui Hristos a luat locul sacrificiilor de animale, si in felul acesta s-au sfarsit legile care guvernau astfel de sacrificii. In ce priveste randuielile civile, ele si-au pierdut insemnatatea pentru motivul simplu ca Israel a incetat de as mai fi popor ales, si i-a luat locul Israelul spiritual. In ce priveste legea morala, Decalogul, ea nu mai sta pe doua table de piatra, ca ceva separat de om. In schimb, aceia care sunt ,,indreptatiti prin credinta” (vers. 24) in Hristos devin fapturi noi in Hristos Isus (2Cor 5:17), cu Legea lui Dumnezeu scrisa in gandurile si in inimile lor (Evr 9:10). Si in felul acesta ,,neprihanirea [sau ,,cerintele”] legii” est ,,implinita” in ei (Rom 8:4). Bine face Pavel folosind aceasta metafora, cand declara ca noi ,,nu mai suntem sub indrumatorul acesta.” E dificil de a intelege cum a tras cineva concluzia ca Pavel vesteste aici desfiintarea Decalogului, marea Lege morala a lui Dumnezeu. Atata vreme cat dureaza inimile cele noi si gandurile cele noi ale copiilor lui Dumnezeu, legea divina, este gravata in ele.