3:21 Atunci oare Legea este impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Daca s-ar fi dat o Lege care sa poata da viata, intr-adevar, neprihanirea ar veni din Lege.
Impotriva fagaduintelor. Legea pare a fi incompatibila cu legamantul. Ea pare chiar sa fi inlocuit fagaduinta mantuirii prin credinta printr-un program al mantuirii prin fapte. Lui Dumnezeu. [,,De la Dumnezeu,”KJV]. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10) pentru omiterea acestei expresii.
Nicidecum. [,,fereasca Domnul” KJV]. Sa piara gandul acesta! Asa ceva n-ar putea sa fie. Dumnezeu a fost autorul atat al ,,legii” cat si al ,,fagaduintelor” si El nu ar fi respins fagaduinta Sa fara conditii de mantuire prin credinta in Hristos (vezi Evr 6:17-20)! A face asa ceva ar fi insemnat o tagaduire a integritatii Sale ca Dumnezeu. S-ar dovedi pe Sine inconsecvent si nevrednic de incredere.
Sa poata da viata. Legea n-a fost deloc intentionata sa ofere neprihanirea si sa procure viata vesnica (vezi vers. 19). Numai prin Hristos pot oamenii sa aiba neprihanirea, viata mai imbelsugata in lumea prezenta, si viata vesnica in lumea viitoare (Luc 18:30).
Intr-adevar neprihanirea. [,,Cu adevarat neprihanirea,” KJV]. Daca ar fi fost cu putinta sa se ajunga la neprihanire prin ,,faptele Legii” (vezi cap. 3:16), fagaduinta legamantului ar fi fost facuta prin aceasta ineficienta. Pentru inima fireasca un program al neprihanirea prin fapte are o atractie infinit mai mare decat planul lui Dumnezeu de neprihanire prin credinta. e totdeauna mult mai usor pentru eul omenesc de a face ceva pentru a dobandi neprihanirea decat a recunoaste ca nu e nimic pe care omul l-ar putea face pentru a o dobandi pe temeiul meritului personal. Se raneste mandria fireasca daca se accepta indurarea sau binefacerea, fie materiala sau spirituala.