2:2 M-am suit, in urma unei descoperiri, si le-am aratat Evanghelia, pe care o propovaduiesc eu intre Neamuri, in deosebi celor mai cu vaza, ca nu cumva sa alerg sau sa fi alergat in zadar.
o propovaduiesc eu intre Neamuri, indeosebi celor mai cu vaza, ca nu cumva sa alerg sau safi alergat in zadar.
In urma unei descoperiri. [,,Prin descoperire,” KJV]. Admitand ca aceasta este aceeasi cu aceea din Fapte 15, declaratia lui Pavel de aici, ca Dumnezeu l-a indrumat sa viziteze Ierusalimul pare sa fie in conflict cu aceea a lui Luca, care spune ca Pavel si Barnaba au fost trimisi la Ierusalim de biserica din Antiohia. Par ca atat Pavel cat si biserica din Antiohia au fost indrumati de Dumnezeu sa faca vizita la Ierusalim la care apostolul face aici referire. Intr-un chip asemanator Duhul Sfant si biserica au fost uniti la trimiterea lui Pavel si a lui Barnaba in intaia lor calatorie misionara (Fapte 13:2-3). Comparati si Num 13:1.2 cu Deu 1:22. Adesea Pavel a primit iluminare cereasca. La diferite ocazii el a fost indrumat, instiintat sau incurajat de Dumnezeu (vezi Fapte 16:9; 20:23; 23:11; 27:22-26).
Le-am aratat. [,,Comunicat,” KJV]. Sau ,,declarat,” ,,expus.” Instructiunile pe care Pavel le primise prin descoperire l-au indrumat sa mearga la Ierusalim si sa prezinte inaintea conducatorilor de acolo Evanghelia pe care el o predica in mijlocul neamurilor. Avand in vedere indoiala din mintea unora cu privire la calificarile lui ca apostol si natura Evangheliei sale, procedeul acesta pare cat se poate de corespunzator. Conducatorii de la Ierusalim aveau dreptul si datoria de a cunoaste si aprecia acest lucru.
Indeosebi. [,,In particular,” KJV]. In chip intelept, Pavel cauta sa evite trezirea fara rost a opozitiei la felul de actiune la care Dumnezeu il chemase, totusi in acelasi timp, se consfatuia cu conducatorii recunoscuti ai bisericii.
Mai cu vaza. [,,Cu reputatie,” KJV]. Adica, aceia care erau conducatori identificati in vers. 9 ca Iacob, Petru si Ioan. Nu exista motiv de a pune la indoiala faptul ca Pavel recunostea pozitia acestor apostoli seniori, desi mai tarziu (vers. 6) el minimalizeaza valoarea oricarei invataturi pe care ar fi primit-o de la ei.
Ca nu cumva. Pavel nu sugereaza aici nici o indoiala in mintea sa cu privire al temeinicia Evangheliei sale, ci a succesului vizitei sale la Ierusalim. El se temea ca nu cumva fratii din Ierusalim sa dezaprobe lucrarea lui de predicare a Evangheliei catre neamuri. Aceasta a fi fost o mare biruinta pentru potrivnicii sai iudaizantii si un obstacol serios pentru planurile sale de evanghelizare a neamurilor. Daca iudaizantii ar fi fost in stare sa se opuna lui Pavel cu scrisori oficiale de la cei doisprezece apostoli condamnandu-l pe el si Evanghelia lui, el ar fi fost imediat categorisit ca apostol al ratacirii.