3:17 Iata ce vreau sa zic: un testament, pe care l-a intarit Dumnezeu mai inainte, nu poate fi desfiintat, asa ca fagaduinta sa fie nimicita, de Legea venita dupa patru sute trei zeci de ani.
Testament pe care l-a intarit. [,,Legamant,” KJV]. Pavel face aici aluzie la asigurarile date de Dumnezeu lui Avraam cu privire la certitudinea implinirii fagaduintei fata de o ,,samanta” (vezi Gen 15:13.16; 22:15-17; Gal 3:16; Evr 6:13-18).
[,,In Hristos,” KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte.
Nu poate fi desfiintat. Vezi vers. 15.
Legea. Adica, intregul sistem legal pe temeiul caruia Israel a fost constituit o teocratie la Muntele Sinai, incluzand legea morala, pe care a fost proclamata de Dumnezeu in persoana, si sistemul ceremonial promulgat ceremonial promulgat prin Moise.
Patru sute treizeci de ani. Vezi Vol. I, p. 189. Perioada aceasta se intinde peste intervalul de la chemarea originara din partea lui Dumnezeu a lui Avraam pana la statornicirea lui Israel ca natiune la data exodului ( vezi Gen 12:4; vezi Exo 12:40). Acesta a fost timpul petrecut mai intai in Canaan si apoi in Egipt, intre fagaduinta de a face pe evrei o natiune si de a-i statornici in tara Canaan, si implinirea acelei fagaduinte. Pavel este preocupat aici indeosebi de fagaduintele legamantului la inceputul perioadei si darea Legii de la sfarsitul ei, legea sub care Israel urma sa functioneze ca teocratie pana la crucificare (vezi DA 737-738).
Ca fagaduinta. Sistemul legal randuit de Dumnezeu la Muntele Sinai (vezi p. 933; vezi cap. 2:16) nu poate sa inlocuiasca, sau in vreun fel sa schimbe, prevederea legamantului (vezi cap.
3:15). In mod specific ,,legea”nu prevedea un nou mijloc de mantuire, ea nu stabilea un sistem de indreptatire prin fapte spre a lua locul sau a face concurenta fagaduintei indreptatirii prin credinta in Mesia care avea sa vina (vers. 6-8.14). In acord cu aceasta, oamenii erau mantuiti prin credinta intre Sinai si cruce. In ce priveste legatura dintre lege si legamant vezi vers. 19.